Legenda spune că Picasso s-a născut mort şi că a înviat în momentul în care unchiul său, un cunoscut şi apreciat medic şi un iubitor de trabucuri, a suflat înspre nepot fumul de la o ţigară pe care o „savura“ la momentul acela.
Aşa cum spuneam, e o legendă. Una ca multe altele care probabil s-au ţesut în jurul unui personaj atât de faimos şi totodată atât de controversat.
Despre această legendă am aflat de curând, la Muzeul de Artă Recentă (MARe) din Bucureşti, unde în prezent este organizată expoziţia Efectul Picasso, care aduce laolaltă 46 de lucrări semnate de artistul spaniol şi 50 de opere ale artiştilor români care au fost inspiraţi de acesta.
O pictură murală parte a expoziţiei, semnată de IRLO, aflată în incinta curţii muzeului MARe, înfăţişează chiar legenda de mai sus, unde apar atât unchiul (imaginat cu un cap de taur) şi Picasso, cât şi domnişoarele din Avignon (personajele uneia dintre celebrele opere ale artistului spaniol).
România e singura ţară din regiune care găzduieşte o expoziţie ce marchează 50 de ani de la dispariţia lui Picasso. În total, sunt 42 de expoziţii în opt ţări, iar România este una dintre ele.
Deşi este recunoscut ca unul dintre cei mai influenţi artişti ai tuturor timpurilor, Picasso este în această perioadă totodată blamat pentru misoginismul său, pentru comportamentul său din viaţa privată şi pentru orientările sale politice (a fost membru al Partidului Comunist), după cum spunea Erwin Kessler, director general al MARe, într-o scurtă prezentare a expoziţiei pe care muzeul de la Bucureşti o găzduieşte. E oare cel mai blamat dintre pământeni?
Câteva sute de kilometri mai la vest, dar tot în România, la Timişoara, şi tot în această perioadă, are loc o altă expoziţie emblematică - „Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale“. Este cea mai importantă expoziţie dedicată artistului Constantin Brâncuşi ce a fost organizată până acum în România, fiind expuse 100 de opere, printre care Sărutul, Măiastra, Pasărea în văzduh, Muzele (Dra Pogany şi Muza adormită), Somnul, Peştele, Capul de copil.
Dar Brâncuşi, ca şi Picasso, este blamat de unele voci pentru acelaşi misoginism.
Putem separa omul de artist? Asta e o întrebare la care voi căuta răspuns altă dată. Pentru că totuşi ce se întâmplă acum în România e memorabil.
Deşi organizate cu ocazii diferite – una pentru a aniversa 50 de ani de la moartea lui Pablo Picasso, iar cealaltă cu ocazia programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii -, cele două expoziţii au dat un suflu nou peisajului cultural local în această toamnă, peisaj care, în mod obişnuit, e mai degrabă amorţit.
Dacă totuşi extindem sfera artei, dacă ne deschidem ochii şi orizonturile, descoperim că lucrurile nu sunt chiar aşa in limbo. Şi o piesă de modă, o sticlă de parfum, un obiect de design sau o bijuterie pot fi creaţii artistice. Astfel, în această ediţie aducem în faţa dumneavoastră poveşti despre artă în toate formele ei şi vedem că scena locală freamătă, şi nu doar în aceste luni de sărbătoare.
De amorul artei, dar şi de amorul poveştilor, vă invităm la lectură!
