Când era copil, bunica îşi realiza singură păpuşile – dacă le putem numi aşa astăzi, într-o lume în care acest termen e mai degrabă sinonim cu Barbie. Mai exact, îşi contura jucării din cârpe, cărora le dădea forme nebănuite şi în jurul cărora construia poveşti cel puţin la fel de fantastice. Anii au trecut şi piaţa jucăriilor s-a dezvoltat încet, dar sigur, astfel că în prezent un copil are mii de articole din care poate alege, unele inspirate de eroii preferaţi din desene, altele clasice, precum animăluţele de pluş, maşinuţele de curse ori eterna şi fascinanta Barbie. Pe cât de diversă poate părea piaţa, pe atât de uniformă este, inundată fiind de produse „made in China“, în volume mari şi, preferabil, la preţuri mici. În toată această uniformitate lipsea ceva care să rupă normele. Şi a apărut.
Este vorba despre o nişă de producători autohtoni care realizează jucării fel şi fel, din materiale textile, din lemn, din vechi haine ale copilului sau din lână - piesele fiind croşetate manual. Şi ce e cu atât mai interesant e că oricare dintre aceste jucării nu este o copie a ceva ce deja există, ci e un produs care vine să spună propria lui poveste. De ce era nevoie de acest element de noutate care deja începe să devină tot mai vizibil în ultimii ani?
„Jocul are din ce în ce mai multă importanţă în societatea contemporană. Unii afirmă chiar că secolul XXI este secolul jocului (cum este cazul lui Eric Zimmerman în «Manifesto for a Ludic Century»)“, spune Maria Mândrea, fondatoarea brandului de jucării Micul Haos.
Ea adaugă totodată că există tendinţa de a aduce jocul în multe alte domenii, de la educaţie sau sănătate la mediul de business şi chiar la artă.
„Există un interes crescut pentru jucăriile care spun ceva. Pe măsură ce a (ne) juca devine o acţiune tot mai importantă în viaţa noastră, ajungem să cerem mai mult şi de la obiectele cu care ne jucăm.“
Adriana Petrescu, antreprenoarea care a fondat brandul de jucării Naturadomo, afirmă că din ce a observat în piaţă, există o preferinţă pentru un design cât mai creativ şi pentru materiale naturale.
De asemenea, există un interes pentru piese realizate în serii mai mici, mai degrabă decât pentru cele produse în masă şi importate de cele mai multe ori din China.
„Este evident că sunt persoane care vor produse unicat, lucrate cu grijă, după propriile lor preferinţe şi nevoi.“
Totuşi, comportamentul de consum este dictat şi de venituri. Astfel, oamenii cu venituri mici se îndreaptă către ce îşi pot permite, e de părere Roxana Purcaru, fondatoarea brandului de jucării Mitzoko.
„Există şi o nişă a consumatorului educat în domeniul siguranţei şi sustenabilităţii, către care ne şi îndreptăm, care înţelege beneficiile unui produs ca al nostru.“
E totuşi vorba de o persoană care îşi şi permite să achiziţioneze o jucărie mai scumpă. „Din experienţa noastră, clienţii ne-au achiziţionat jucăriile pentru un cumul de factori, care contează pentru ei exact în această ordine: design, materiale naturale, produs în România, certificat pentru siguranţă, sustenabilitate.“
Mitzoko a fost gândit ca un brand de jucărie textilă, sustenabilă, realizată din ţesături 100% naturale. „Am realizat personal toate tiparele, am ales ţesăturile, cromatica şi, la început, am brodat manual toate feţele mitzokilor. Nu aş fi reuşit să le dau viaţă însă, fără ajutorul fetelor din atelier.“
Roxana iniţial a realizat jucăriile în atelierul propriu (ea deţine şi un brand de modă), dar acum externalizează producţia către o fabrică tot din România, care doar în acest domeniu lucrează, având printre clienţi inclusiv giganţi europeni.
„Produsele noastre sunt testate şi certificate conform standardelor de siguranţă europene EN71 din domeniul jucăriilor şi sunt sigure pentru copii cu vârsta de la 0Ă luni.“
Pentru a putea pune pe piaţă o jucărie, indiferent de tipul ei, aceasta trebuie să fie certificată şi să treacă printr-un proces de testare care este foarte complex, costisitor şi care nu poate fi realizat în România deoarece nu există laboratoare acreditate în acest domeniu, explică ea.
„Noi, pentru tipul nostru de jucărie, am trecut prin patru tipuri de testare de laborator: proprietăţi fizice şi macanice (rezistenţă la rupere); inflamabilitate, migrarea anumitor elemente şi coloranţi azoici.“
Roxana adaugă că, dacă nu ar fi avut studii juridice, i-ar fi fost greu să răzbească printre zecile, poate chiar sutele de ore de studiu legislativ din domeniul jucăriilor. De fapt, ea are studii în drept, management, design vestimentar, scenografie de teatru şi costume, iar acum urmează un program de leadership.
„Ca să dau un exemplu, fiecare model de jucărie trebuie să deţină obligatoriu un dosar tehnic.“ Şi nu, nu există un model pe internet sau un template care poate fi completat. Trebuie realizat conform legii şi este la propriu un dosar, adaugă antreprenoarea.
„Din considerente legate de complexitatea procesului de certificare, momentan ne rezumăm la un număr limitat de produse. Când o să fie eficient să extindem gama, o să facem asta.“
Mitzoko s-a născut din nevoia Roxanei de a ajuta propriul atelier de creaţie vestimentară Maigre, care a fost drastic afectat de pandemie. „Iniţial am zis voi crea Mitzoko ca să salvez atelierul, dar a fost o dorinţă prea măreaţă pentru ce poate face un brand de jucării nou-înfiinţat, aşa că am mai ajustat din viziune la realitate.“ Dacă ajutorul financiar nu a fost conform aşteptărilor, cel emoţional le-a depăşit.
„Într-o perioadă aşa tensionată, a reuşit să fie o oază de veselie pentru tot atelierul.“
Roxana a ales domeniul din întâmplare, fără un studiu al pieţei şi fără a şti neapărat cum este domeniul.
„Era un obiect ce putea fi confecţionat în atelier, din ţesături textile. Când toate atelierele s-au dus pe zona de măşti textile, îmbrăcăminte de protecţie, pijamale sau haine de casă, noi am ales o direcţie distinctă şi neexplorată local.“
Uitându-se în urmă, spune că a ştiut prea puţin despre ce înseamnă producţia de profil (jucării al căror destinatar principal sunt copiii). A descoperit că este un domeniu extrem de complex şi legiferat foarte strict.
Dincolo de aspectele tehnice, piaţa jucăriilor are şi o componentă, poate, psihologică. Maria Mândrea de la Micul Haos afirmă că cel mai des clienţii sunt atenţi să aibă o potrivire emoţională cu jucăria.
„Este, într-un fel, foarte asemănător cu colecţionarea obiectelor de artă - trebuie să existe o potrivire între om şi jucărie.“ Acelaşi joc pe care unii îl pot juca zile întregi, pe alţii îi plictiseşte în cinci minute.
Maria este designer şi lucrează cu joaca şi cu jocul în forme cât mai diverse. Ideea de a face jucării i-a venit prima dată când era încă în liceu, dar procesul a fost unul treptat.
„Am fost studentă la Universitatea de Arhitectură, unde am studiat Design de Produs. Acum lucrez la un doctorat pe tema designului pentru joacă, pe care sper să-l şi public anul următor.“ Este designerul jucăriilor Micul Haos, dar nu numai. Din 2017, adică de la început, este parte din Studio Super Serios, unde membrii se ocupă cu jocuri urbane, deci jocuri cu şi despre oraşul în care trăim. Iar acum un an şi ceva a
cofondat spaţiul Ştirbei47, dedicat artelor emergente şi participative, unde au loc şi cursurile Micul Haos şi alte evenimente.
„În luna iunie, puteţi juca cel mai recent joc la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. În plus, în expoziţia care este deschisă până pe 26 iunie sunt şi schiţe, fotografii şi alte materiale care arată un pic din procesul de lucru pentru a crea un joc.“
Jucăriile ce poartă brandul Micul Haos sunt realizate în atelierul care se află în spaţiul Ştirbei47. Este un spaţiu dedicat artelor emergente, aşa că atelierul poate să găzduiască ocazional expoziţii sau ateliere.
„Este un spaţiu viu, în care se adună lume şi plănuieşte proiecte, un spaţiu pentru experiment şi pentru joacă.“
În ceea ce priveşte procesul de creare a jucăriilor, acesta variază destul de mult.
„Dacă sunt doar eu, pot să schiţez un personaj rapid, să fac un tipar, apoi un prototip, fotografii şi ce mai are nevoie.“ Totul poate să dureze şi doar o zi de lucru dacă totul merge bine.
Dacă e un proiect mai mare, nu îl realizează singură, apelează la oameni care o pot ajuta fie cu o producţie mai mare, fie cu tehnici pe care ea nu le stăpâneşte.
În opinia Mariei, jucăriile Micul Haos se remarcă prin atitudine. Ele sunt diferite între ele, fiecare exprimă o personalitate proprie şi un fel de atitudine în raport cu cel care o priveşte sau care se joacă cu ea, dar şi în raport cu lumea exterioară.
„Primele piese realizate au fost cele cu care am început colecţia Animalia, în 2020. Sunt animale imaginate, dar pe care le recunoşti uşor.“ În timp, a ajuns să dezvolte o întreagă colecţie. Cea mai importantă nouă mutare este introducerea cursurilor de realizare a jucăriilor.
„E vorba de cursul Vitamina P3, dar după feedbackul primit cred că voi continua, în viitorul apropiat, şi cu alte workshopuri ce îmbină joaca şi creativitatea.“ Vitamina P3 (Păpuşi, personaje, prieteni) este un workshop de cinci săptămâni (două ore pe săptămână) în care fiecare cursant îşi creează propriul personaj.
În contextul dezvoltărilor din ultimii ani, se poate vorbi de un „val“ al antreprenorilor în domeniul jucăriilor?
„Nu numai al antreprenorilor, cred că jocul este esenţial în societatea contemporană, aşa că apare în forme diverse de la antreprenori la educatori şi de la IT-işti la artişti“, explică Maria Mândrea. Jucăriile sunt obiecte interactive, cu personalitate proprie, dar cu care interacţionăm, le mişcăm, le creăm poveşti. Deci, sunt obiecte foarte potrivite cu spiritul vremii.
„Cred că e loc de cât mai mulţi antreprenori, designeri, artişti, amatori şi pasionaţi, iar domeniul nu poate decât să crească în perioada următoare.“
Adriana Petrescu de la Naturadomo e de părere că reţelele de socializare au ajutat la creşterea vizibilităţii celor care fac jucării, indiferent că este vorba despre un hobby sau de o activitate mai avansată.
„Cred că oamenii încep să prindă tot mai mult curaj în a face lucruri, în a-şi exprima creativitatea.“
Despre Naturadomo, ea spune că ideea cu figurinele o avea de mulţi ani. A făcut câteva pentru diverse ocazii şi a observat că îi place să dea formă lucrurilor. Aşa că a reluat obiceiul în pandemie, când în activitatea ei principală, cea de grafician, s-a relaxat puţin, fapt ce i-a permis să aibă timp pentru proiecte noi. Primele figurine le-a făcut la sfârşitul anului 2020.
„Nu aveam maşină de cusut, aşa că le-am cusut manual. Apoi am cumpărat una şi am învăţat să cos. Am învăţat totul de la zero pentru că nu ştiam absolut nimic despre acest domeniu.“ Lumea le-a văzut şi au început să fie cerute.
Cel mai utilizat material în acest moment este stofa din lână 100%.
„Sunt foarte atentă la densitatea şi structura materialului, la culori - încerc să fie cât mai blânde pentru ochi.“
O altă caracteristică a jucăriilor Naturadomo este geometria/stilizarea figurinelor. Au fost gândite pentru copiii mari, până la 100 de ani, pentru cei care vor să mai aibă lângă ei un strop de copilărie.
„Prima figurină vândută a fost o vulpe care îmi este în continuare foarte dragă.“
Urmează o colecţie nouă, mai puţin geometrică şi stilizată, în care fondatoarea va introduce şi alt gen de materiale.
„Avem deja o bufniţă somnoroasă şi o oaie care a găsit echilibrul perfect între a face şi a nu face. Fiecare figurină o să vină cu o poveste.“
Adriana mai vrea să introducă în business o secţiune custom
made, în care doritorii să îşi poată comanda propria figurină. Acum piesele Naturadomo sunt vândute în magazinul propriu online, în librării şi la târguri.
Jucăriile realizate de Maria pentru brandul Micul Haos se vând cel mai mult tot în shop-ul online propriu, dar şi prin magazine fizice. În Bucureşti, ele se găsesc la AlbAlb şi la Ototo, iar în Sibiu la Jujube.
„Îmi plac mult materialele accesibile, pe care le poate găsi oricine foarte uşor. E mult experiment până găseşti materialul potrivit, însă îmi place să cred că oricine ar putea să le descopere şi să le folosească. E un fel de joacă cu materialele care sunt deja în jurul nostru.“
De aici şi predilecţia spre materiale naturale, cum sunt bumbacul sau lâna sau spre materiale care sunt folosite şi de copii. Maria spune însă că încearcă să nu se limiteze la ele.
„Un material care îmi place foarte mult pentru că are o textură foarte plăcută şi posibilităţi infinite de a fi folosit este o plastilină foarte uşoară, care se întăreşte la aer.“ E o jucărie în sine, dar care are un potenţial artistic foarte mare.
Tot pe natural a mizat şi fondatoarea Mitzoko. Mai mult, absolut toate elementele care compun jucăriile sunt produse în România. Umplutura este realizată în Vâlcea, textilele sunt produse în Ilfov. Designul şi producţia efectivă sunt şi ele locale.
„Pentru corpul jucăriei folosim o pânză densă, natur, din bumbac şi in, iar pentru hăinuţe utilizăm o pânză topită mai subţire, din bumbac. Ne limităm la ţesături cât mai tradiţionale, realizate de vechi lucrători, în războaiele industriale din puţinele fabrici care mai există în România.“
Nu sunt folosiţi înălbitori, iar culorile pânzelor folosite la hăinuţele jucăriilor sunt realizate cu vopsele organice, certificate. Umplutura este şi ea certificată şi este şi hipoalergenică.
„Realizăm produse atemporale, în culori cât mai subtile, uşor de asortat cu orice încăpere în care ar putea fi folosite şi ca decoraţiune, nu doar ca jucărie.“
Figurinele Mitzoko sunt vândute doar pe site-ul propriu, deşi au existat propuneri de parteneriate, dat fiind că discountul cerut este peste adaosul comercial al brandului.
„Încă ne gândim la o strategie optimă, astfel încât să nu ratăm toate aceste oportunităţi. Realizând serii mici, costurile sunt foarte mari şi nu ne putem compara cu producătorii din Asia sau cu distribuitorii gigantici. Nici nu a fost intenţia noastră aceasta.“
Referitor la marii producători, Roxana spune că în ultima perioadă a remarcat o tendinţă către sustenabilitate. Branduri mari europene au început să realizeze jucării din materiale reciclate (poliester în special) sau să folosească ambalaje care se degradează uşor.
„Bineînţeles că există o problemă de sustenabilitate şi de responsabilitate faţă de planetă în ceea ce priveşte multe dintre jucăriile produse în masă, în special în ceea ce priveşte materialele şi oamenii care muncesc pentru a le realiza“, completează Maria Mândrea, de la Micul Haos. Cel care face jucării unicat sau în serie mică este mai apropiat de ceea ce produce, nu este alienat de munca lui, o face cu bucurie pentru că ajunge să cunoască tot procesul, cunoaşte motivaţia şi poate chiar şi pe cei care cumpără. E o relaţie cu munca mult mai sănătoasă pe termen lung.
„Totuşi, aceste probleme sunt mai generale, se aplică şi la alte categorii de articole. În ceea ce priveşte jucăriile şi jocurile, schimbarea cea mai mare este creşterea cererii.“
Există o nevoie de jucării diverse, nestandardizate, care să poată să interacţioneze cu aspiraţiile şi cu imaginaţia jucătorului. De aici a apărut şi ideea ei de a ţine cursuri în care oameni obişnuiţi ajung să facă jucării. În felul acesta, jucăria preia o parte din personalitatea celui care a făurit-o şi este cu adevărat unicat, conchide ea.
