Un cilindru magic, cu oglinzi şi fragmente colorate. Un joc de lumini care nu se repetă niciodată. Aşa a apărut caleidoscopul în 1816, din mâinile unui fizician scoţian, dar şi dintr-o curiozitate veche de când lumea: ce se întâmplă când ordinea întâlneşte haosul într-un spaţiu îngust? Rezultatul: imagini simetrice care amintesc de geometria hiperbolică. La început a fost ştiinţă. Apoi, artă. Astăzi, caleidoscopul pare o relicvă - greu de creat şi rar întâlnit. Totuşi, se mai fabrică. La Cluj-Napoca, câţiva pasionaţi îl readuc la viaţă.
La Cluj-Napoca, un oraş unde tehnologia e parte din viaţa de zi cu zi - alături de Bucureşti şi Timişoara, aici lucrează aproape 70% dintre IT-iştii din România - Carmen Orăşanu alege să meargă împotriva curentului.
Într-o lume a progresului digital, ea construieşte analogic caleidoscoape. Într-un peisaj dominat de ecrane care îi obişnuiesc pe copii, de la cele mai fragede vârste, cu tehnologia şi cu o stimulare senzorială intensă, un obiect uitat revine la viaţă: caleidoscopul. Cum s-a născut Caleidoscopilăria? Şi cum a devenit o afacere?
„Caleidoscopilăria este un vis împlinit, o dorinţă mai veche, născută din nostalgia după cea mai fascinantă jucărie a copilăriei mele: caleidoscopul! Această dorinţă a avut parte de o «gestaţie» îndelungată, în special din cauza lipsei de timp, care m-a determinat mereu s-o las pe altă dată. Iar această dată a venit într-o perioadă nu prea optimistă din istoria noastră – perioada pandemiei de COVID-19. Atunci nu m-am gândit nicidecum la o afacere! Am vrut doar să-mi împlinesc dorinţa de a face un caleidoscop pentru mine, după ce, în trecut, mai avusesem câteva tentative nereuşite. De data asta, mi-am zis că nu mă las până nu-mi iese! Şi mi-a ieşit aşa de bine, că m-am gândit: ce alt moment mai potrivit de a aduce caleidoscopul în lume decât acum, când totul pare cenuşiu şi îngrijorător?“, îşi aminteşte Carmen Orăşanu, fondatoarea Caleidoscopilăria, brand deţinut de compania Atelier Chiramo.
Caleidoscopul este un obiect cilindric în interiorul căruia se află mai multe oglinzi aşezate la un anumit unghi. La unul dintre capete se găsesc mici obiecte viu colorate - cum ar fi mărgelele, bucăţile de sticlă sau alte fragmente - care, prin reflectarea multiplă în oglinzi, creează o varietate aproape infinită de modele simetrice. Privind prin capătul opus, fiecare mişcare a caleidoscopului produce un nou joc de forme şi culori.
Pe copii, acest obiect îi poate atrage prin spectacolul de culori, „magia“ caleidoscopului având capacitatea de a le aţâţa curiozitatea. Mai târziu, el poate deveni un instrument de explorare artistică, introspecţie sau chiar meditaţie. Are şi un rol terapeutic – ne deconectează de la cotidian şi ne poartă într-un univers de frumuseţe şi armonie, unde sufletul de copil spune: „Uaaau!“, iar joaca e justificată. Astfel, Carmen Orăşanu crede că un caleidoscop e un obiect pentru toate vârstele. Mai mult, a venit timpul să-l transforme în business.
„În copilăria noastră, a celor din generaţia anilor ’80, nu existau prea multe jucării.“ De aceea, caleidoscopul a exercitat o atracţie extraordinară pentru orice copil care a avut ocazia de a privi printr-unul. „Eu ţin minte că am privit printr-un caleidoscop în formă conică. Nu cred că era chiar al meu, probabil că circula unul în gaşca noastră… nu mai ştiu.“ Oricum, magia imaginilor colorate, care se schimbau mereu ca prin minune, şi chiar şi sunetul specific scos la fiecare rotire a caleidoscopului au însoţit-o tot timpul, până la vârsta adultă, povesteşte Carmen Orăşanu.
Aşadar, a apărut proiectul Caleidoscopilăria, care şi-a luat seva din nostalgie şi din angoasa provocată de pandemia de COVID-19, pentru a oferi un spectacol fascinant de culoare şi lumină la fiecare rotire a caleidoscopului. Carmen recunoaşte că visul ei este îndrăzneţ şi conştientizează că, în vremurile actuale, acest produs are concurenţi redutabili în rândul device-urilor digitale, care îi obişnuiesc pe copii, încă de la vârste fragede, cu un nivel ridicat de stimulare senzorială. Totuşi, ea crede că aici intervine rolul părinţilor – acela de a le oferi celor mici alternative mai potrivite capacităţii lor reale de procesare a informaţiei.
„Caleidoscopul, din acest punct de vedere, este un caz fericit, întrucât, deşi este un obiect – instrument – jucărie analog, oferă foarte multă interacţiune şi stârneşte curiozităţi ştiinţifice legate de mecanismul tehnic, de felul în care se formează imaginea, de unicitatea aparent inexplicabilă a fiecărei imagini. Încă mai poate trezi curiozitate şi o atracţie puternică.“
În plus, cu ajutorul camerelor foto-video din telefonul mobil, se pot realiza instant imagini caleidoscopice uimitoare, care pot fi ulterior folosite în diverse domenii artistice: artă plastică, design grafic, design de interior, instalaţii vizuale, chiar şi branding. Astfel, caleidoscopul se situează la intersecţia dintre analog şi digital, fiind un instrument artistic şi o sursă de inspiraţie care îşi poate găsi cu uşurinţă aplicabilitatea în lumea de azi, din punctul său de vedere.
Primul caleidoscop, analog, a fost inventat în 1816 de fizicianul scoţian David Brewster, care a obţinut brevetul pentru invenţia sa în anul următor, 1817. Carmen Orăşanu a realizat primele caleidoscoape în 2021. Pentru realizarea lor, foloseşte tuburi de carton rezistente, oglinzi de sticlă, discuri de plexiglas pentru extremităţi, mărgele acrilice colorate pentru interior şi hârtie decorativă pentru exterior. Fiecare caleidoscop este unic, iar fiecare imagine care se formează în interiorul său este, de asemenea, unică.
În prezent, ea realizează un caleidoscop în aproximativ 30-40 de minute, deşi la început îi lua mult mai mult timp. Se lasă adesea purtată de inspiraţia momentului, care poate veni din diverse surse: starea interioară, perioada anului sau, cel mai adesea, destinatarii caleidoscoapelor. O colecţie dragă ei este Plant Art, inspirată din natură. Obiectele din această colecţie sunt un omagiu adus regnului vegetal, atât prin exteriorul decorat cu hârtie imprimată cu plante, cât şi prin interiorul în care, în loc de mărgele colorate, sunt folosite plante deshidratate, care, reflectate în oglinzi, creează imagini grafice uimitoare.
Până acum, ea a realizat în jur de 2.000 de caleidoscoape, care au ajuns la oameni de toate vârstele, atât în ţară, cât şi în străinătate. „Când am început să mă gândesc la Caleidoscopilăria ca la o afacere, credeam că principalii clienţi vor fi părinţii cu copii între 4 şi 10 ani. Şi aşa a fost, dar am fost surprinsă să văd că, de multe ori, părinţii cumpără mai mult pentru ei decât pentru copii.“
Şi, până la urmă, este bine că este aşa, fiindcă părinţii, prin entuziasmul lor, atrag copiii spre activităţi şi jucării educative care le dezvoltă imaginaţia, creativitatea, fantezia şi chiar motricitatea fină, în cazul celor mai mici, a mai menţionat ea.
Apoi, caleidoscopul este achiziţionat şi ca un cadou-surpriză pentru adulţi, pentru părinţi, prieteni şi chiar bunici. Sunt foarte mulţi adulţi care cunosc acest produs din copilăria lor şi se bucură când îl întâlnesc din nou, în diverse contexte. Carmen a trăit acest moment în 2010, când a descoperit un stand cu caleidoscoape artizanale la un târg meşteşugăresc din Sfântu Gheorghe, Covasna. Atunci şi-a cumpărat două şi a decis că neapărat va trebui să îşi facă şi ea unul, lucru care s-a întâmplat un deceniu mai târziu.
Colecţionar de caleidoscoape a întâlnit doar unul singur, care a achiziţionat trei modele diferite. O altă categorie de clienţi este reprezentată de firmele care caută cadouri personalizate mai speciale pentru angajaţi sau care vor să ofere premii pentru anumite concursuri şi festivaluri. Acestea doresc piese branduite. Pe această direcţie, B2B, a colaborat cu instituţii şi companii precum TIFF, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, Iulius Cluj, Steampunk Transylvania, Asociaţia Something New şi Să Fiţi Cuminţi.
Totuşi, la scară largă, fascinaţia exercitată de tehnologie rămâne extrem de puternică, atât în România, cât şi în lume.
„Pe de altă parte, aceasta a devenit indispensabilă atât pe plan personal, cât şi profesional. Practic, a ajuns un «lux» să te poţi debaranşa de tehnologie. Este, într-o oarecare măsură, şi o chestie generaţională. În sensul că în tinereţe dorim tot ce e mai nou, mai sofisticat, să avem conexiuni în toată lumea, să fim informaţi, să avem mobilitate cât mai mare, iar la maturitate există o tendinţă de a te întoarce la lucrurile din realitatea imediată, firească, umană, naturală“, crede Carmen Orăşanu.
Planurile sale pentru Caleidoscopilăria se concentrează în special pe consolidarea prezenţei atât la nivel local, cât şi naţional, prin intervenţii de artă participativă, ateliere de confecţionare de caleidoscoape pentru copii şi adulţi, precum şi prin extinderea colaborării cu mai mulţi retaileri din domeniul artelor, designului şi meşteşugurilor.
„Sentimentul pe care eu îl asociez cel mai adesea cu caleidoscopul este uimirea. Iar uimirea deschide uşa spre o suită de alte trăiri: ieşirea din timp, din cotidian, transpunerea într-un univers în care vârsta nu există, iar sufletul se poate bucura de lucrurile simple, de frumuseţe, de joacă“, a conchis Carmen Orăşanu.
