Îngeri şi Zmei, atelierul de ceramică realizat de la zero de Irina Amza în comuna Şotrile, judeţul Prahova este un loc unde se coc basme de porţelan. Unele piese sunt robuste şi rugoase, ca nişte aripi de zmei, iar alte piese sunt transparente şi subtile, ca nişte aripi de îngeri. Dar frumuseţea meşteşugului Irinei este că el devine realitate, nu este doar o poveste. Piesele care ies din mâinile ei nu sunt obiecte de muzeu, ci creaţii domesticite, care ne rup din realităţile virtuale în care ne pierdem uneori, pentru a ne aduce aminte cât de frumoasă este viaţa reală. Ca o poveste…
Foarte concret, Îngeri şi Zmei a pornit la drum în 2015, ca firmă, prin obţinerea unor fonduri europene. Construcţia atelierului a început în 2017, iar lucrările s-au terminat cam prin 2020. În spatele acestui proiect este Irina Amza, absolventă a Academiei de Studii Economice, dar şi a Colegiului de Institutori Waldorf, Secţia arte plastice.
„Am lucrat mai bine de 12 ani în domeniul designului de interior, în cadrul unei companii care oferă soluţii accesibile de home furnishing. Mi-a plăcut foarte tare această perioadă, am învăţat mult, mai ales despre importanţa democraţiei designului şi despre cât de greu este să faci un design simplu şi funcţional. Oricât de mult am fost îndrăgostită de acest job, la un moment dat am simţit că îi ofer mai mult decât trebuie şi am început să mă gândesc la o variantă care să îmi aducă mai multe satisfacţii personale“, spune Irina Amza. A ales ceramica ştiind de la bun început că nu va fi doar un hobby. Scopul ei a fost acela de a crea obiecte cu un design simplu şi funcţional, obiecte pentru interacţiuni zilnice, nu piese de muzeu.
„Povestea Îngerilor şi a Zmeilor a început, ca orice basm, de la un gând–dorinţă, cel al (re)descoperirii de sine, trecând pas cu pas prin fiecare etapă necesară concretizării acestui gând-imbold, precum personajul din poveste, un drum iniţiatic pornind de la imaginarea şi făurirea obiectelor în sine şi terminând cu partea pragmatică, cea a construirii cadrului necesar pentru punerea în practică a gândului iniţial“, spune Irina Amza, „naratoarea“ proiectului Îngeri şi Zmei.
Tot ea adaugă că a fost un proiect complex, care a venit cu multe învăţăminte pe măsură ce a prins contur.
„Privind în urmă, cred că etapa construirii la propriu a clădirii atelierului, în comuna Şotrile din judeţul Prahova, care s-a prelungit destul de mult şi a cuprins şi perioada pandemiei, a fost una dintre acele încercări în care am avut parte atât de «omul spân», cât şi de «Sfânta Vineri» şi doar determinarea cu care îmi urmăresc scopurile şi disciplina muncii m-au ajutat să câştig această luptă.“
Numele de „Îngeri şi Zmei - basme de porţelan“ a fost o alegere firească, spune Irina, care se caracterizează ca o mare iubitoare de poveşti şi simboluri arhetipale.
„Denumirea nu cuprinde un antagonism, ci mai degrabă o alăturare a două tipologii de personaje des întâlnite în mitologia românească, unele cu o vibraţie albastră de foarte de sus, iar celelalte telurice, mai aproape de pământ.“
Aceste personaje-simbol se regăsesc în caracteristicile produselor sale. Unele obiecte sunt robuste şi au texturi rugoase, asemănându-se cu o piele de zmeu, altele sunt subtile şi transparente, ca o aripă de înger, explică creatoarea lor.
„Nu îmi doresc să transpun ad litteram, în mod grafic, aceste două simboluri, ci mai degrabă să transmit subtil mesajele celor două tipuri de entităţi, către cei care apreciază ceea ce creez.“
Iar mesajul este înţeles poate şi pentru că toţi ne dorim să credem în basme.
„Fără a avea o grafică evidentă, am avut surpriza să văd că mesajul meu a fost înţeles de multă lume. Cum spunea una dintre clientele mele, «îngerii sunt cei care glazurează, iar zmeii aleg să nu o facă».“ Astfel, se face referire la contrastul de texturi care este caracteristic obiectelor create in atelier. Din atelierul Îngeri şi Zmei ies obiecte utilitare şi decorative.
„Pentru că noţiunea de frumos este relativă, aş caracteriza obiectele create de mine ca fiind în primul rând funcţionale, cu un design ergonomic şi apoi plăcute văzului.“ Îi place să ofere surprize celor care le folosesc, fie un mâner de cană sub forme de bilă - un mâner care este ludic şi ergonomic în acelaşi timp, fie suprafeţe glazurate şi neglazurate într-un singur obiect - pentru senzaţii tactile diferite, fie creaţii cu dublă utilitate, cum ar fi «oul-vază» care se transformă dintr-un obiect decorativ într-unul utilitar - decorativ prin întoarcerea lui cu susul în jos.
Cât se poate de conştient, Irina spune că a ales să nu facă artă din simplul motiv că îşi doreşte ca obiectele Îngeri şi Zmei să fie folosite în fiecare zi, să prindă viaţă, să facă parte din povestea fiecărui om care interacţionează cu ele.
„Mă călăuzesc după principiul designului democratic şi îmi propun să îmi aduc aportul în educarea vizuală a consumatorului.“ Mesajul său se doreşte a fi simplu şi onest. „Alege să foloseşti un obiect lucrat manual, de la realizarea barbotinei de porţelan până la arderea finală, pentru că acest obiect vine însoţit de un design simplu, natural, original prin formă, culori şi textură şi îţi oferă o experienţă personală pentru o lungă perioadă de timp.“
Este declaraţia sa de dragoste făcută acestei lumi surprinzătoare şi complexe, în continuă mişcare şi evoluţie.
Acum, piesele Îngeri şi Zmei pot fi găsite în magazinele Ototo, în librăriile Cărtureşti şi, din aprilie, sunt disponibile în deViscri Shop, din satul Viscri. Online, creaţiile pot fi achiziţionate prin intermediul contului de Instagram @ingerisizmei.
Planuri pentru viitorul apropiat există, dar toate la timpul lor.
„Îmi este puţin teamă să vorbesc despre planuri, nu din superstiţie, ci pornind de la ideea că dacă încep să povestesc oamenilor ce voi dori să fac pe viitor, voi ajunge să cred că deja am pus bazele acestor intenţii şi voi pierde din vedere etapele fireşti de realizare a acestor proiecte. Prefer să vorbesc şi să surprind prin fapte şi obiecte, dar promit că voi face tot ce îmi stă în putere să bucur cât mai mulţi oameni cu basmele mele din porţelan!“
