Timp de 30 de ani, Michael Schmidt, cel care acum controlează grupul Automobile Bavaria, un business de 360 de milioane de euro, s-a rupt de România. După ’90, la întoarcerea din Germania, trecea rar prin satul natal, prin Criţ, pentru că dorea să ţină cu el amintirea locului, aşa cum era odată. Nu era o misiune uşoară. Nimic nu mai era aşa cum lăsase. În urmă cu 7 ani însă, alături de soţia sa, Veronica Schmidt, omul de afaceri pune bazele unei fundaţii care-i poartă numele, fundaţie al cărei unic scop este să facă din Criţul din amintiri, Criţul de acum. Primul pas a fost renovarea Bisericii Fortificate din sat. Al doilea este acesta, Casa Kraus, o experienţă a ospitalităţii rezervată pentru un fel aparte de călător.
„Împreună cu soţul meu, Michael Schmidt, am pus bazele fundaţiei care îi poartă numele, acum 7 ani, când ne-am hotărât să contribuim activ la promovarea zonei şi a tradiţiilor săseşti. Povestea începe însă mai demult. Pentru soţul meu, sas originar din Criţ, ruptura de casă a fost dură, acum mai bine de 30 ani, când a emigrat în Germania. Deşi s-a întors în România în anii ’90, trecea rar prin satul natal, tocmai pentru că voia să îl păstreze în amintire aşa cum îl lăsase, animat de oameni, cu case trainice şi pământuri cultivate. Cu toate acestea, într-o vizită la Criţ, acum 7 ani, am hotărât împreună că e momentul ca amintirile să devină din nou realitate, înainte să fie prea târziu şi să nu mai avem ce să reconstruim sau să consolidăm. Primul nostru proiect de anvergură, alături de alte fundaţii din zonă, a fost proiectul de renovare a bisericii din sat, precum şi a orgii, iar apoi a venit proiectul de reconstrucţie a fostei case parohiale, întocmai după planurile originale“, spune Veronica Schmidt, vicepreşedintele Fundaţiei Michael Schmidt.
În casa parohială a trăit Johannes Traugott Kraus, preotul din satul Criţ, locuinţa acestuia fiind chiar lângă biserica fortificată din sat. Această casă a devenit azi Casa Kraus, porţile ei fiind deschise de la începutul anului călătorilor de nişă, nu turiştilor mii, după un proces de renovare care a durat circa doi ani de zile.
„Am încercat să păstrăm anumite elemente care au stat la baza construcţiei iniţiale, cum ar fi cărămida, pe care am folosit-o pentru refacerea boltei din cramă, obiecte din lemn, precum şi ţigla, pe care am întrebuinţat-o la refacerea gardului fortificat care înconjoară Casa Kraus, precum şi o parte a bisericii fortificate. Am încercat să îmbin mobilier vechi săsesc cu piese de mobilier actuale, dar care să se integreze natural în peisaj.“
Au rezultat nouă camere, fiecare cu o personalitate aparte.
„Fiecare cameră are un concept anume, care porneşte de la povestea unui sas demn de admiraţie. De exemplu, cei care vor sta în camera Johanes Honterus, care şi-a dedicat viaţa educaţiei, se vor bucura de cărţi vechi, aşezate pe policioare ca odinioară.“
Mâncarea penstru oaspeţi este pregătită zilnic, cu ingrediente procurate de la micii producători din zonă.
„Pentru mine, alcătuirea meniului a fost o provocare şi o bucurie pentru că aşa am avut şansa de a învăţa de la mama soţului meu reţete vechi săseşti, care stau acum la baza meniului Casei Kraus, precum lichiul sau prăjitura cu rubarbă, iar lista poate continua. Şi cum saşii şi românii au fost întotdeauna aproape unii de alţii, având şi tradiţii similare, preparatele din porc, cum ar fi cârnaţii afumaţi în turnul bisericii, nu vor lipsi de pe mesele oaspeţilor noştri în iarna aceasta. De asemenea, pentru a nu neglija prezenţa unei comori culinare din zonă, şi anume trufele din pădurile din împrejurimi, meniul Casei Kraus include şi preparate mai speciale, precum medalionul din curcan, cu sos de trufe şi piure de păstârnac cu ţelină.“
Iar planurile de dezvoltare merg mai departe pentru că familia Schmidt vrea să planteze o grădină cu legume chiar lângă casă, o grădină cu seminţe din soiuri vechi pentru gusturi noi.
„Casa Kraus este astfel un loc special pentru noi pentru că reprezintă cu adevărat întoarcerea saşilor acasă.“
