Galeria de artă - un context pentru dialog, un loc de creare a cunoaşterii de şi prin artă. Cu această viziune a pornit Alex Radu la drum atunci când a imaginat şi dezvoltat Spaţiul de Artă Contemporană din Bucureşti, pe scurt SAC. Expoziţiile propuse în cadrul SAC au la bază teme antropo-sociopolitice, o frământare a zilelor noastre. Fără un context potrivit, arta riscă să nu fie înţeleasă sau chiar plăcută. „Fiecare lucrare este un univers în sine, un portal în care să te rătăceşti“, subliniază Alex Radu. Astfel, arta oferă în acelaşi timp şansa de evadare, dar şi de aprofundare a lumii contemporane, cu toate bunele şi relele ei. Cum reuşeşte totuşi SAC să devină un context pentru artă?
„Trebuie să recunoaştem că suntem din ce în mai diferiţi între noi şi ne place asta foarte mult. Trăim o contemporaneitate a diferenţierilor, iar asta nu e deloc ceva negativ, din contră, ne îmbogăţeşte ca societate“, spune Alex Radu, fondatorul Spaţiului de Artă Contemporană din Bucureşti, pe scurt SAC.
Avem nenumărate moduri de a vedea, de a simţi şi de a înţelege aceeaşi lume, aceleaşi situaţii în lume. „Dar avem, implicit, şi o nevoie imperativă să găsim moduri de a agrega în compoziţii, nu în competiţii, similarităţile şi diferentierile dintre noi. Avem o nevoie imperativă de a crea dialog. De a ne uita la diferenţieri în compoziţii/dialog, nu în retrageri în solitudine, nici de uniformizări.“
Astfel, expoziţiile de artă nu au doar un rol de promovare a artiştilor şi a operelor, ci au şi rolul de a deveni un loc de întâlnire, un spaţiu-context pentru dialog, un loc de creare a cunoaşterii prin artă.
Cu o astfel de viziune, Alex Radu a deschis Spaţiul de Artă Contemporană, dorind să fie o galerie în care nu se găsesc doar opere, ci şi un context potrivit pentru a vorbi despre artă, de a-i aduce pe oameni mai aproape de creativitatea contemporană.
Povestea lui în această lume a pornit să se scrie încă de acum mai bine de 15 ani, de când a început să organizeze expoziţii. În 2012, a deschis primul spaţiu de artă contemporană, Aiurart. Trei ani mai târziu, tot el a organizat expoziţii şi la Cărtureşti Carusel.
SAC, în actuala identitate, funcţionează din 2018 în spaţiul din strada Berthelot din Capitală. În 2022, a mai fost adăugat un spaţiu în Atelierele Malaison.
Pe lângă organizarea de expoziţii, Alex Radu este şi editor de carte de artă de aproape 20 de ani, iar o altă ocupaţie a sa este să călătorească special pentru a vedea cele mai importante expoziţii internaţionale de artă contemporană, ceea ce l-a ajutat în conturarea Spaţiului de Artă Contemporană.
„Am încercat să învăţ şi să construiesc modele din fiecare expoziţie văzută, din fiecare întâlnire-dialog cu artiste sau artişti, curatoare sau curatori, teoreticieni, arhitecţi, manageri de instituţii, galerişti, vizitatori – români sau străini – şi din foarte multe cărţi publicate în lume.“
Şi-a axat cercetarea pe ce înseamnă expoziţia şi spaţiul expoziţional ca mediu în sine, spaţiul-context, atât din punct de vedere arhitectural - spaţiul perceput, cât şi instituţional şi conceptual - programele curatoriale în care se înscriu-înşiră expoziţiile, poziţionarea în raport cu realităţile/ nevoile artistice locale şi internaţionale.
„Este o cercetare care continuă şi azi“, recunoaşte Alex Radu.
Când a intrat în lumea expoziţiilor, în 2012, nici nu putea fi vorba de o piaţă sau de vreo diversitate în rândul galeriilor şi, cu atât mai puţin, de o pregătire sau o şcoală în acest domeniu.
Avantajul unei pieţe la început de drum a fost că a permis să existe loc pentru foarte multe iniţiative, lucru pe care l-a şi încurajat să pornească în această direcţie. La acea vreme erau doar patru galerii în Bucureşti, dintre care două există şi astăzi, anume Galeria H'Art şi Galeria Posibilă. Doar că ele, atunci, puteau fi vizitate doar la vernisaje sau cu o programare.
„Mai existau totodată şi câteva spaţii de proiecte, dar care nu supravieţuiau independent, şi MNAC. Pe colecţionarii de artă contemporană îi număram pe degete. Iar MNAC nu avea bugete de achiziţii. Era suficient de dificil pentru artişti să supravieţuiască doar din lucrările produse.“
Treptat însă, postcriza economică din 2009-2010, au început să apară mai multe dintre galeriile şi iniţiativele antreprenoriale care se numără şi astăzi printre actorii importanţi de pe scenă, care au devenit piloni ai acestei scene, explică el. „Şi aceasta a fost şi perioada în care a început să se formeze colecţia impresionantă a Muzeului de Arta Recentă.“
Piaţa, sau mai bine zis scena galeriilor de artă, s-a schimbat foarte mult în acest timp, mai ales după deschiderea Muzeului de Artă Recentă şi după pandemie. Au apărut multe noi galerii şi spaţii culturale, care îmbină proiectele comerciale cu cele nonprofit.
Mai mult, cele mai importante galerii şi spaţii hibrid au creat împreună RAD Art Fair, târgul de artă contemporană al celor mai importante galerii din România, ajuns la cea de-a treia ediţie. Aşadar, lucrurile s-au schimbat semnificativ faţă de acum 10-15 ani. Piaţa s-a deschis.
„Colecţionarii importanţi au devenit mai vizibili şi mai activi, având o diversitate de moduri de a colecţiona, moduri de a relaţiona cu artiştii şi galeriile, moduri de a-şi arăta colecţiile.“
Totodată, tot mai mulţi noi colecţionari au început să prindă curaj în zona de artă contemporană. Au început să aibă încredere în investiţie. Dar, şi mai mult decât atât, au început să înţeleagă că au nevoie de artă în viaţa lor.
„Sigur că asta înseamnă că sunt şi mult mai deschişi în a sprijini artiştii locali contemporani şi în a dezvolta întreaga scenă/ piaţă în sine, dar cel mai mult contează înţelegerea faptului că noi avem nevoie de arta contemporană în jurul nostru, pentru a percepe cu adevărat ceea ce trăim/ simţim azi diferit de oricare dintre contemporaneităţile de dinainte.“
Ce are arta contemporană, poate, în plus faţă de alte forme de artă, spune Alex Radu, este că ea punctează, defineşte sau chiar devine „scena în mijlocul căreia ne petrecem vieţile“.
Asta şi vrea SAC să fie, o scenă, un context, pentru artă şi oameni, unde diferenţele reprezintă, de fapt, punctul comun.
Anul trecut, SAC a adunat peste 80 de artiste şi artişti români şi străini în expoziţii şi instalaţii performative. În 2025, adună şi mai mulţi. Până la jumătatea acestui an, deja a fost depăşit pragul de 100 de persoane cărora le-au fost prezentate lucările.
„Din punct de vedere curatorial, îmi place să lucrez colaborativ. Propun un concept de expoziţie de grup, pe care îl deschid către echipă.“
Astfel, tematica expoziţiei devine, împreună cu spaţiul, un context.
„Context este un cuvânt pe care-l folosesc des. Îmi place să creez contexte pentru expoziţii. Iar pentru mine, spaţiul expoziţiei, atât cel fizic, cât şi cel imaginat curatorial, desenat de emoţiile, gândurile, intenţiile, propunerile, selecţiile, activităţile curatoriale, este un loc unde vin împreună artiştii cu lucrările, practicile şi discursurile lor, ceilalţi organizatori, curatori şi designeri de expoziţie, cu viziunile lor, în-şi-cu spaţiul-context, gazdă şi martor, cu temporalităţile sale istorice incluse, cu discursurile instituţionale şi, mai târziu, cu vizitatorii şi modurile lor de a privi, recepta sau asimila“, explică el.
Astfel, expoziţia este un loc de întâlnire, un spaţiu de compunere şi compoziţie. Expoziţiile propuse au la bază teme antropo-sociopolitice, o frământare a zilelor noastre. Fără un context potrivit, arta riscă să nu fie înţeleasă sau chiar plăcută.
„Fiecare lucrare este un univers în sine, un portal în care să te rătăceşti“, subliniază Alex Radu. Prin asta, arta oferă în acelaşi timp şansa de evadare, dar şi de aprofundare a lumii contemporane, cu toate bunele şi relele.
„Îmi doresc ca expoziţia, cu naraţiunile lucrărilor şi cu cele care se nasc din alăturarea lucrărilor pe parcursul expoziţiei, să ne aducă în atenţie ceva ce poate fi relevant în hipercomplexitatea vieţilor noastre în contemporaneitate. Şi fiecare temă are, fractalic, cum spuneam, şi o dimensiune foarte personală. Din acest motiv, am şi o abordare asumat subiectivă: invit artiste/artişti ale căror lucrări m-au impresionat şi cu care îmi doresc să încep un dialog.“
Cu artiştii români împărţim mult mai mult context specific, din cauza asta suntem, de fapt, şi mult mai sensibili la operele lor, explică el.
„În cazul celor internaţionali, aleg să aduc în expoziţii, în general, doar lucrările unor artişti de top. Şi sigur că aceste expoziţii-contexte ale SAC sprijină direct şi indirect producţia nouă artistică de la noi.“
Astfel, galeriile de artă contemporană deservesc nu doar ca spaţii în care toţi actorii implicaţi se întâlnesc, ci contribuie şi la o creştere a scenei în sine, a pieţei de artă.
Până la finalul lunii august, la SAC a putut fi vizionată expoziţia CELLA/kamera. Alexander Brodsky at Malmaison, curatoriată de Andreea Mihaela Chircă.
Următoarea expoziţie de grup internaţională va fi Notes from Underground, Part 2: Wet Snow, cocuratoriată alături de Charles Moore, şi va include nume de artişti precum Jorinde Voigt, Bosco Sodi, Yael Bartana, urmând a fi deschisă pe 2 octombrie la SAC Berthelot.
Mai departe, SAC va continua să îşi crească numărul expozanţilor, spune Alex Radu, în anii următori, asumându-şi acest rol de a crea un context în artă.
Alex Radu, fondatorul Spaţiului de Artă Contemporană din Bucureşti: „Îmi doresc ca expoziţia, cu naraţiunile lucrărilor şi cu cele care se nasc din alăturarea lucrărilor pe parcursul expoziţiei, să ne aducă în atenţie ceva ce poate fi relevant în hipercomplexitatea vieţilor noastre în contemporaneitate. Şi fiecare temă are, fractalic, cum spuneam, şi o dimensiune foarte personală. Din acest motiv, am şi o abordare asumat subiectivă: invit artiste/artişti ale căror lucrări m-au impresionat şi cu care îmi doresc să încep un dialog.“
