Otilia şi Dan Loidl au locuit o bună bucată de vreme în Germania, unde şi-au şi finalizat studiile. Ea a devenit avocat, iar el arhitect. Acum mai bine de un deceniu au decis să se întoarcă în ţară şi să se mute la ţară. Aşa că au cumpărat în 2009 Hanul Vatra din localitatea Costeşti, judeţul Vâlcea. La momentul acela era doar o ruină ce abia mai amintea de clădirea istorică ce a fost construită în perioada interbelică. După investiţii majore - financiare şi de timp - locul şi-a recăpătat gloria de altădată şi primeşte astăzi 2.000 de turişti pe an.
Hanul Vatra funcţionează într-o clădire istorică readusă la viaţă. Corpul vechi a fost construit ca stabiliment balnear de o familie de boieri locali în perioada interbelică, atunci când în zonă luase avânt turismul balnear şi se dezvoltau staţiuni ca Băile Govora, Călimăneşti, Căciulata şi Băile Olăneşti, povestesc Otilia şi Dan Loidl.
„La scurt timp după finalizare, clădirea a fost naţionalizată şi a funcţionat în perioada comunismului ca satelit al staţiunii Băile Govora. Apele sulfuroase erau încălzite pentru băi cu o locomotivă cu aburi dezafectată, iar semnalul că apa era caldă era dat sonor, cu fluierul locomotivei.“
După Revoluţie, clădirea a fost revendicată de vechii proprietari, însă din lipsa mijloacelor financiare şi din cauza situaţiei juridice complicate a rămas în paragină. Faptul că a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice a diminuat şi mai mult şansele ei de revitalizare, date fiind dificultatea procesului de restaurare şi îngrădirile legate de o eventuală extindere, povestesc cei doi.
„Când am cumpărat proprietatea în anul 2009, clădirea era în stadiul de ruină, însă pentru noi provocarea a fost să refacem ima-ginea iniţială de ansamblu a clădirii şi să o extindem într-un mod care nu umbreşte, ci dimpotrivă, pune în valoare corpul vechi.“ În acesta din urmă, ei au optat pentru o recompartimentare a interiorului care să facă faţă cerinţelor moderne de confort şi funcţionalitate.
„La reabilitarea clădirii am urmărit ca, odată cu repatrierea noastră - a doi «diasporezi» să oferim turiştilor o reîntoarcere la sau o redescoperire a valorilor autentic româneşti. Vorbim de stilul arhitectural neoromânesc, de meşteşugurile locale, de mâncarea «de ţară» – un trend ce pare din ce în ce mai pregnant astăzi – probabil că la fel de pregnant ca nevoia de tratament cu ape minerale în perioada interbelică.“
Formaţi profesional în Germania, ca arhitect şi respectiv avocat, Otilia şi Dan Loidl au reuşit, după cum spun chiar ei, să îmbine cunoştinţele din aceste două meserii foarte diferite, dar care s-au dovedit a fi complementare în cazul proiectului Hanul Vatra.
„Însă, cu toate cunoştinţele noastre, nu am fi reuşit să însufleţim Hanul Vatra la ceea ce reprezintă el astăzi dacă nu ne-am fi lăsat călăuziţi de dorul de ţară şi de dorinţa de a ne creşte copiii aici, ÎN ţară şi LA ţară.“
Din 2016, când au inaugurat Hanul, s-au şi întors să trăiască preponderent în judeţul Vâlcea şi găzduiesc de la an la an tot mai mulţi turişti – cei mai mulţi familii cu copii.
„Copiii, ai noştri şi ai turiştilor deopotrivă, se bucură mai ales de spaţiul verde mai mult decât generos – o pajişte în care ar încăpea cu lejeritate un stadion de fotbal, de pârâul cu apă rece de la munte sau de zăvoiul de peste râu.“
Anual, Hanul Vatra primeşte peste 2.000 de turişti, majoritatea din Bucureşti, însă şi din celelalte oraşe mari precum Craiova, Constanţa, Sibiu şi Cluj. Turişti străini vin relativ puţini în Oltenia, mai ales comparativ cu Ardealul, spun cei doi antreprenori.
„Însă noi am avut deosebita onoare de a-i găzdui pe Charlie Ottley şi echipa atunci când au filmat primul episod al «Flavors of Romania» – despre Oltenia.“ Charlie Ottley este un producător şi un prezentator TV britanic ce a realizat o serie de documentare despre România. Pe lângă „Flavors of Romania“ el a realizat şi „Wild Carpathia“, astfel că este creditat că a promovat România mai mult sau mai bine decât autorităţile locale.
Hanul Vatra poate găzdui până la 40 de persoane. Majoritatea camerelor sunt duble, dar există şi patru camere triple şi un apartament. „Găzduim atât grupuri, cât şi turişti individuali, iar camerele se închiriază în regim hotelier.“
Pe lângă serviciile de cazare, angajaţii de la Hanul Vatra pregătesc toate mesele, pe cât posibil din ingrediente proaspete din zonă, şi le servesc sub formă de bufet, cu un preţ pauşal.
„În aceste vremuri, ne ajută mult terasa pe malul râului, care este situată în proximitatea locului de joacă. Astfel, părinţii se pot relaxa în timp ce îi supraveghează pe cei mici.“ Conceptul de bucătărie se bazează pe trei principii: regionalitate, sezonalitate şi calitate. „Încercăm să folosim cât mai mult resursele locale, de la legume şi fructe la sucuri naturale, vinuri şi carne.“ O parte din produse le procesează chiar la han.
În aceeaşi linie cu combinaţia dintre vechi şi nou, dintre autentic şi modern, care se regăsesc în design, nici mâncarea nu este strict tradiţională, chiar dacă e gătită de localnici.
„Încercăm pe cât posibil să integrăm reţete şi condimente nefamiliare zonei, aşa că turiştii pot fi surprinşi să mănânce la noi o supă de dovleac cu ghimbir, pastramă de vânat condimentată cu seminţe de coriandru sau gem de căpşune cu flori de salcâm.“
Investiţia iniţială în proiect a fost de 500.000 de euro, din care 200.000 de euro au fost finanţaţi prin FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală). „În continuare investim în amenajarea exterioară şi interioară, în diversificarea serviciilor şi ridicarea standardului de calitate.“
Hanul Vatra este o afacere de familie, aşa că în afară de Otilia şi Dan Loidl nu există alte persoane implicate în acest business. În ceea ce îi priveşte pe ei, decizia de a investi în turism a venit spontan, odată cu hotărârea de a se muta la ţară.
„Zona ne-a convins cu două argumente – distanţa relativ mică faţă de Bucureşti şi faptul că nu este dependentă de un sezon limitat. Chiar dacă este încă mult sub nivelul de dezvoltare al altor zone turistice, Oltenia de sub Munte se străduieşte să atragă turişti şi are ce oferi.“ Printre obiectivele din zonă se numără mănăstirile de patrimoniu UNESCO (Mănăstirea Hurezi), imobilele istorice reprezentative – culele sau case fortificate prezente în toată Oltenia, cheile şi peşterile din apropiere, Parcul Natural Buila Vânturariţa, staţiunile balneare şi atelierele de olărit pentru ceramică de Horezu, şi ea inclusă în patrimoniul UNESCO.
„În Horezu, la 10 kilometri de han, sunt mai multe ateliere în care meşteri olari îi iniţiază cu bucurie pe copii în tainele meşteşugului lor, iar copiii revin fascinaţi, de fiecare dată. Se pot vizita peşterile din Cheile Bistriţei, se pot escalada stâncile din Parcul Naţional Buila Vânturariţa, se poate merge la Ocnele Mari. Lângă salină funcţionează vara un ştrand cu apă sărată. Toate acestea sunt situate pe o rază de 10-15 kilometri de han.“
Hanul Vatra este el însuşi, ca experienţă pentru turişti, o combinaţie între seriozitatea nemţească şi cordialitatea românească. „Acest concept ne asigură o anumită individualitate pe piaţa locală.“
În ţară, spun cei doi antreprenori, sunt foarte rare clădirile de patrimoniu readuse la viaţă în mod autentic, dar îndrăzneţ.
„Cu grija faţă de detalii şi cu respectarea vechilor meşteşuguri, Hanul Vatra a readus la viaţă un imobil valoros din punct de vedere arhitectural, fără a-i altera personalitatea.“ În acelaşi timp însă,
imobilul actual nu face rabat de la confortul necesar în zilele noastre, printr-o exagerare a autenticităţii, pe alocuri comună în proiectele de revitalizare a clădirilor de patrimoniu, spun cei doi.
„În unele clădiri din Ardeal, am observat exagerări de amorul artei restaurării – de exemplu încercări de refacere a vechii tâmplării, care nu mai asigură confort termic sau respectarea împărţirii iniţiale a
imobilului, deşi spaţiile respective nu mai corespund necesităţilor moderne şi ar fi putut fi recompartimentate uşor pentru o experienţă mai plăcută sau un confort sporit.“
Clădirea iniţială a fost realizată de meşteri locali în stil neoromânesc. Cei doi antreprenori au abordat partea de extindere într-o manieră modernistă, cu elemente constructive preluate din arhitectura specifică zonei.
„Avem convingerea că fiecare zonă dispune de o zestre culturală valoroasă legată de specificul local în costrucţii, zestre care trebuie pusă în valoare şi dusă mai departe. Asta am încercat să facem la Hanul Vatra.“
Ei au vrut să integreze detalii constructive, materiale specifice zonei şi meşteşuguri locale într-o interpretare contemporană. De exemplu, au folosit rebuturile de cuptor de la ceramiştii din Horezu pentru realizarea unui mozaic pentru brâurile ceramice de la băi. Cu meşterii căzănari au făcut o chiuvetă din cupru care deserveşte zonele sanitare comune.
„Am acordat o atenţie deosebită feroneriei şi obiectelor de iluminat care sunt realizate manual din fier forjat. Trăim vremuri în care suntem înconjuraţi de obiecte făcute industrial şi avem convingerea că imperfecţiunea şi individualitetea obiectelor realizate artizanal creează o atmosferă autentică şi relaxantă şi, nu în ultimul rând, salvează de la dispariţie meşteşuguri cu tradiţie de sute de ani.“
În privinţa alegerii materialelor, antreprenorii au optat pentru articole care odată cu trecerea timpului se înnobilează şi primesc o patină specifică.
Planurile celor doi antreprenori pentru Hanul Vatra nu se opresc însă aici.
„Dorim să extindem capacitatea de cazare. Intenţionăm să construim o clădire de tip culă într-o reinterpretare modernă. Aceasta ar urmă să aibă opt camere triple, cu spaţii mai generoase, destinate familiilor cu copii.“
De asemenea, ei au demarat construcţia a două bungalouri dintr-o serie de şase. Acestea vor fi case de vacanţă individuale pentru câte o familie şi sunt potrivite pentru şederi pe termen mai lung şi pentru oaspeţi care au cerinţe mai mari legate de intimitate şi izolare.
„Totuşi, pandemia nu ne-a iertat nici pe noi, deşi am avut norocul să găzduim pe termen lung unele familii care au decis să treacă peste perioada de izolare la ţară, deoarece aici este mai mult spaţiu pentru copii. Chiar dacă a fost o perioadă lipsită de profit, am considerat important să nu avem întreruperi de activitate şi să oferim angajaţilor noştri sentimentul unui loc de muncă sigur şi stabil.“
Totuşi, toate aspectele considerate sigure au devenit fluctuante în business. Chiar dacă existau, spre exemplu, rezervări pentru grupuri cu avans deja achitat, nu exista siguranţa că rezervarea mai rămâne în picioare încă o săptămână. Totuşi, cu siguranţă, pandemia înseamnă un punct de pornire pentru „turismul de proximitate“, o frază des folosită în branşă în ultima vreme, spun Otilia şi Dan. Din cauza riscurilor asociate cu excursiile în afara ţării – nu doar de sănătate, ci şi de natură strict administrativă, pentru că te poţi trezi carantinat pentru două săptămâni -, turiştii aleg să petreacă timp în „proximitate“, deci în ţară.
„Pentru turismul intern, credem că pandemia va însemna o schimbare a tipologiei de client. Cei care înainte îşi permiteau lejer vacanţe în destinaţii exotice vor fi nevoiţi să rămână în ţară.“ Acest lucru poate duce la o dezvoltare accelerată a calităţii experienţelor în turismul intern şi poate fi o şansă deosebită pentru cei care oferă servicii în acest segment, conchid cei doi.
