Alpii sunt, probabil, cei mai impresionanţi munţi ai Europei, iar Italia, Franţa şi Elveţia găzduiesc fiecare masive şi vârfuri emblematice, în frunte cu Mont Blanc şi Matterhorn, care cuceresc uşor privirile, dar care, la rândul lor, sunt greu de cucerit. Pe lângă munţi însă, aceste ţări au mult mai multe de oferit, de la cultură şi istorie la distracţie, relaxare şi, să nu uităm, artă culinară. Spunea cineva că doar ca să ajungi să vezi toată Italia ai nevoie de câteva sute de ani. Şi, cel mai probabil, avea dreptate. La fel şi cu Franţa sau Elveţia. Doar că acesta e un lux pe care astăzi nimeni nu şi-l poate permite. Ce e posibil însă e să te bucuri pe cât poţi de ce are fiecare stat de oferit. Eu am ales ca timp de o săptămână să „gust“ din frumuseţile a toate trei ţările. Un astfel de sejur sau circuit oferă hint-uri pentru fiecare destinaţie, trezind parcă curiozitatea, dar fără să o satisfacă complet, pentru a putea reveni ulterior să descoperi în profunzime oraşe precum Milano, Torino, Berna, Lausanne ori Geneva, dar şi staţiuni ca Zermatt, Chamonix sau Montreux.
Când eram mică, dacă m-ar fi întrebat cineva ce aş alege între munte şi mare, aş fi optat fără ezitare pentru apa care se sparge de nisipul fin al plajei. Muntele mi se părea prea rece, impunător şi greu de atins. Am crescut însă, iar lucrurile s-au schimbat. Dar nu şi părerea mea despre munţi, care au rămas în continuare la fel de reci, impunători şi greu de atins. Doar că, acum, tocmai asta creează magia, tocmai asta mă atrage.
La fel ca în viaţă, pe vârful unui munte ajungi doar cu foarte mult efort. Însă drumul până sus, călătoria în sine e de fapt cea mai satisfăcătoare.
Dar unde găsim cele mai spectaculoase masive muntoase? Sigur, s-ar putea să fiu subiectivă, dar clar răspunsul, cel puţin pentru mine, e că munţii cei mai impunători şi memorabili sunt Alpii, cei pe care îi împart Italia, Elveţia şi Franţa.
În descoperirea lor am pornit într-un circuit al agenţiei de turism Hello Holidays, care are mai multe pachete dedicate Italiei de Nord, Elveţiei şi Franţei. Itinerarele sunt adaptate diferitelor tipologii de vizitatori. Nordul Italiei este cunoscut în special pentru Alpii care se întind de-a lungul graniţei cu Elveţia şi Franţa, iar în această incursiune am avut ocazia să văd o parte din Valle d' Aosta, o regiune autonomă a Italiei, care este cea mai mică şi cel mai puţin populată din ţară. Pe lângă vârfurile impunătoare, de-a lungul văii am descoperit - pe coline sau pe crestele munţilor - castele medievale şi ruine romane, care stau mărturie pentru istoria bogată a regiunii.
Astăzi însă, zona este cunoscută în special pentru staţiunile de schi, circa 20 la număr. Iar printre cele mai înalte masive ale Alpilor din zonă se numără celebrele Mont Blanc şi Matterhorn, pe care această ţară le împarte cu Franţa şi Elveţia. Aici, culmile stau îmbrăcate în alb o bună parte din an. Dar asta nu e tot. Cum munţii au avantajul de „a ascunde“ la sânul lor şi gheţari, asta face posibil schiatul până primăvara târziu. Nu degeaba, iubitorii sporturilor de iarnă dau năvală încă de toamna, iar primăvara cu greu se dau plecaţi.
Dar şi pentru cei care nu schiază sau nu se dau cu placa, zona este idilică. Peisajele îţi taie răsuflarea şi abia ajuns sus înţelegi cât de mici putem fi în faţa unei naturi atât de împunătoare. Astfel, Alpii sunt destinaţia perfectă şi pentru drumeţii ori trasee cu bicicleta. Iar pentru cei care caută relaxare şi plimbare, există şi pentru ei opţiuni.
În Valle d' Aosta se poate ajunge uşor cu avionul, care aterizează în Torino, iar mai departe e necesară o maşină. Cu toate că există o infrastructură feroviară mult mai bine dezvoltată decât la noi, unele zone montane încă nu au fost cucerite de şinele trenurilor.
Pe timpul sejurului, noi am stat la hotelul Le Soleil, din Challand Saint Anselme, un mic sat de munte aflat între Verres, un orăşel, şi Brusson, o cunoscută staţiune de schi. Hotelul aparţine unei familii de italieni ce duce mai departe o tradiţie de câteva generaţii. Şi ca să nu se piardă moştenirea, noua generaţie s-a implicat şi ea în business.
Cum mai bine să descoperi esenţa Italiei decât să stai „în casa“ unor localnici, unde tatăl este pizzer şi, pe lângă administrarea hotelului, se ocupă inclusiv de pregătirea aluatului de pizza pentru turiştii care ajung la restaurantul familiei?
Acest hotel a fost baza noastră pentru întreaga săptămână. Iar de aici, agenţia de turism a oferit în fiecare zi excursii către diferite obiective din Italia - oraşele Torino şi Milano -, Franţa - staţiunea Chamonix şi Mont Blanc - şi Elveţia - Berna, Geneva şi Zermatt.
Asupra Torino şi Milano nu aş vrea să insist foarte mult, fiind două oraşe aflate pe radarul turiştilor de pretutindeni. Plus că se ajunge uşor şi rapid cu avionul din România. Ambele sunt urbe istorice, fiecare având un rol important în trecutul Italiei, mai ales al zonei de nord. Însă ce aş vrea să adaug e faptul că Milano este foarte turistic, iar pentru cei care caută să evite aglomeraţia, Torino poate fi o variantă mai bună pentru o vacanţă de câteva zile.
Adevărata descoperire – pentru mine cel puţin – au fost munţii. În acest sejur, turiştii care nu au o pregătire sau o pasiune puternică pentru drumeţii şi înălţimi ameţitoare au şansa să ajungă în creierii munţilor fără a depune foarte mult efort.
Un prim exemplu în acest sens îl reprezintă staţiunea Chamonix din Franţa, unde se ajunge din Valle d' Aosta prin tunelul Mont Blanc, lung de 11 kilometri şi săpat în munte. Este considerată una dintre cele mai importante staţiuni de schi din zonă, însă ce atrage mulţi turişti aici este posibilitatea de a vedea Munţii Alpi de sus. Şi ajungi să faci asta în doar câteva minute. Din staţiune, se merge până la Aiguille du Midi, un vârf de 3.842 de metri altitudine. Se ia o primă telecabină până la Plan de l’Aiguille, la altitudinea de 2.317 metri, iar mai departe se ia o altă telecabină, care va traversa, fără piloni de susţinere, gheţarul Les Pelerins, care urcă până la 3.778 de metri.
Pentru a „ascede“ în punctul final, la Aiguille du Midi, este necesară traversarea unei pasarele, până la terasa Central Piton, de unde se va lua un ascensor care urcă prin stâncă până la altitudinea maximă - de 3.842 de metri. Iar de acolo, de sus de tot, pot fi admiraţi munţii, dintr-o cabină de sticlă cu vedere panoramică.
Nu am prins o vreme favorabilă ca să pot să observ Alpii francezi, italieni şi elveţieni, din acest punct existând vizibilitate (în mod normal) către toţi, tocmai de aceea ştiu sigur că o să mă întorc, sperând că soarele îşi va face apariţia, iar norii vor fi doar o amintire. Din aceeaşi cabină de sticlă, în alte condiţii meteo, ar fi putut fi remarcat şi masivul Mont Blanc, dar şi el a preferat să se ascundă printre nori. Aşa că mi l-am putut doar imagina.
Deşi nu am avut ocazia să admir ce au Alpii mai frumos de oferit, am rămas impresionată de infrastructura construită pentru a ajunge la o altitudine unde, pentru cineva neantrenat, e greu de respirat. Aici, nu doar peisajele îţi taie răsuflarea, ci contribuie la asta şi lipsa de oxigen.
Dacă Mont Blanc a fost timid, Matterhorn a fost mai jucăuş şi s-a înfăţişat prin marea de nori care trona ca o plapumă groasă peste vârful munţilor. Acest masiv se află la graniţa dintre Italia şi Elveţia, graniţă care trebuie constant modificată din cauza gheţarilor care se topesc. Astfel, trebuie restabilite măsurătorile anterior făcute.
Matterhorn este, de fapt, muntele de pe cutia de ciocolată Toblerone, acesta fiind unul dintre motivele pentru care masivul în formă de piramidă a devenit atât de celebru. La Matterhorn se ajunge doar prin Zermatt, o mică staţiune de schi din Elveţia. Se consideră că aici se găseşte cel mai curat aer din Europa, motiv pentru care maşinile motorizate sunt interzise în sat, singura modalitate de a ajunge fiind cu trenul. În Zermatt există doar câteva mici maşini electrice, care sunt folosite drept taxiuri sau pentru transportul mărfii către supermarketuri, restaurante şi hoteluri.
Pentru a admira Matterhornul este necesară urcarea în munţi, care se face cu ajutorul trenului cu cremalieră - până la Gornergrat, la o altitudine de 3.100 de metri. Cremaliera ajută, de fapt, trenul să urce pe un plan înclinat. Aşadar, pe lângă munţii cu o înălţime de peste 4.000 de metri care se văd de-a lungul traseului dintre Zermatt şi Gornergrat, este impresionantă infrastructura construită de elveţieni. Cu puţin noroc, de-a lungul traseului, am văzut şi câteva marmote, doar că nu înveleau ciocolata în staniol.
De la Gornergrat se poate observa, în toată splendoarea sa, Matterhorn, dar şi Marele Gheţar, fiind locul de întâlnire al mai multor gheţari de pe versanţi. Deşi cerul nu a fost întru totul senin, Matterhorn a ieşit câteva momente dintre nori ca să îl putem admira. Chiar şi aşa, rămâne şi el pe lista mea pentru reîntoarcere, în speranţa că va fi mai bună vremea.
Între excursiile oferite de agenţie s-a numărat şi vizitarea Montreux, un oraş din Elveţia aflat pe malul lacului Geneva, cel mai mare lac din Europa Occidentală. Este un oraş exclusivist, care a fost casa multor personalităţi ale secolului trecut, dar care este şi astăzi gazda altora.
Montreux este locul în care a avut studioul Freddie Mercury. Aici a înregistrat ultimele sale melodii. Şi Charlie Chaplin şi-a petrecut ultimii ani din viaţă tot în acest orăşel elveţian. Zona se bucură de un microclimat care îi permite să aibă inclusiv plante exotice, ceea ce creează o atmosferă mediteraneană.
Aşadar, Elveţia nu este doar despre munţi. Iar printre urbele descoperite se mai numără şi Berna, Lausanne şi Geneva. Oraşul meu preferat a fost Geneva, care m-a cucerit cu calmul şi cu lejeritatea cu care se poartă oamenii locului. Recunosc, istoria şi cultura locului care a influenţat o lume întreagă au contribuit şi ele.
Toate aceste destinaţii necesită timp pentru a le descoperi cu adevărat, dar o astfel de excursie îţi dă câteva hint-uri privind locurile unde ar trebui să te întorci, pentru a le oferi mai mult timp de explorare.
Paleta diversă de excursii şi obiective e potrivită pentru un grup mare de oameni, pentru că trebuie să fie ceva care să placă fiecăruia.
Pentru mine, a fost o incursiune într-o zonă unde, cu siguranţă, voi reveni!
