Olimpia Pleşa Brandhuber este creatoarea şi organizatoarea evenimentelor sub brandul OPiA, multe dintre acestea fiind creionate în jurul vinurilor, iar unele chiar având în centru această băutură regească numită şampanie.
„Pasiunea mea pentru călătorii a fost cea care m-a condus către vin. Totul a început în Africa de Sud, într-o vacanţă unde mersesem cu soţul meu. Acum, după ani, călătoresc în continuare, însă pe lângă vacanţele clasice călătoresc şi cu scopul de a descoperi vinurile unor locuri.“
Recunoaşte că la început se uita la lista de vinuri a unui restaurant ca un ignorant, fără să ştie ce să aleagă sau care este diferenţa dintre etichete. A început să citească despre vin în aeroport, în timp ce se întorcea din Africa de Sud. „Am avut norocul să găsesc o carte excelentă despre vinuri pentru începători.“
Apoi, în 2009 s-a înscris la cursurile WSET (Wine & Spirit Education Trust), iar acum este la ultimul nivel (al patrulea) şi mai are un examen.
Anterior, ea a lucrat circa zece ani în cadrul Ikea Trading, o companie care exista încă dinainte de ’89 şi care se ocupa cu găsirea de furnizori în regiune pentru gigantul suedez din domeniul mobilei. „În 2009 ajunsesem business developer pentru produsele din ceramică şi sticlă.“ Apoi a plecat şi şi-a dezvoltat propria firmă de organizare de evenimente. Aşa a apărut OPiA.
„Şi în perioada în care lucrasem pentru Ikea mă ocupasem de organizarea de evenimente, aşa că experienţă aveam deja.“ Numele de OPiA vine din perioada de Ikea, mai exact era porecla ei atunci şi venea de la adresa de e-mail.
„Am început să realizez evenimente pentru companii, precum Ikea, Aegon sau Wolfwang Pharma. Îmi amintesc că firma de asigurări Aegon a fost primul meu client pe zona de degustări de vin.“ Aegon a vrut un eveniment despre vinuri, dar mai altfel. A ales să-l organizeze lângă un lac, a adus un sommelier cu experienţă, pe Eduard Jakab.
„La momentul acela nu mă gândisem să vorbesc chiar eu. De altfel, cu Eduard am mai lucrat şi ulterior.“
La început, ea creiona conceptul, se ocupa de logistică, iar apoi invita un sommelier să prezinte vinurile. În timp însă, a ajuns să îl susţină ea însăşi integral. Pentru a ajunge aici însă a avut nevoie de pregătire intensă. A lucrat cu Maria Stefanache, regizor de teatru şi film documentar, la elaborarea structurii, conţinutului şi retoricii. „Fiecare cuvânt pe care îl spun este studiat. Publicul primeşte informaţii care să îl îmbogăţească.“
Crede că pasiunea pentru vin trebuie împărtăşită, aşa a apărut în 2009 conceptul Ocolul pământului într-un pahar cu vin. Numele a rămas de atunci până astăzi. Aceasta este de fapt o temă generică sub umbrela căreia sunt prezentate diverse vinuri. „Este un eveniment de cele mai multe ori personalizat după client. Poate fi vorba despre Cabernet Sauvignon, despre Vinurile româneşti realizate din struguri franţuzeşti sau doar despre Prince Stirbey.“ Alte concepte au apărut ulterior, cum este cazul „Vinurile de desert ale lumii“, unde povestea porneşte de la cât de dependenţi de natură şi de vremea capricioasă sunt producătorii. Şi se dezvoltă apoi şi ajunge la cât de mare este dorinţa aceloraşi producători de a extrage esenţa din acest fruct.
Un concept de suflet pentru Olimpia Pleşa Brandhuber este „Doamnele din spatele perlelor de şampanie“. Ea a ales patru case de şampanie, creionate şi dezvoltate de patru femei care au influenţat în mod invariabil istoria acestui vin.
„Una dintre ele a inventat tehnica de limpezire şi a revoluţionat industria vinului spumant. Alta a inventat şampania brut. A lăsat moştenire umanităţii edificii impresionante, a iniţiat enoturismul. Doamna Bollinger a fost o excelentă comunicatoare şi nu accepta altceva decât excelenţa în afaceri, iar doamna Roederer a salvat casa de la faliment şi a transformat-o în una din cele mai prospere afaceri.“
Dar ce este „Doamnele din spatele perlelor de şampanie“? Este o cină gastronomică acompaniată de degustarea a patru şampanii de la case celebre. Este o poveste care începe cu o pledoarie despre cea mai senzuală băutură de pe planetă, continuă cu descrierea procesului tehnologic şi culminează cu povestea celor patru doamne.
„Dacă ar fi să vorbesc despre şampanie, aş spune că este un produs realizat cu multă muncă. Solul din regiunea cu acelaşi nume este unul dificil. Rezultatul însă este un produs cu tradiţie, ce poate fi definit uşor cu un singur cuvânt, rafinament.“ Vin spumant se face şi în alte locuri din lume şi este în unele cazuri foarte reuşit, dar niciunul dintre acestea nu va fi şampanie, pentru că aceasta este rezultatul a 300 de ani de muncă de perfecţionare. „Şi eu studiez continuu despre şampanie şi ce înseamnă ea. Este o temă care îmi cere o permanentă perfecţionare.“
Olimpia Pleşa Brandhuber recunoaşte că are o afinitate naturală către şampanie şi nu e îndrăgostită doar de produsul în sine, ci şi de regiunea unde este realizat. „De altfel, şi în viaţă eu caut fix ceea ce transmite şampania.“ Nu se consideră colecţionar, însă are acasă circa 100 de sticle de vin, dintre care 50 de şampanie.
„Avem şi o tradiţie când vine vorba despre şampanie. Când s-a născut fetiţa noastră am deschis o sticlă de Veuve Clicquot, La Grande Dame. Este un tribut adus doamnei Clicquot. La noi în casă a rămas o tradiţie să deschidem o sticlă cu ocazia fiecărei aniversări a fiicei noastre.“
De altfel, ea are un ritual şi când bea sau degustă o şampanie. Aprinde o lumânare ca să îşi creeze o atmosferă de pace şi alege un pahar potrivit, care pune şampania şi perlajul în valoare. Şi la evenimentele pe care le organizează mâncarea şi ambientul salonului sunt atent studiate. „Am întotdeauna o vază cu trei trandafiri roşii pe masa de prezentare şi o lumânare aprinsă.“ Evenimentele au loc doar luni sau marţi, „împotriva uzanţelor consacrate“, uneori în afara Bucureştiului. „Pentru că ele se adresează oamenilor care îşi permit libertatea de a face ce doresc cu timpul lor.“
Olimpia Pleşa Brandhuber organizează pentru companii petreceri tematice sau degustări de vin şi şampanie sub unul dintre conceptele OPiA. Acestea din urmă sunt de cele mai multe ori private, deşi uneori sunt deschise publicului.
Pentru că şi lumea largă trebuie să ştie. „Şampania nu se bea. Şampania se trăieşte.“
