Despre Republica Moldova se ştie că este „leagănul“ unora dintre cele mai apreciate crame din regiune, poate chiar din Europa. Cu o bogăţie viticolă de necontestat, acest micuţ vecin al României păstrează cu grijă poveştile unor businessuri fabuloase din lumea licorii lui Bachus. Una dintre aceste poveşti este cea a cramei Mileştii Mici.
„Crama Mileştii Mici s-a născut dintr-o veche mină de piatră. Extracţia pietrei de calcar în aceste locuri este atestată documentar din anul 1886. Utilizarea mineralului este legată de perfecţionarea tehnicilor de prelucrare şi totodată de industrializarea acestei activităţi, odată cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, piatra fiind utilizată la reconstrucţia şi extinderea oraşului Chişinău“, povesteşte Viorel Garaz, administratorul de la Mileştii Mici.
În aceste locuri, în această mină, primele vinuri au fost aduse la păstrare în anul 1969, când a fost fondată Secţia de Păstrare a Vinurilor de Marcă în componenţa sovhozului-fabrică „Moldova“, adică gospodăria agricolă de stat din timpul URSS.
Galeriile subterane, al căror spaţiu a fost deja exploatat, asigură pe tot parcursul anului o temperatură constantă, element existenţial păstrării corecte şi maturizării vinurilor. Treptat, cantitatea adusă la păstrare a crescut. Iar în noiembrie 2001 a avut loc reorganizarea entităţii, actualul statut juridic al Mileştilor Mici fiind Întreprindere de Stat, în reprezentarea Agenţiei Proprietăţi Publice.
În anul 2005, colecţia de vinuri de la Mileştii Mici a fost recunoscută de Guinness World Records drept cea mai mare colecţie de vinuri din lume, numărând peste 1,5 milioane de sticle. Lungimea totală a galeriilor subterane este de 200 de kilometri, dintre care circa 55 de kilometri sunt utilizaţi. Pentru ce?
Dincolo de rolul lor de depozitare, galeriile subterane de la Mileştii Mici sunt dotate cu săli de degustare, unde amatorii sunt învăţaţi că, pentru a degusta corect un vin, sunt câteva etape de urmat. În faza incipientă, trebuie analizată culoarea licorii, urmând detectarea aromelor – care pot fi primare, secundare şi terţiare –, pentru ca ulterior să se facă trecerea la degustarea propriu-zisă.
„Aromele primare sunt cele care provin din fructul viţei-de-vie – fructe, ierburi şi note florale. În aromele secundare regăsim practicile de vinificaţie – drojdie sau coajă de nucă, de exemplu. Aromele terţiare vin în urma procesului de maturare a vinului – arome de nuci prăjite, condimente, vanilie, cedru sau chiar nucă de cocos.“
Notele de final, cele cu care rămâi, mai exact post-gustul şi memoria pe care o generează vinul, sunt rezultatul terroir-ului dictat de soluri calcaroase. Degustarea vinului este un proces adus de specialişti la nivel de artă, fiind totodată un subiect inepuizabil.
„Sălile de degustare, unde predomină ambianţa de castel, sunt poziţionate la 57 de metri sub pământ. În acel mediu, le oferim vizitatorilor o experienţă cuprinzătoare, împletind servirea vinului cu preparatele culinare de excepţie şi cu o serie de surprize muzicale.“
Iar apropo de preparatele culinare, la Mileştii Mici, alegerea vinului se face neapărat în funcţie de mâncarea care urmează a fi consumată. Un cupaj de Cabernet Sauvignon şi Merlot din recolta 2016, de exemplu, ar putea fi acompaniat de carne roşie la grătar, iar un vin alb sec Traminer din 1988 – de fructe de mare. Care este însă vinul perfect? „Obişnuiesc să spun că cel mai bun vin este vinul care îţi place cel mai mult. Eu prefer vinurile care redau cel mai bine tipicitatea soiului şi a locului unde au crescut strugurii“, spune Viorel Garaz.
Acesta este şi stilul vinurilor marca Mileştii Mici, iar geografia exporturilor şi medaliile obţinute la concursurile internaţionale îi fac pe administratorii businessului să creadă că la Mileştii Mici chiar se produc vinuri bune.
„În anul 2013, Federaţia Rusă a interzis în mod repetat importul vinurilor moldoveneşti, ceea ce a generat dificultăţi atât la nivel de industrie, cât şi la nivel de ţară. Atunci am fost invitat să administrez o asociaţie care avea menirea să deschidă noi pieţe de export, să dezvolte în interiorul ţării cultura consumului de vin şi care a fost un fel de platformă de lansare a Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, cunoscut şi ca «Wine of Moldova»“.
Pasiunea pentru vin a lui Viorel Garaz a devenit în timp incurabilă, ca şi pentru oamenii care muncesc la realizarea acestei licori. Compania care operează crama Mileştii Mici numără în prezent 160 de angajaţi.
Oeonologul producătorului de vin este Maria Bebea, care lucrează de patru decenii în companie. Ea este şi autoarea vinurilor de tip cupaj ce poartă marca Mileştii Mici şi continuă să împărtăşească specialiştilor în formare cunoştinţele ei. Dar dincolo de informaţii şi cunoştinţe, caracterul uman joacă un rol primordial în rezultatul care ajunge să fie elogiat în pahar.
„Recoltarea strugurilor începe din septembrie, durata fiind dictată de nivelul de zahăr şi aciditate al fructului. Ultimii sunt recoltaţi strugurii utilizaţi în procesul de obţinere a vinurilor licoroase.“
Pe cele 100 de hectare de podgorii ale companiei moldoveneşti sunt plantate soiuri locale şi internaţionale. În sortimentul de struguri albi intră Sauvignon, Chardonnay, Riesling sau Riton, iar dintre soiurile roşii Cabernet Sauvignon şi Merlot. Din acestea, crama produce atât vinuri efervescente, cât şi liniştite – albe, roşii şi licoroase.
„Am extins activitatea comercială în mai multe puncte longitudinale.“ Astăzi, vinurile ce poartă marca Mileştii Mici pot fi savurate în China şi Coreea de Sud, dacă vorbim de Extremul Orient. „În Uniunea Europeană, avem prezenţă în România, Ţările de Jos şi Lituania.“ Marea Britanie, Statele Unite şi Canada sunt, de asemenea, pieţe de desfacere importante.
Când vine vorba de vizitatori, o bună parte dintre ei vin de peste Prut. Diaspora este, la rândul său, o sursă importantă de turişti. Crama a devenit destinaţie pentru pasionaţii „odihnei active“, cum îi spune Viorel Garaz, aceştia având şi posibilitatea de a efectua turul galeriilor pe bicicletă.
Pe parcursul anului 2021, afacerea s-a confruntat cu o criză majoră, generată de pandemia de COVID-19, care a lovit în plin industria HoReCa din întreaga lume şi care i-a ţinut pe mulţi turişti departe de vacanţele mult-visate. Totuşi, compania care operează crama a reuşit să înregistreze venituri de circa 50 milioane lei moldoveneşti (12,5 milioane de lei), cu o marjă a profitului de 17%.
„Lucrăm asupra mai multor proiecte care au prins contur încă din timpul perioadelor de dezvoltare precedente. Pandemia a încetinit aceste procese, însă revenind la ele, este inevitabil să nu investim în idei inovatoare, pentru a păstra o concurenţă sănătoasă pe piaţa vinurilor. Am investit în reutilarea întreprinderii, şi anume a fost procurată o linie de îmbuteliere nouă şi parţial a fost reutilată linia de producere a vinurilor spumante.“
Crama a investit şi investeşte puternic şi în infrastructura turistică, prin construcţia unui restaurant subteran, cu o capacitate de circa 140 de locuri, un număr la care s-a ajuns ţinând cont de fluxul de turişti interesaţi - în condiţii normale - să viziteze crama.
Iar dorinţele de dezvoltare sunt şi mai mari.
