După Afaceri

Cum a devenit brunch-ul la sat o experienţă de top şi cine a format această tendinţă: "Noi, ca orăşeni, nu putem mânca bine decât prin satele astea, la astfel de evenimente"

22 aug 2019 2532 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Aproape nu mai trece un sfârşit de săptămână fără ca pe vreo reţea de socializare să nu apară un eveniment culinar, brunch, organizat în te miri ce sat uitat de lume. Apoi, obligatoriu, un prieten care participă încarcă imediat după, într-o zi de luni de obicei, o galerie foto atât de savuroasă, de-ţi iscă toate poftele, numai pe cea de muncă nu. Cine a pus însă umărul la realizarea acestei mişcări şi ce planuri are comunitatea care a adus din nou pe mesele tuturor farmecul vieţii de la ţară?

„Mâncarea de la brunch-uri este tot ce se dezbate, sharuieşte, jeleşte, acum pe Facebook-ul mega-urban, dar noi, ca orăşeni, nu putem mânca cu adevărat decât prin satele astea, la astfel de evenimente“, spu­ne Roxana Poede, activă în domeniul relaţiilor publice, care de prin 2015 a prins gustul brunchurilor la sat şi de atunci nu s-a mai lăsat din experimentat.

Primul astfel de brunch la care a participat se numea Ziua Zmeurei, cârligul fiind chiar numele şugubăţ al evenimentului.

„Am aflat de brunch de la o prietenă care îl cunoaştea pe Cristi Cismaru, promotorul şi motorul Asociaţiei My Transylvania“, spune Roxana. „Îmi aduc aminte că, după lăfăiala de la brunch, după vizita de inspecţie în grădina de zmeură a familiei-gazdă (culmea, o familie de olandezi stabiliţi parţial într-o casă veche săsească din Sărata), după plimbarea pe dealuri cu olandezul «băştinaş», ne-am tolănit ca acasă pe iarba din curte, fiecare morfolind cu voluptate o felie de harbuz rece. Asta e imaginea cu care am rămas mult timp după“, adaugă Roxana.

Dacă ea a participat la primul brunch abia în 2015, Asociaţia My Transylvania a prins contur prin 2008, fiind rezultatul muncii a trei familii.

„Aceste familii din Hosman, Sibiu şi Bucureşti au gândit un format de evenimente pentru promovarea spaţiului rural din Valea Hârtibaciului, o zonă care acoperă trei judeţe în fosta Transilvanie săsească: Braşov, Sibiu şi Mureş“, spune Cristian Valentin Cismaru, unul dintre pilonii Asociaţiei.

De-a lungul anilor, obiectivul Asociaţiei My Transylvania a fost să atragă lumea în sate, se deschidă minţile familiilor, adolescenţilor şi copiilor în legătură cu frumuseţea acestei lumi.

„Pentru ei ne străduim să facem satele atractive, combinând doi factori: mâncarea, care atrage, şi activităţile ulterioare din sat, adaptate la ceea ce facem noi azi. Aşa reuşim să îi facem pe oaspeţi să participe la activităţi care le plac şi îi atrag în sate. Ei sunt viitorii noştri ambasadori, deci ei ne preocupă“, spune Cismaru. Chiar şi numele evenimentelor sunt gândite pentru a fi un magnet: Transylvanian Brunch, Burduf Challenge, Electric Camping şi altele.

„Important e că în tot ceea ce facem sprijinim consumul de produse locale şi de sezon de la producătorii noştri. Ei reprezintă vârful piramidei şi adună în jurul lor tot ce poate da satul: gust, tradiţii, cultură rurală, agricultură, natură, linişte, peisaj, fru­mu­seţe“, mai spune reprezentantul Asociaţiei My Transylvania.

Prin refacerea acestei legături cu lumea din sate, atât organizatorii evenimentelor, cât şi cei care participă descoperă tot felul de specialităţi care în oraş încep să dispară.

„Combinaţia cea mai dorită şi preţuită de exemplu în Transilvania este cea de slănină cu ceapă, în foarte multe forme: slănină prăjită pe pâine cu ceapă proaspătă, ca amestec de uns pe pâine ca hocăneală, chisătură, gehaxel sau slănină evanghelică (aici e amestecată şi cu ou fiert) sau cu rol de potenţat gustul în mâncăruri. Preparatul meu preferat sunt supele şi ciorbele, oricare din cele 2.000 de reţete din România. Aş putea mânca de trei ori pe zi doar zeamă. Deosebită e şi multitudinea de combinaţii între produse lactate şi mămăligă“, mai spune Cismaru.

Dacă până în 2017 a fost doar zona Transilvaniei, alături de parteneri locali, mişcarea s-a extins şi în alte regiuni ale României, Oltenia şi Muntenia fiind câteva exemple. În total, evenimentele au avut loc în 200 de sate din Transilvania de sud şi în circa 20 din restul regiunilor, doar anul trecut Asociaţia organizând 75 de astfel de evenimente.

„Cred că anul acesta vom depăşi 100 de evenimente, 56 sunt deja planificate în Transilvania de sud, deci nu va fi aşa de greu. În principiu, trăim fiecare weekend în alt sat, din aprilie până la început de noiembrie“, mai precizează reprezentantul My Transylvania.

Imbold Nativ este un alt exemplu de asociaţie care organizează astfel de evenimente. Iniţiativa a fost lansată în 2013 ca festival de arte cu inspiraţie folclorică în Bucureşti.

„În 2016, Asociaţia Imbold a deschis o sucursală în Viscri - sit Unesco - şi a iniţiat o serie de proiecte care au ca scop descoperirea şi promovarea gastronomiei locale ca formă a patrimoniului imaterial, factor de identitate locală şi naţională şi catalizator pentru turismul sustenabil“, spun reprezentanţii Asociaţiei.

Anul acesta a avut loc prima ediţie a Festivalului Imbold Nativ (în perioada 3-7 iulie - n.red.), un demers gatronomic coordonat, ce a avut loc simultan în mai multe sate şi care a fost construit aproape în întregime de membrii comunităţilor locale. Zona promovată în această ediţie a fost Transil­vania, cu un focus pe Podişul Târnavelor, accentul fiind pus pe satele Viscri, Saschiz, Meşendorf şi Criţ.

„Împreună cu producătorii locali, timp de cinci zile, a avut loc un tur gastronomic ghidat cu degustări de brânzeturi locale artizanale şi vinuri din zona Târnavelor, dulceţuri şi Chutney-uri de la Pivniţa Bunicii din Saschiz, gin local şi bere artizanală din Viscri şi Saschiz, brânză maturată din lapte de Bălţata românească din Meşendorf, atelier de lichiu în cuptor săsesc în Viscri şi ateliere de gătit la ceaun în Saschiz, Viscri şi Criţ, dar şi degustări în şură, picnic în livadă, brunch în sat, jazz în natură, Slow Food mar­ket, ateliere de gătit şi vizite la meş­teşugari locali.“ Faptul că din nou vedeta acestui tip de evenimente este Transilvania are o serie de explicaţii, una dintre ele fiind existenţa a mai bine de 10 influenţe culturale, lucru care a rezultat într-o artă culinară a zonei cu totul deosebită.

„Bucătăria săsească are elemente specifice gastronomiei vest-europene, prin reţetele şi ingredientele folosite, ca de exemplu tarhonul, rabarbărul, chimenul, sparanghelul, supele cu fructe uscate, sosurile de agrişe, de vişine, de castraveţi. Acestea sunt puţin cunoscute şi folosite în bucătăria românească“, explică reprezentanţii Imbold Nativ. 

Dincolo de eforturile unor asociaţii precum cele prezentate mai sus, reprezentanţii Imbold Nativ spun că mai este un element care a contribuit la dezvoltarea mişcărilor care promovează gastronomia din satele României. „Din fericire, în special în ultimii 5 ani, au devenit vizibili câţiva chefi şi oameni pasionaţi de gastronomie care folosesc ca sursă de inspiraţie reţetele vechi şi ingredientele locale, de sezon.“ Sunt oameni cu experienţă - o parte s-au format în restaurante sau la şcoli de prestigiu din toată lumea -, iar acum stau în România, culeg reţete, documentează şi apoi le reinterpretează într-o formulă contemporană. „Deja se vorbeşte de o nouă bucătărie românească care se inspiră, normal, din vechea bucă­tă­rie. Din punctul nostru de vedere este o evoluţie enormă faţă de lungile discuţii anterioare despre lipsa unei gastronomii româneşti“, explică reprezentanţii Imbold Nativ.

Astfel, cu ocazia festivalului, a fost lansată „Bucate de prin sate“, o cărticică de reţete cu 32 de pagini, în care se găseşte un „fondue“ ciobănesc făcut la stână (reţetă de la chef Oana Coantă), o reţetă de salată transilvăneană cu raci (chef Horia Şimon), o îngheţată cu sfeclă, dovleac copt şi brânză de capră (chef Joa Daniel) sau chifteluţe de porc în sos de vişine (Gerda Gherghiceanu).

„Abia începem să descoperim şi să învăţăm câte avem de oferit din punct de vedere gastronomic. Vom continua munca de teren pentru a descoperi familii de mici producători, pe care să îi susţinem şi recomandăm“, precizează Imbold Nativ.  Mai departe, descoperirile sunt duse la oraş, de fel şi fel de urbani, aşa cum este şi cazul Roxanei Poede. „Brunch-urile au fost o ocazie minunată să descopăr mâncăruri locale necunoscute precum lichiul (un desert uşor cu cremă de smântână) sau evanghelische speck (pasta de jumări), să testez gulaşuri, papricaşuri sau zacuşti altoite după specificul locului sau murături la prima vedere ciudate (reţeta de prune murate a doamnei Rozi din Criţ intră în portofoliul meu de toamnă)“, spune Roxana.

Iar mai departe, cum după o masă copioasă merge de minune o odihnă straşnică, cel mai bine este să prelungiţi brunchul de la ţară într-un weekend de toată frumuseţea, ca să vă tihnească descoperirile. Şi să primiţi mai multe like-uri pe Facebook, la postarea de luni, dimineaţa.

„Cele mai multe evenimenete oferă exact idealul de deconectare la care visăm ca orăşeni căpiaţi de zumzetul continuu al oraşului, aşa că recomandarea mea e să găsiţi şi o cazare frumoasă în zonă şi să transformaţi brunch-ul într-un weekeend la sat“, încheie Roxana.