Auto

Viteza ca formă de disciplină. Care este povestea Patriciei Sîrbu-Mărculeţ, unul dintre cei mai tineri piloţi de curse din România, cu zece titluri naţionale

24 mar 2026 25 afişări de Ramona Cornea
Din aceeaşi categorie

La 15 ani intra pentru prima dată într-o competiţie auto. Astăzi, la 22 de ani, Patricia Sîrbu-Mărculeţ are zece titluri naţionale şi un plan clar: Campionatul European Swift Cup. Parcursul ei este o poveste despre disciplină, frică depăşită şi o carieră construită pas cu pas.

Piloţii din motorsport spun că există un tip de linişte pe care doar cei care conduc cu peste 150 de kilometri pe oră o cunosc. Mărturiile lor spun că nu este vorba despre absenţa zgomotului - motoarele urlă, frânele scârţâie, pneurile caută aderenţă, ci este o linişte interioară, o calmitate care aduce concentrare şi, de cele mai multe ori, rezultate ce îi urcă pe podiumuri.

În 2018, o adolescentă mergea împreună cu tatăl ei la o cursă auto, fără să ştie cum îi va influenţa acel weekend viaţa. Pasiunea exista deja. Patricia Sîrbu - Mărculeţ şi-a început cariera în motorsport la doar 15 ani, o vârstă la care cei mai mulţi adolescenţi nu se gândesc să facă un astfel de pas.

Pentru ea, atracţia nu a fost o întâmplare de moment, ci rezultatul unei fascinaţii cultivate în timp, unul care avea să se transforme într-un proiect de lungă durată, construit împreună cu familia şi întărit prin ani de antrenamente şi competiţii.

„Pasiunea pentru maşini a existat încă din copilărie, fiind tot timpul entuziasmată de sunetul specific al acestora. În 2018, am mers împreună cu tatăl meu să vedem o cursă, iar el a luat decizia că va participa în anul următor, ca un hobby. Peste iarnă, eu am făcut nişte cursuri de pilotaj, cu scopul de a învăţa să stăpânesc mai bine maşina şi de a deveni un participant în trafic mai bun. Văzând că am aptitudini şi înclinaţie către acest domeniu, părinţii mei au decis să participăm amândoi în sezonul următor.  Zis şi făcut, însă chiar la prima etapă am avut parte de un abandon tehnic, maşina neputând să facă faţă, aşa că tatăl meu a decis să se retragă din postura de pilot, dar să continue munca crucială «din spatele scenei», aşa cum îmi place mie să o numesc“, povesteşte ea.

Patricia de la 15 ani era foarte emoţionată, curioasă de noua lume în care păşea şi dornică să înveţe cât mai multe şi să se îmbunătăţească, după cum se descrie chiar ea.

„Primul weekend de curse a fost un imens roller coaster, am trecut prin toate stările emoţionale: de la curiozitate şi emoţiile specifice primei curse şi interacţiunea cu această lume nouă până la dezamăgirea şi tristeţea abandonului tehnic, dar şi bucuria şi fericirea obţinerii primului podium din carieră, mai exact locul al treilea la clasa Juniori 1.“

 Astăzi, la 22 de ani, cu zece titluri naţionale în palmares, ea vorbeşte despre motorsport nu doar ca despre un sport al vitezei, ci ca despre un sistem complex, în care pasiunea trebuie susţinută de rigoare, pregătire şi capacitatea de a gestiona atât euforia podiumului, cât şi momentele-limită.

„Aceste titluri au venit pe parcursul a şapte sezoane competiţionale, în care am făcut numeroase antrenamente şi pregătiri. Weekendul de cursă este rezultatul muncii de până în acel moment, care include atât de multe elemente complexe, care trebuie să se potrivească precum un puzzle enorm, astfel încât cursa să fie una reuşită.“

Motorsportul este un sport care necesită să ai abilităţi în multe domenii, precum: pregătirea mecanică a maşinii, pregătirea mentală şi fizică a pilotului, logistică, discuţii despre finanţare cu partenerii, bugetare şi contabilitate, crede Patricia Sîrbu-Mărculeţ.

„Toate acestea funcţionează ca o maşinărie bine pusă la punct pentru a face posibilă prezenţa la startul fiecărei curse.“

Când vine vorba despre eforturile făcute pentru performanţă, ce a pierdut ca să câştige, Patricia spune că nu vede alegerile făcute ca pe un sacrificiu. Nu a fost o obligaţie, a fost forţat, a fost un parcurs firesc al alegerilor pentru a ajunge la rezultatele pe care şi le-a dorit.

„Având nevoie de mult timp pentru a pune toate detaliile la punct sau pentru a rezolva toate problemele care apar, evident că au fost situaţii în care a trebuit să aleg motorsportul în favoarea altei activităţi. Însă nu pot să spun că privesc acest lucru ca pe un sacrificiu, fiindcă tot timpul am făcut asta din pasiune, nu din obligaţie. În schimb am «câştigat» şansa şi oportunitatea de a practica sportul care îmi place“, detaliază ea.

Cel mai greu moment al carierei sale în motorsport de până acum a fost la începutul parcursului său, chiar în primul sezon, când a avut un accident.

 „M-am răsturnat cu maşina. Acesta nu este un eveniment ieşit din comun în lumea curselor şi fusesem pregătită pentru eventualitatea în care se va întâmpla. Însă, problema a fost că nu am putut să ies singură din maşină şi începuse să curgă benzină, având un rezervor artizanal în interior şi nu pe cel original. Au urmat câteva luni de frică şi teamă, la un moment dat inclusiv luând în considerare să abandonez sportul. Am continuat să particip, iar frica a dispărut la finalul sezonului, atunci când m-am răsturnat din nou. Atunci, totul a fost în regulă şi am înţeles că face parte din joc.“

Patricia Sîrbu-Mărculeţ este studentă la Politehnică, la Facultatea de inginerie în limbi străine, specialitatea Inginerie Mecanică şi Management în limba germană.  Pe parcursul facultăţii, a mers să studieze şi la alte două universităţi tehnice, mai exact Universitatea Tehnică din Darmstadt şi Universitatea Tehnică din Viena, prin intermediul unor burse de studiu.

„Astfel, am avut ocazia să adun cât mai multe cunoştinţe de la universităţi de renume. Fiind în an terminal în cadrul programului de licenţă, pot spune că cunoştinţele dobândite la facultate sunt folositoare în lumea motorsportului, dobândind atât cunoştinţe tehnice, cât şi manageriale. De asemenea, prin intermediul curselor am învăţat cum să îmi gestionez timpul eficient, să lucrez într-o echipă, să pun în practică cunoştinţele mecanice dobândite, dar şi să folosesc elemente contabile şi chiar legale“, spune ea.

Educaţia tehnică a ajutat-o în înţelegerea maşinii, a performan­ţelor ei, a strategiilor de cursă.

„Educaţia tehnică a venit pentru mine pe două căi. Pe de o parte sub forma educaţiei formale şi teoretice din cadrul facultăţii, pe de altă parte sub forma practică în garaj şi la curse, pregătind maşina sau reparând-o.“

Pe lângă facultate şi motorsport, timpul liber nu este întotdeauna foarte mult pentru Patricia, iar în puţinul timp liber pe care îl are îi place să citească, să călătorească şi să înveţe lucruri noi.

În România, motorsportul rămâne un teritoriu dominat de bărbaţi. Prezenţa feminină creşte, dar proporţiile sunt încă dezechilibrate. Patricia nu vorbeşte despre bariere explicite, ci vede sportul ca unul  unde lucrurile se desfăşoară pe picior de egalitate.

„În ultimii ani, numărul prezenţelor feminine este în creştere, dar cu toate acestea încă este un sport dominat de bărbaţi. Nu pot spune că am avut parte de provocări suplimentare sau discuţii negative. Întotdeauna am privit lucrurile astfel: în maşini toţi piloţii sunt egali, indiferent de gen. Mai mult decât atât, am cunoscut persoane extraordinare, care au apreciat şi mai mult efortul şi rezultatele mele, fiind o fată într-un sport al bărbaţilor“, explică ea.

Pentru fetele care visează la mo­tor­sport, mesajul este direct: să facă primul pas. Să vină la curse, să vorbească cu piloţii, să ceară informaţii. Comunitatea, spune ea, este mai deschisă decât pare din exterior. „Să facă acest pas, să creadă în ele şi să nu se dea bătute. Ca un prim pas, le-aş spune să vină la curse şi să stea de vorbă cu piloţii. În general, majoritatea sunt foarte deschişi şi bucuroşi să răspundă la întrebări. De acolo este cel mai bun punct de plecare privind următorii paşi. Pentru oricine care doreşte să facă acest pas, dar nu ştie exact de unde să înceapă, aş fi foarte bucuroasă să răspund la orice curiozitate sau întrebare, atât la curse, cât şi în mediul online.“

Înainte de medalii şi podiumuri, succesul este unul propriu şi interior, pentru că prima bătălie este cea internă, mai exact este despre autodepăşire, este de părere Patricia Sîrbu – Mărculeţ.

„Dacă progresul este unul vizibil, atunci deja eşti învingător. Apoi urmează competiţia cu ceilalţi piloţi, care la final aduce premii.“ Trecerea liniei de sosire este un moment de relaxare şi de reconectare cu lumea exterioară. În timpul cursei, tot ce se întâmplă în afara circuitului este pus pe pauză şi lăsat deoparte, astfel încât toată concentrarea să poată fi alocată către cursă.

„Odată intrată în maşină, toate grijile şi problemele vieţii de zi cu zi devin neimportante sau chiar dispar. Totodată, în timpul cursei nu simt căldura, setea sau chiar foamea, concentrarea este maximă. De abia după finish reapar şi le conştientizez“, continuă ea.

Pentru viitor, planul este ambiţios: participarea în Campionatul European Swift Cup. Maşina întruneşte deja condiţiile tehnice. Urmează construcţia contextului  - buget, echipă, strategie.

„Maşina mea a participat în Campionatul European Swift Cup şi în continuare întruneşte condiţiile tehnice pentru a lua startul la această competiţie. Ţinta este să ajung să iau parte la acea competiţie şi să obţin rezultate.“

Patricia Sîrbu-Mărculeţ, pilot de motorsport, are zece titluri naţionale: „În ultimii ani, numărul prezenţelor feminine este în creştere, dar cu toate acestea încă este un sport dominat de bărbaţi. Nu pot spune că am avut parte de provocări suplimentare sau discuţii negative. Întotdeauna am privit lucrurile astfel: în maşini toţi piloţii sunt egali, indiferent de gen. Mai mult decât atât, am cunoscut persoane extraordinare, care au apreciat şi mai mult efortul şi rezultatele mele, fiind o fată într-un sport al bărbaţilor“.