„Nu m-am simţit niciodată «copilul din competiţie», m-am simţit pilot între piloţi“, spune Tudor Tudurachi atunci când este întrebat despre maturizarea sa timpurie prin motorsport şi în motorsport. Adevărul este că, dacă te uiţi la palmaresul său, nu ai crede niciodată că ai de-a face cu un tânăr adult de 18 ani. Încă învaţă pentru bacalaureat, îşi petrece pauzele cu colegii şi îşi face temele; însă în acelaşi timp pilotează la peste 200 km/h şi concurează cu sportivi care au dublul vârstei sale. A crescut odată cu motorsportul, iar maturizarea lui nu s-a întâmplat prea devreme, ci exact la viteza la care se formează un campion.
A crescut între circuite, zgomot de motoare şi miros de benzină de competiţie. La vârsta majoratului, Tudor Tudurachi are deja o poveste lungă despre maturizare trăită pe circuit, despre rezultate care-i depăşesc vârsta şi despre ambiţia unui sportiv care ştie exact ce vrea.
La trei ani ştia toate mărcile de maşini. La şapte ani îi explica mamei sale cum să facă o parcare laterală. La 12 ani privea, din boxele echipei BMW, modul în care se pregăteşte o maşină pentru Le Mans. La 16 ani devenea cel mai tânăr campion din istoria de patru decenii a campionatului german Spezial Tourenwagen Trophy, unde pilota un BMW M4. Şi tot el era primul român care ridica trofeul acestei competiţii.
Anul 2025 a venit pentru pilotul Tudor Tudurachi cu două rezultate mari din toate punctele de vedere: victorie în cursa de 24 de ore de la Dubai şi locul doi în cursa de şase ore de la Abu Dhabi, rezultate care i-au adus titlul de Campion Middle East GT4.
În acelaşi sezon, a debutat în GT4 European Series, alături de echipa românească Willi Motorsport, pe care a reprezentat-o în premieră pentru motorsportul autohton. A încheiat campionatul cu o evoluţie solidă şi un loc 4 la Barcelona – semnalul unei ascensiuni care pare abia la început.
La 18 ani, Tudor e încă elev la Liceul Waldorf din Iaşi. Îi place să studieze engleza, să petreacă timp cu prietenii şi să se joace pe calculator. Diferenţa este că, între un examen şi o ieşire cu colegii, el îşi împarte agenda şi între antrenamente, simulatoare, şedinţe tehnice şi curse care se desfăşoară pe trei continente.
„Reuşesc să le echilibrez pe toate cu disciplină. Nu îmi neglijez nici şcoala, nici prietenii, dar motorsportul rămâne prioritatea mea. Anul acesta e puţin mai intens, pentru că urmează bacalaureatul şi admiterea la facultate, dar sunt obişnuit să muncesc organizat. Împreună cu antrenorul meu Sergiu Nicolae şi cu echipa Willi Motorsport, ne pregătim deja pentru noul sezon GT4 – şi ne dorim să fim şi mai sus pe podium“, spune el.
Nu vorbeşte despre maturizare ca despre un proces accelerat, nu o numeşte sacrificiu, o numeşte normalitate.
„Pentru mine, motorsportul nu e doar un sport, e felul meu de a fi. Nu m-am gândit niciodată că m-am maturizat prea devreme – pur şi simplu am crescut odată cu circuitul. Am început de mic, am avut o copilărie diferită, dar nu una lipsită de bucurie. Bucuria mea a fost mereu acolo, pe pistă. Responsabilităţile vin natural, mai ales când concurezi cu piloţi care au dublul vârstei tale. Nu m-am simţit niciodată «copilul din competiţie» – m-am simţit pilot între piloţi“, spune Tudor.
Performanţa are mereu un preţ, iar în motorsport costul este cu atât mai vizibil. Ani întregi, familia lui Tudor a fost principalul susţinător al carierei sale.
„Practic motorsportul de anduranţă de doi ani, după opt ani de karting. Până acum, familia mea, prietenii familiei mele şi mici sponsorizări au fost cei care m-au susţinut financiar. E un sport foarte costisitor şi recunosc că nu ştiu exact cât înseamnă în cifre fiecare etapă, fiecare antrenament sau kilometru de pistă. Părinţii mei m-au ţinut departe de partea asta, ca să mă pot concentra doar pe pilotaj. Acum, fiind abia la început de carieră, suntem în căutarea sponsorilor care să creadă în potenţialul meu.“
În România, drumul spre performanţă e presărat cu obstacole greu de intuit din exterior. Când vine vorba de barierele pe care le-a întâlnit până acum în carieră, Tudor vorbeşte despre drumurile lungi cauzate de lipsa de infrastructură necesară pentru sportul pe care-l practică. „România are doar două piste de antrenament – şi niciuna în Moldova. Pentru fiecare sesiune, trebuia să vin la Bucureşti. Asta înseamnă drumuri lungi, oboseală şi costuri mari. Dar cred că tocmai lipsurile te fac mai determinat. M-au învăţat să preţuiesc fiecare zi pe pistă.“
Pentru ca generaţia următoare să nu repete acest traseu dificil, Tudor vede foarte clar ce ar trebui schimbat: infrastructură, educaţie, parteneriate.
Primul pas ar fi investiţia în infrastructură – piste, şcoli, centre de pregătire.
Apoi, ar fi parteneriatele între stat şi companiile mari. Dacă aceste investiţii se fac, rezultatele vor veni foarte repede, crede el.
„Sunt sigur de asta. (…) Adevărul e că lipseşte aproape tot: piste, centre de formare, programe de susţinere. Dar cred că situaţia se poate schimba. România are tineri foarte talentaţi – au nevoie doar de şansa de a arăta ce pot.“
Obiectivul lui pe termen lung nu e nici modest, nici ambiguu: „Vreau să devin cel mai bun pilot din GT4 şi să câştig cursă după cursă. Simplu şi clar.“
Peste zece ani, la 28 de ani, Tudor vrea să fie un pilot de top în GT3, cu mai multe titluri câştigate, şi să fie deja pilot de teste pentru unul dintre cei mai mari producători de maşini. Vrea, în acelaşi timp, ca motorsportul românesc să fie vizibil, accesibil şi cu infrastructură modernă.
„Şi vreau ca motorsportul să fie mult mai prezent în România. Vreau ca povestea mea să inspire şi alţi tineri să creadă că se poate, chiar dacă pornesc dintr-un loc în care nu există piste sau infrastructură. Visez la ziua în care copiii din România se vor putea antrena aproape de casă, pe circuite moderne, fără să fie nevoie să plece în alte ţări.“
Tinerilor care vor să se îndrepte către acelaşi sport pe care l-a ales şi el şi să ajungă la performanţe similare cu ale sale, el le spune că cel mai important este să reziste, să meargă constant pe acelaşi drum, mai ales atunci când dau de greu.
„Să nu renunţe. Nici când e greu, nici când ceilalţi spun că nu are rost. Performanţa se construieşte în ani, cu răbdare şi perseverenţă. Vor fi momente în care pare imposibil, dar tocmai atunci trebuie să mergi mai departe. Eu cred că visul nu te alege întâmplător – dacă ţi-l doreşti cu adevărat, trebuie să lupţi pentru el.“
Are şi o direcţie academică foarte clară: ingineria auto.
„Ştiu că o carieră în motorsport nu poate dura la nesfârşit, dar vreau ca întreaga mea viaţă să rămână legată de el. De aceea vreau să urmez Facultatea de inginerie auto din Iaşi – să învăţ partea tehnică şi să pot contribui mai târziu la dezvoltarea maşinilor.“
Crede în potenţialul educaţiei din România. „Avem profesori foarte buni şi, dacă alegem să rămânem aici, putem construi ceva valoros. Eu cred în România şi în viitorul ei.“
Dacă de mâine ar trebui să renunţe la motorsport, cariera sa s-ar îndrepta tot spre acest domeniu. Dacă nu rămâne la volan, alege strategia care pune maşinile pe pistă.
„E greu de imaginat, dar dacă s-ar întâmpla, aş rămâne aproape de pistă. Mi-ar plăcea să fiu parte din echipa din spatele unui pilot, acolo unde se construieşte tot ce nu se vede – strategia, maşina, detaliile.“
De la actualii competitori din GT4 învaţă direct. Dar ca repere globale îşi asumă nume care au definit motorsportul: Lewis Hamilton, pentru ambiţia neobosită şi disciplina impecabilă, şi Ayrton Senna, pentru riscul pur, pasiunea totală şi intensitatea cu care transforma fiecare cursă într-o lecţie de strategie şi curaj.
„Sunt câţiva piloţi de GT4 actuali care îmi plac pe circuit, dar nu sunt cunoscuţi. Dacă ar fi să amintesc un sportiv cunoscut, dar din F1, l-aş numi pe Lewis Hamilton, care vrea mereu să îşi depăşească limitele, să fie mai bun decât ieri. Îi admir stilul de pilotaj, este foarte ambiţios, vrea să fie mereu pe primul loc, dar şi munceşte foarte, foarte mult pentru fiecare trofeu obţinut. Nu pot să nu îl amintesc pe Ayrton Senna, care a fost un talent unic, o adevărată legendă, extrem de pasional, a trăit fiecare kilometru pe pistă foarte intens. Nu am mai văzut la alt pilot un stil de pilotaj atât de spectaculos şi de riscant“, conchide el.
