Arts & Design

Un milion de noduri pe metru pătrat

13 ian 2011 1144 afişări de Ioana Mitu
Din aceeaşi categorie
 Un milion de noduri pe metru pătrat

La Galeria Buhara găseşti covoare persane, turceşti şi kilimuri (un fel de scoarţă românească) cu preţuri începând de la 60 de euro până la 5.000 de euro. Diferenţa de preţ e dată, printre altele, de culoare (care trebuie să fie naturală), de înnodarea deasă sau de cât de strălucitoarea e lâna din care a fost ţesut covorul.

Toate acestea le ştie însă cel mai bine proprietarul buticului, Norbert Hauser. "Pasiunea mea pentru covoare a început prin 1995 când un prieten, la rândul său pasionat de acest domeniu, mi-a dăruit o carte. Un an mai târziu mi-a făcut cadou un covor, iar anul următor mi-am cumpărat eu primul covor pe care am dat atunci 2.000 de mărci. Trăiam în Germania", povesteşte proprietarul Galeriei Buhara.

Hauser s-a întors în ţară în urmă cu 10 ani şi a fost surprins că în Bucureşti nu există niciun magazin serios de covoare. Atunci însă nu s-a gândit că ar putea ocupa această nişă de piaţă pentru că avea deja propriul business în construcţii. Între timp a venit criza şi domeniul construcţiilor a intrat în colaps.

"În momentul acela m-am gândit că ar fi cazul să mai vând din zecile de covoare pe care le-am adunat acasă, pentru colecţie. Am mai cumpărat câteva modele din Istanbul de la vechi cunoştinţe din domeniu şi am deschis prăvălia, în noiembrie anul trecut", continuă Hauser.

Buhara a vândut deja 40 de covoare printre care două de 4.000 de euro - unul nou şi celălalt vechi de 50 de ani, dar păstrat într-o stare perfectă.

"Există bineînţeles şi covoare care costă 100.000 de euro, vechi de 100 de ani, care sunt vândute la licitaţii de Sotheby's sau Christie's.

Acestea au în general ceva special ca de exemplu un design anume care spune multe despre cultura zonei în care a fost ţesut sau o vârstă venerabilă. E ca o operă de artă. Pentru mine e acelaşi lucru să privesc un tablou rar sau un covor de colecţie".

Covoarele de la Buhara sunt aduse din Turcia, Iran, Turkmenistan, Caucaz şi China. "Iranienii spun că atunci când cumperi un covor cumperi mai degrabă munca ţesătorilor decât designul".

De exemplu unul din covoarele din magazinul Buhara este realizat dintr-un milion de noduri pe metru pătrat, iar materialul este100% mătase. Iar pentru un covor de aproximativ 2 metri pătraţi se poate lucra 1 an şi jumătate, depinde de noduri.

"Covoarele sunt realizate în principiu din lână. Chinezii au introdus mătasea pe care au preluat-o apoi şi persanii. De vreo 50 de ani iranienii au început să folosească şi bumbacul pentru structura covorului. Modelele care conţin bumbac sunt mai durabile, dar şi mult mai grele şi mai rigide", povesteşte proprietarul.

Norbert Hauser spune că Buhara se va extinde în februarie într-un spaţiu de 120 de metri pătraţi, situat chiar lângă buticul deja funcţional.

Anul acesta proprietarul estimează că va ajunge deja la o cifră de afaceri de câteva sute de mii de euro deşi piaţa e încă în formare.

"Românii încă preferă culorile neutre ca bejul. E un paradox când vin şi-mi cer un covor oriental în culori bej pentru că acestea sunt de obicei realizate în culori aprinse. Domeniul covoarelor vechi e încă un teren virgin şi oamenii trebuie educaţi în această privinţă". Hauser nu aduce şi covoare din România considerând că "aici nu există o tradiţie îndelungată în acest domeniu, cel puţin nu în comparaţie cu Orientul".