Arts & Design

Isabella Stefani desluşeşte şi desăvârşeşte tainele fotorealismului, un stil de pictură ce are ca punct de pornire fotografia. Cum a ajuns aici şi care îi este cea mai dragă operă?

29 iul 2021 236 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

„Majoritatea tablourilor mele sunt terminate în mintea mea înainte să le încep.“ Este declaraţia artistică a Isabellei Stefani, o tânără care desluşeşte şi desăvârşeşte tainele fotorealismului, un stil de pictură ce are ca punct de pornire fotografia. Cum a ajuns aici şi care îi este cea mai dragă operă?

„Mi-am descoperit pasiunea pentru artă de la o vârstă fragedă, când încercam să reproduc tablourile din casă şi nu numai. În toţi aceşti ani, am fost autodidactă. Scopul meu este să transmit o emoţie prin fiecare lucrare a mea“, mărturiseşte Isabella Stefani.

Îi place să picteze orice, dar nu o poate face oricând, inspiraţia fiind o condiţie de care nu poate face abstracţie. Are perioade când o inspiră natura şi se axează doar pe asta, dar şi etape când oamenii sunt muza ei, aşa că realizează portrete. Alteori se lasă inspirată de imagini abstracte ori de cele suprarealiste. Oamenii pe care îi întâlneşte - sau nu neapărat, pot fi şi figuri descoperite pe internet - sunt un izvor de inspiraţie, pe lângă muzică şi locuri în care ajunge voit sau întâmplător.

Cert este că îşi doreşte să ducă fotorealismul la rang de perfecţiune, pentru că asta o atrage cel mai mult. Fotorealismul înseamnă, practic, să reproduci în pensule şi vopsele o fotografie şi este, de fapt, o întoarcere la primii paşi pe care Isabella i-a făcut în lumea artistică.

„Nu am un tablou preferat, toate au un rol important în viaţa mea, pentru că sunt mai mult decât atât. Totuşi, chiar dacă până acum nu am avut unul preferat, ştiu care va fi în viitor cel mai drag: portretul copilului meu. Urmează să mă apuc de el.“

Totodată, dintre lucrările pe care le-a adunat până acum în portofoliu, Isabella Stefani se duce cu gândul la un brad de Crăciun, pictat în contextul implicării ei în proiectul Fundaţiei Alex Tache, care şi-a propus construirea unei case de tip familial în scopul preluării din orfelinatele de stat a doisprezece copii abandonaţi. Un eveniment denumit „Povestea brazilor cu dar“ are loc anual şi aduce la un loc artişti, designeri, personalităţi din mediul de afaceri şi media, oameni care susţin scopul fundaţiei. Cu această ocazie, într-un an, Isabella a vândut o creaţie intitulată „Brad de Crăciun“, care a fost adjudecată pentru 6.000 de euro.

„Tabloul are o încărcătură emoţională deosebită pentru mine, deoarece îmi aminteşte de pomii de Crăciun împodobiţi cu familia, când eram copil. În momentul conceperii, m-am gândit la toate pădurile din România, care sunt din ce în ce mai «persecutate» de oameni.“

Isabella Stefani lucrează, de cele mai multe ori, la voia inspiraţiei. Când şi cum vrea să vină. Nu a exclus nici operele pe comandă, însă doar pe teme care îi stârnesc creativitatea. Şi pentru că stilul ei este unul destul de versatil, lucrările semnate Isabella Stefani Art îşi găsesc locul într-o mulţime de amenajări şi contexte. S-au integrat, de altfel, într-o mulţime de case nu doar din România, ci şi din Italia, Spania, Norvegia sau Marea Britanie.

„Majoritatea tablourilor mele sunt terminate în mintea mea înainte să le încep. Stau destul de mult şi gândesc o operă înainte să mă apuc de ea. În ultima vreme, lucrez tot mai des după fotografie, fac o schiţă în creion şi mă apuc de pictat.“ La o singură creaţie poate lucra între 10 şi 50 de ore, în funcţie de complexitatea acesteia. Foloseşte uleiuri, dar, de curând, a experimentat şi culorile acrilice.

La fel ca tablourile, şi spaţiul de lucru al Isabellei Stefani este versatil, astfel că, de-a lungul timpului, a pictat în orice colţişor de casă disponibil să-i găzduiască ideile creative, dar şi în curte sau pe plajă. Materialele de lucru o însoţesc peste tot, pentru ca, în caz că inspiraţia o ia prin surprindere, să nu o găsească nepregătită. Când vine vorba de aşezat în faţa şevaletului şi pictat, Isabella preferă să fie singură, liniştită şi relaxată.

„Îmi place, atunci când pictez, să ascult natura, să aud ciripitul păsărilor, să aud când afară plouă sau bate vântul. De cele mai multe ori, ascult muzică, documentare sau seriale de pe Netflix.“

În locul pe care şi-l alege pentru pictură, Isabella pune totul în ordine, organizează toate ustensilele şi materialele, făcând ca totul să fie pus la punct şi totuşi diferit, de fiecare dată.

Înainte de a fi artistă însă, Isabella Stefani se descrie ca fiind soţie şi mamă. Când nu pictează, merge în parc cu bicicleta alături de familia ei, se uită împreună la filme şi călătoresc. Asta le place foarte mult. Cam la fel de mult cât îi place ei să cocheteze cu designul de interior, cu make-up-ul şi - cum altfel? - cu fotografia. Pe scurt, tot ce are legătură cu arta şi cu culoarea.