Arts & Design

E româncă şi a creat logo-uri şi animaţii pentru Telekom, Puma sau Zuzu. "Lucrez în creion şi hârtie, dar schiţez şi pe tabletă. Uneori mai folosesc şi acrilice şi desenez pe perete"

26 iun 2019 1118 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Semnătura ei - sub forma ilustraţiilor colorate şi aducătoare de bună-dispoziţie - se găseşte astăzi în logo-uri şi tablouri ale mai multor localuri şi branduri prezente pe piaţa locală, precum laboratoarele de ecleruri French Revolution, 7card, localul specializat în vinuri Wineful, dar şi Telekom, Puma, Sephora sau Zuzu, companii şi mărci care nu mai au nevoie de nicio prezentare.

„Cele mai de suflet (proiecte - n. red.) sunt firmele mai micuţe, pentru care am făcut branding sau pentru care am ilustrat. Printre ultimele proiecte la care am lucrat cu drag se numără şi o animaţie de intro în aplicaţie pentru Questo (aplicaţie cu recomandări de turism - n. red.).“

Tea Tomescu a absolvit Publicitate la SNSPA şi, după patru ani de experimentat munca în agenţii de profil, ca graphic designer, şi-a dat seama că acolo creativitatea îi era îngrădită, deşi i se promitea că poate muta munţii. A încercat aşadar să-i mute de una singură, aşa că a lucrat un an şi jumătate ca freelancer. Presiunea instabilităţii şi a pericolului că poate rămâne oricând fără proiecte a făcut-o să caute mai departe alternative. În plus, una din condiţii era ca jobul să-i permită să şi călătorească.

A tras lozul câştigător când a descoperit o agenţie din Anglia, pentru care lucrează remote, odată la trei luni toată echipa întâlnindu-se la Londra pentru brainstorming şi schimburi de experienţă. 

„Proiectul meu cel mai de suflet este «Cartiere de Bucureşti», prin care am construit logo-uri pentru fiecare cartier. Am lucrat mult timp pe acest proiect şi am încercat să-l dezvolt şi să-l duc într-o direcţie, să-i dau un scop. Am avut un magazin online prin care vindeam tricouri şi hanorace cu logo-urile cartierelor. Am refăcut imaginile cu cele mai cunoscute cartiere şi aşa au ieşit câteva beri noi pentru «Bere de Bucureşti»“, spune Tea Tomescu.

S-a ataşat de acest proiect şi pentru că există într-o versiune palpabilă, dar şi pentru că simte că o reprezintă. De altfel, Bucureştiul este una dintre principalele ei surse de inspiraţie, iar ajutor în acest sens îi este câinele ei, care o scoate la plimbare, după cum îi place ei să spună.

„Mă opresc şi mă uit la o plantă, la o floare şi cam aşa caut toate motivele să nu mai stau cu ochii în digital. Fără telefon, fără laptop, eu cred că inspiraţia vine din lumea reală, şi nu din lucrările altora.“

Aprofundarea digitalului a fost însă unul dintre cei mai mari paşi pe care i-a făcut în direcţia dezvoltării până la nivelul la care este acum. După perioada benzilor de-senate, a descoperit calculatorul şi, pe lângă jocuri, a învăţat să scrie, aşa că a aşternut pe hârtie - de fapt, pe ecran - toate ideile copilăriei sub formă de poveşti. Pe care încă le mai păstrează.

În liceu, a descoperit pasiunea pentru fotografie, cu care a cochetat până când a terminat clasa a XII-a. Sub presiunea ideii că „artiştii mor de foame“, o lozincă repetată şi atunci, şi acum, nu a dat admitere la UNARTE (Universitatea Naţională de Arte) şi a ajuns la Publicitate, unde - a constatat mai târziu - a reuşit să reunească multe dintre pasiune ei.

„Era un început foarte bun pentru o persoană creativă neho­tărâtă“, spune Tea Tomescu astăzi, privind retrospectiv.

Cum creativului îi stă bine cu nehotărârea însă, Tea afirmă că nu are un stil anume foarte clar definit, dar în general lucrările sale poartă amprenta veseliei, fiind şi copilăreşti şi fresh totodată.

„Am folosit mult timp creion şi hârtie pentru schiţat. În paralel, lucram şi pe tabletă, după ce scanam schiţele. Mult timp m-am obişnuit să fac cam totul acolo, dar de la o vreme mi s-a făcut dor să mă întorc la hârtie. Uneori mai folosesc şi acrilice, pe hârtie sau pe perete.“

Pânza ei preferată este peretele, spune Tea Tomescu, lucrările murale aducându-i cele mai mari satisfacţii, pentru că, la final, îşi poate admira munca într-o formă mai mare decât cea de pe hârtie. În plus, o pictură murală schimbă ambientul radical, fie că este făcută într-o casă sau într-un bar ori restaurant.

„Am descoperit că îmi place să personalizez litere şi texte, să le pun într-un tablou frumos care spune o poveste şi prin ilustraţii, nu doar prin cuvinte. Şi aşa am ajuns să ilustrez texte precum «Facem o pereche grozavă împreună» sau «Eşti foaaarte foarte dulce».“

Câteva tablouri de acest tip se găsesc în cafeneaua UrBarn din zona Pieţei Romane, dar şi în alte expoziţii, una dintre ele având loc chiar în Sofia. Iar povestea continuă să se scrie. Sau mai bine spus, să se deseneze.