Arts & Design

Cum arată Ambasada României din Paris, un palat istoric considerat a fi unul dintre cele mai frumoase zece locuri mai puţin cunoscute din oraş. GALERIE FOTO

08 mar 2019 5626 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

„Toată lumea recunoaşte dintr-o privire Mona Lisa, una dintre cele mai apreciate opere de artă din toate timpurile. Câţi dintre milioanele de oameni care admiră an de an frumuseţea acestui tablou ştiu că rama care îmbrăţişează pictura - realizată din lemn de nuc în perioada Renaşterii Italiene - a fost oferită în dar în anul 1906 de către Martine de Béhague, Contesă de Béarn?“

Răspunsul la această în­trebare este, cel mai pro­babil, „foarte pu­ţini“. Numărul a crescut însă cu unu atunci când eu am citit această poveste, şi anume în momentul în care încercam să aflu mai multe despre sediul Ambasadei României de la Paris, cunoscut totodată ca Palatul Béhague.

Dar să încep cu începutul, şi anume cine este Martine de Béhague. Contesa, al cărei nume nu este sonor pentru publicul larg, a fost o figură notabilă în Parisul secolelor al 19-lea şi al 20-lea, mai ales pentru lumea artelor frumoase - literatură, artă şi muzică. O mare iubitoare de frumos, contesa s-a înconjurat de-a lungul vieţii de artişti pe care îi primea constant în reşedinţa sa, Palatul Béhague, devenit între timp sediul Ambasadei României la Paris.

Clădirea, finalizată în perioada Belle Epoque şi amplasată strategic între Arcul de Triumf şi Domul Invalizilor, nu este doar una dintre cele mai frumoase Ambasade ale României în lume, ci este totodată unul dintre cele mai impresionante imobile din Paris, deşi nu foarte mulţi ştiu acest lucru.

„Ambasada a fost construită în etape, prima parte fiind finalizată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru ca ulterior construcţia să fie extinsă şi inaugurată, în forma pe care o ştim astăzi, la începutul secolului al XX-lea. Proiectul a aparţinut familiei Béhague din Franţa, iar contesa Martine de Béhague este ultimul membru care a locuit aici până în ianuarie 1939, când s-a stins din viaţă. Statul român a achiziţionat palatul şi două luni mai târziu şi-a mutat ambasada în acest spaţiu“, povesteşte Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris.

Statul român a plătit 5,5 milioane de franci pentru Palatul Béhague, care a devenit astfel primul sediu premanent al Am­basadei României în Oraşul Luminilor. Primul ambasador la Paris a fost numit de Regele Carol al II-lea în 1938, în persoana lui Gheorghe Tătărăscu. În acea perioadă, la fel ca şi astăzi, relaţiile bilaterale dintre cele două state erau puternice. În timpul Războiului Rece situaţia a fost diferită, motiv pentru care şi Palatul Béhague „şi-a pierdut din strălucire“, mai exact a intrat într-un con de umbră din care a ieşit abia în 1989 când şi-a reluat rolul instituţional.

„Unul din rolurile importante ale ambasadei este acela de a întări relaţiile bilaterale dintre România şi Franţa, atât politic, cât şi economic şi cultural. Spre exemplu, l-am avut în vizită pe Emmanuel Macron (preşedintele Franţei - n. red.). A fost singura invitaţie pe care a acceptat-o înainte de alegerile prezidenţiale. S-a întâlnit în sediul nostru cu toţi ambasadorii UE. Când i-am trimis invitaţia a răspuns că „vin cu plăcere, am auzit că aveţi o reşedinţă foarte frumoasă“, mai povesteşte Luca Niculescu despre Palatul din Rue Saint Dominique, nr. 123.

Palatul ce aminteşte încă de Parisul de altădată, ilustrat de marii scriitori francezi precum Emile Zola sau Marcel Proust, a fost un proiect complex gândit, creionat şi finalizat de mai multe generaţii ale familiei Béhague.

Bunica Martinei de Béhague a cumpărat terenul pe care se află în prezent ambasada în 1863. Aceasta şi-a dorit aici un hotel în stil Ludovic al XV-lea, pentru a fi în concordanţă cu colecţiile secolului al XIII-lea pe care clădirea urma să le adăpostească, conform informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Externe.

Arhitectul, de renume internaţional, avea obiceiul de a reutiliza lambriurile vechi şi elemente de decor scoase pe piaţă în perioada reconstrucţiei Hauss­manniene, potrivit aceleiaşi surse.

„Uşile sunt mai vechi decât Palatul. Mai exact, sunt recuperate din demolările unor palate mai vechi, demolări ce au avut loc în secolul al XIX-lea, când a început să apară Parisul modern, cel de astăzi. Unele uşi provin de la un palat al lui Ludovic al XV-lea, altele de la un alt palat regal. Lambriurile din bibliotecă au şi ele o istorie lungă în spate“, spune şi Luca Niculescu.

Începând cu 1893, Martine de Béarne i-a cerut lui Walter-Andre Destailleur, fiul precedentului arhitect, să efectueze o serie de lucrări de restructurare a palatului, numit iniţial Grand Hôtel. Anumite zone au fost demolate complet, pe când o serie de elemente au fost păstrate şi integrate în noul edificiu (realizat tot în stil Ludovic al XV-lea). În forma sa finală - care se păstrează până astăzi - elemente centrale sunt scara din lemn de stejar din secolul al XVIII-lea şi valoroasa Bibliotecă Ovală. Scara din lemn a fost inspirată de Escalier de la Reine (Scara Reginei) de la Palatul Versailles.

„Trei dintre locurile mele preferate din reşedinţă sunt Sala de teatru/Sala bizantină - pentru că nicio altă ambasadă nu are o astfel de încăpere, Salonul de marmură - care seamănă cu un Palazzo Venetian - şi biblioteca - ce găzduieşte 1.500 de cărti“, povesteşte Luca Niculescu, cel care ocupă din 2016 funcţia de Ambasador al României la Paris.

Este una dintre cele mai frumoase reşedinţe de ambasador pe care le deţine România şi este totodată unul dintre cele mai frumoase imobile din Paris, povesteşte el. „Ziarul Le Figaro, cel mai vechi din Franţa, a publicat în 2018 o revistă sub numele de «Paris Secret» în care a adunat cele mai frumoase zece locuri mai puţin cunoscute din oraş, iar Ambasada României este unul dintre ele.“ Nu este însă nici pe departe singura publicaţie în care este menţionat Palatul Béhague.

Acest imobil este considerat unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectură decadentă în stil Ludovic al XV-lea, cu elemente de marmură colorată, cu statui impunătoare şi cu detalii aurite care să dea şi mai multă strălucire locului. Acestora li se adaugă o serie de candelabre minuţios realizate şi mai multe opere de artă care demonstrează încă o dată pasiunea Martinei de Béhague pentru frumos.

„Casa e atât de frumoasă încât nu a fost nevoie să aduc eu multe lucruri cu mine. Am o pendulă din secolul al XVII-lea pe care am

pus-o în apartamentul propriu. Este lăsată moştenire de bunica mea care a trăit în Franţa“, spune Luca Niculescu despre amprenta pe care şi-a pus-o în reşedinţă.

Există ambasadori care au reşedinţa în ambasadă, dar şi alţii care au apartament în altă zonă din oraş. Luca Niculescu face parte din prima categorie, având atât locuinţa, cât şi biroul în incintă.

„În biroul meu am o operă a unui artist român, este vorba de Cornel Brudaşcu, mentorul generaţiei actuale, a lui Cantor (Mircea - n.red.) şi Ghenie (Adrian). Cu Mircea Cantor ne întâlnim des dat fiind că locuieşte în Franţa şi are multe proiecte la cele mai importante spaţii de cultură.“

Ambasada la rândul său organizează multe evenimente la Palat. De altfel, eu am ajuns să vizitez această clădire istorică în toamna lui 2018 cu ocazia unui eveniment de promovare a vinurilor româneşti în Franţa, eveniment organizat de compania Le Manoir, controlată de antreprenorul Cristian Preotu. Le Manoir, care deţine mai multe afaceri în domeniul gastronomiei fine, a intrat pe piaţa din Franţa cu distribuţia de vinuri româneşti şi va deschide curând un magazin în Paris unde va vinde produse tradiţionale de pe piaţa locală şi din ţările din regiune.

Magazinul va fi amplasat în centrul Parisului, în apropiere de Turnul Eiffel şi de Ambasada României în Franţa.

Evenimentul de promovare a vinurilor româneşti la Paris, care a adunat unele dintre cele mai puternice branduri locale de profil, a marcat lansarea acestui business nou pentru Cristian Preotu care mai deţine magazinele Comtesse du Barry (o franciză adusă din Franţa şi activă în retailul de nişă), restaurantele bucureştene Relais & Châteaux Le Bistrot Français, La Vinuri, Corto Maltese şi Bistro Ateneu (unde Le Manoir este acţionar).

„De-a lungul anului, noi organizăm multe evenimente în Palat, iar în septembrie, când au loc Zilele Patrimoniului, ne deschidem porţile pentru vizitatori“, spune Luca Niculescu. Totodată, deseori sunt primite în vizită grupuri de turişti cărora le sunt oferite tururi ghidate, singura condiţie fiind ca cei doritori să se înscrie în prealabil.

„În Paris se ştie că Palatul Béhague este un loc de excepţie, motiv pentru care primim

constant şi cereri pentru shootinguri şi şedinţe foto, filmări, prezentări de modă sau concerte.“ Sediul ambasadei, unul dintre ultimele imobile aristocratice care au rămas ca amintire din Parisul de dinainte de 1914, se remarcă atât datorită istoricului său şi poveştii demne de un roman, cât şi datorită interiorului care găzduieşte o sală de teatru şi concerte, încă o dovadă că Martine de Béhague se dorea înconjurată în permanenţă de frumos. O altă dovadă este Biblioteca Ovală care poartă acest nume datorită formei pe care o are. Pare locul din care s-au inspirat creatorii desenului animat Frumoasa şi Bestia pentru biblioteca din film.

Luca Niculescu spune că există un plan de recondiţionare a Palatului în acest an, un an important mai ales în contextul Preşedinţiei române a Consiliului UE şi al Sezonului România-Franţa în cadrul căruia se vor organiza numeroase evenimente şi la ambasadă. „Avem chiar şi 2-3 evenimente pe săptămână.“

Dar dincolo de această perioadă, Palatul Béhague găzduieşte şi alte tipuri de întâlniri. Recent, în vizită a fost Gérard Mourou, laureatul Premiului Nobel pentru fizică în 2018, cercetător care a iniţiat proiectul Laserului de la Măgurele. El s-a întâlnit în reşedinţă cu preşedintele Klaus Iohannis, dar şi cu un grup de circa 80 de studenţi şi tineri cercetători. „Cea mai mare bucurie pentru mine este să văd tineri în vizită în ambasadă. Avem întâlniri periodice cu tinerii care sunt la studii sau lucrează aici (în Paris în special şi în Franţa în general-n.red.), dar care totuşi vor să păstreze o legătură cu România sau chiar să se întoarcă în ţară la un moment dat. Avem întâlniri şi pe bresle, de la doctori la IT-işti.“

Pragul Palatului a fost trecut şi de François Hollande, fostul preşedinte francez, pe care Luca Niculescu îl descrie ca o persoană foarte jovială, cu mult umor. „Când a venit la noi ne-a spus, în glumă, că «prin comparaţie cu reşedinţa dumneavoastră, Palatul Elysée este o simplă anexă». Parte a succesului unui ambasador român la Paris se datorează acestui palat, acestui sediu“, conchide Luca Niculescu.