Arts & Design

O antreprenoare ce deţine două galerii de artă în Bucureşti a lansat casa de licitaţii Vikart, specializată în artă contemporană: „Focusul nostru va fi doar pe artişti care trăiesc, care pot fi cunoscuţi. În Uniunea Artiştilor Plastici din România sunt înscrişi peste 6.000 de artişti. Foarte mulţi au plecat din ţară“

04 mar 2020 650 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Arta se găseşte la intersecţia dintre raţiune şi simţire, însă în realitate nu există o definiţie oficială care să poată cuprinde tot ce presupune acest domeniu, crede Lucia Valentina Stanciu, istoric de artă şi expert de artă acreditat de Ministerul Culturii. Ea este totodată, alături de soţul său, proprietara celor două galerii de artă Sigma din Bucureşti, iar recent a lansat alături de Luminiţa Ghilduş, o altă antreprenoare cu experienţă în domeniu, casa de licitaţii Vikart, specializată în artă contemporană.

„Acum şapte ani am deschis prima galerie de artă sub brandul Sigma la parterul clădirii în care ne aflăm acum, pe strada Luigi Cazza­villan, numărul 12.“ Galeria există încă şi tranzacţionează pictură, sculptură, artă decorativă şi carte veche. În 2017 a urmat o a doua galerie, amplasată în centrul istoric şi care poartă acelaşi nume, Sigma. În cele două spaţii există peste 20.000 de produse, fiind operate atât vânzări private, cât şi publice, oficiale.

„Trăim însă în era tehnologiei, în care vânzările se petrec şi offline, dar şi online. Spre exemplu, la nivel mondial, pe piaţa de artă, 48% din tranzacţii se încheie online.“ România este în urmă cu circa 20 de ani, dar piaţa se dezvoltă, spune Lucia Valentina Stanciu. „Pieţele din Bulgaria şi Ungaria sunt similare ca nivel, pe când Cehia şi Polonia au grijă de artiştii lor.“ În aceste ţări din urmă arta contemporană este mai apreciată ca în România. Diferenţele vin din faptul că nivelul educaţional este mai ridicat, iar artiştii locali sunt mai vizibili, mai bine cotaţi, explică antreprenoarea.

„În online eu am investit încă de la început. Am călătorit şi călătoresc mult în Europa, la muzee, galerii şi expoziţii.“ Ce a învăţat din aceste incursiuni este că informaţiile despre artă trebuie să fie vizibile, iar în România exista un blocaj, oamenii nu ajungeau să intre în contact cu arta. „De aceea, când am pornit la drum, prioritar pentru mine nu a fost cu ce lucrări vin, ci cum ajunge informaţia despre ele la oameni.“

Primul contact cu domeniul artei, Lucia Valentina Stanciu l-a avut în copilărie, a crescut de fapt în acest mediu. „Târziu însă am înţeles ce este de fapt arta. Cu ade­vărat de fapt am înţeles abia după ce s-a stins tata.“ Ea anterior a activat în media, a fost jurnalist, a făcut teren, apoi a ajuns pro­ducător.

A crezut că aceasta e marea sa dragoste. Lucrurile s-au schimbat însă. „În media mă simţeam bine, dar nu împlinită, îmi lipsea ceva ce am găsit în artă. Eu am avut însă norocul să am o bază de pornire, colecţia de artă a tatălui meu.“ Lucia a absolvit Facultatea de Jurna­lism, iar ulterior şi-am continuat studiile la Uni­versi­tatea Naţională George Enescu din Iaşi.

„Pentru mine, arta este o moştenire de familie. Tata este cel care şi-a lăsat amprenta asupra mea, el fiind iubitor şi colecţionar de artă.“ Nu şi-a dat seama de asta iniţial însă.

Declicul a avut loc după decesul tatălui său, atunci când cineva a întrebat-o cât valorează o pictură din colecţia lui, operă ce era expusă pe un perete. I-a răspuns atunci „Nu ştiu, tata ştia!“.

„Replica a venit rapid, şi anume persoana respectivă mi-a spus că vrea să achiziţioneze pictura. Acela a fost, cu adevărat, momentul de start ca antreprenor în domeniu pentru mine.“ Ulterior, ea chiar a tranzacţionat acea operă într-o casă de licitaţii. Nu a mers însă pe principiul primul venit, primul servit.

„Tata a fost primul român care în anii ’90 a înfiinţat un birou de expertiză extrajudiciară şi tot el a fondat tot în acea perioadă şi o galerie de artă. El a studiat sociologie, filosofie şi electrotehnică, avea trei facultăţi. Pasiunea pentru artă însă a venit ca un dar.“

Lucia Valentina Stanciu crede că ai nevoie de timp ca să înţelegi arta şi ca să o poţi da mai departe, să poţi transmite informaţiile. Fără pasiune şi dacă nu rezonezi cu o lucrare sau mai multe, nu poţi rezista în industrie. Trebuie să colinzi lumea, trebuie să fii în contact cu ce se întâmplă, trebuie să te educi zi de zi. „E un domeniu unde, dincolo de raţiune, e simţire. Totuşi, nu există o definiţie standard a artei.“

Uitându-se în urmă ea spune că cel mai frumos moment în această carieră a fost atunci când a semnat primul album de artă, despre Marcel Guguianu, considerat a fi al doilea Brâncuşi. Totul a început când ea era jurnalist şi a mers să îi ia un interviu. „Primul album l-am pus pe piaţă în 2011, nici nu începusem studiile în domeniu. Abia în 2012 am început facultatea din cadrul Universităţii de Arte.“ Impactul acestui proiect a fost bun, aşa că a reuşit să-l scoată şi pe al doilea. În total a ajuns la 10 albume publicate sub propria-i semnă­tură.

„Sunt oameni care vin în viaţa cuiva şi schimbă ceva. Aşa a fost întâlnirea cu Marcel Guguianu. Între timp am devenit istoric de artă şi expert de artă acreditat de Ministerul Culturii.“ Totodată, ea a pornit pe drumul antreprenoriatului. Tot în artă.

În această iniţiativă, în zona antreprenoriatului, ea a fost susţinută de soţul său George Lăcătuşu, care vine din aceeaşi zonă. Astfel au ajuns să aibă două galerii de artă. Şi, mai nou, Lucia Valentina Stanciu a pariat pe o casă de licitaţii, deschisă sub numele de Vikart. „Nu aş fi reuşit însă fără oameni pasionaţi şi o echipă bine pregătită.“

În cadrul Vikart, ea s-a asociat cu Luminiţa Ghilduş, al cărei nume este cunoscut în industria de profil, ea fiind implicată de mai bine de un deceniu în domeniu. Printre altele, numele său este legat de casa de licitaţii Goldart şi de galeria de artă cu acelaşi nume.

 „Acum doi ani, după ce am deschis cea de-a doua galerie, am simţit interes mai mare pentru arta contemporană“, îşi aminteşte Lucia Valentina Stanciu.

Experienţa anterioară a ajutat-o şi astfel când a deschis spaţiul din centrul istoric a delimitat lucrurile, mai exact a separat arta clasică şi cea contemporană în două camere diferite.

„La final de 2017 - început de 2018 am realizat că profitul obţi-nut din vânzarea de artă contemporană este mai mare decât cel din arta clasică, chiar peste aşteptările noastre.“ Motivele, crede ea, sunt două. Arta clasică, veche, este limitată din punctul de vedere al operelor, ba mai mult, oferta se reduce constant. Iar în al doilea rând, oamenii au întrebări privind autenticitatea operelor.

„În februarie 2019 am lansat, din punct de vedere juridic, Vikart, o casă de licitaţii specializată în artă contemporană.“ Prima licitaţie a avut loc pe 14 decembrie în cadrul hotelului de cinci stele Radisson Blu din Capitală.

Vânzările s-au ridicat la peste 100.000 de euro, peste jumătate din tablouri fiind adjudecate. S-au înregistrat recorduri de vânzare la operele artiştilor Ştefan Câlţia (Casă cu pasăre, pentru 10.500 de euro) şi Felix Aftene (Adoraţia, 4.600 de euro).

Munca necesară pentru acest proiect este una sisifică, spune antreprenoarea. Sunt detalii legate de organizare care nu se văd.

„Cel mai important într-un astfel de proiect e să ai echipă bună. La o casă de licitaţii, juridicul este crucial pentru că totul este public. Într-o galerie de artă un artist poate veni să bea o cafea fără să ştie nimeni detalii. Aici nu se poate. O casă de licitaţii e ca o carte deschisă.“ Alte departamente extrem de importante sunt cele de vânzări, specialişti şi experţi. Un singur exemplu pentru a ilustra complexitatea acestui proiect este faptul că toate operele ce urmează a fi licitate trebuie înscrise în avans pe platforme specializate.

„Focusul nostru va fi doar pe zona de artă contemporană. Vorbim de artişti care trăiesc, care pot fi cunoscuţi.“ La această primă licitaţie au fost disponibile 110 loturi. Operele sunt semnate atât de artişti deja selecţionaţi local şi internaţional, cât şi de două nume complet necunoscute, e vorba de Dan Isăilă şi Gino Ştefan. „Vrem să scoatem din umbră artişti talentaţi, vrem să le creionăm traseul artistic, să îi scoatem pe pieţele externe. În Uniunea Artiştilor Plastici din România sunt înscrişi peste 6.000 de artişti. Foarte mulţi au plecat din ţară.“

Cele mai valoroase lucrări din lot din punct de vedere artistic sunt semnate de Dimitrie Gavrilean, de Ştefan Câlţia sau de Ion Iancuţ, spune  Lucia Valentina Stanciu. Acesta din urmă semnează Portretul lui Ştefan Luchian care a murit de tânăr şi care pe final de viaţă şi-a legat mâna cu o sfoară să poată continua să picteze florile pe care le vedea pe geam. „Când l-a văzut, Tudor Arghezi a spus că din el au mai rămas doar ochii şi glasul.“

Alţi artişti prezenţi în licitaţie au fost Sorin Ilfoveanu, Cons­tantin Piliuţă, Nicolae Maniu, Horea Paştină, Paul Gherasim, Vladimir Şetran, Felix Aftene, Dan Hatmanu, Traian Brădean, Marcel Guguianu sau Mircea Roman.

„Publicul căruia ne adresăm cu această licitaţie e format din investitori şi colecţionari.“ Există două tipologii de clienţi, adaugă ea. Prima reprezintă adevăratul colecţionar care e pasionat, care pune suflet şi care totodată ştie să se documenteze singur. A doua este investitorul în artă. Acesta din urmă are nevoie de un specialist care să îl îndrume.

Spre exemplu, o lucrare de Nicolae Grigorescu s-a vândut cu 300.000 de dolari în 2019. Prin comparaţie, cele 110 loturi ale Vikart erau evaluate înainte de licitaţie la 250.000-300.000 de euro. Piaţa se dezvoltă şi creşte odată cu oamenii care înţeleg importanţa artei în viaţa lor.

„În perioada 2005-2008 piaţa din România era evaluată la 1,5-2 milioane de dolari. Vorbim de piaţa totală de artă, instrumente de scris, etc, de piaţa de bunuri mobile.“ În 2019, Lucia estimează că aceeaşi piaţă a depăşit pragul de 22-23 mil. euro, faţă de 15-17 mil. euro în anul anterior. Piaţa neagră este în scădere pentru că se vehiculează multe falsuri şi cumpărătorii vor acum să fie siguri, să primească factură şi bon fiscal, adaugă ea.

„De ce să colecţionăm artă? Pentru că avem nevoie de frumos, de sens şi pentru că trebuie să susţinem dezvoltarea artiştilor români.“ În plus, arta e de altfel o investiţie sigură. Valoarea oricărui bun mobil creşte an de an cu 11%.

„Eu însămi am o colecţie proprie, însă ca orice colecţionar, nu am numărat lucrările. Le privesc doar şi mă bucur de ele. Cumpăr de fiecare dată când ceva îmi bucură sufletul.“