Arts & Design

Anca Poteraşu a intrat în lumea artistică aproape întâm­plător, iar acum este dealer de artă. Ce înseamnă asta?

05 nov 2019 1540 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Pe strada Popa Soare din Bucureşti, la o răscruce de drumuri, adăpostită de un platan care şi-a luat rolul de străjer la intrarea în curte, se dezvăluie o casă trecută de prima tinereţe, poate chiar şi de a doua, a cărei valoare istorică este dublată de una artistică. Pentru că, recent, în imobilul cu un secol de viaţă în spate şi-a făcut culcuş o galerie de artă modernă, sub semnătura Ancăi Poteraşu.

 

A intrat în lumea artistică aproape întâm­plător, în timp ce îşi făcea prieteni în Bucu­reşti, odată cu venirea la Facultatea de So­ciologie, ea fiind originară din Maramureş. A ajuns în cercuri de oameni pasionaţi de tot ce înseamnă artă, aşa că timpul liber şi-l petrecea mergând la vernisaje. Ceea ce face şi astăzi, dar pe atunci nu avea de unde să ştie. A pătruns în universul artistic şi a rămas, pentru că nu a mai avut de ce să plece.

După absolvirea facultăţii, Anca Poteraşu a lucrat pe o sumedenie de funcţii, fiind printre altele asistent social pentru copii în cadrul programului Salvaţi Copiii, om de vânzări, dar şi secretară.

„Tot timpul însă îmi rămâneau foarte puţini bani, aşa că m-am gândit: Dacă tot nu câştig mult, măcar să ştiu că fac ceea ce îmi place.“

Aşa că a găsit o modalitate de a combina arta cu vânzările şi a devenit, spune ea, dealer de artă. Practic, îşi făcuse un portofoliu restrâns de şase artişti pe care îi convinsese să le vândă operele, strânsese într-un PDF fotografii şi prezentări ale lucrărilor acestora şi mergea astfel să convingă oamenii să îi colecţioneze.

„Le arătam celor interesaţi lucrările în prezentarea pe care o făcusem, ei decideau cam ce artist li se pare mai interesant şi pe care le-ar plăcea să-l aibă acasă, apoi mergeam la atelierul respectivului autor pentru a prezenta lucrările şi în realitate“, îşi aminteşte Anca Poteraşu.

A fost pentru ea o „perioadă de acumulare“, în care s-a familiarizat cu mediul boem al artiştilor locali, dar a şi călătorit mult, pentru a „gusta“ cât de mult posibil din lumea artistică din străinătate. A vizitat galerii şi expoziţii şi a decis, în cele din urmă, să-şi ia reperele mai degrabă de peste graniţe, pentru a începe să bătătorească drumul internaţionalizării artei. Uitându-se acum în urmă, îşi dă seama că a fost o strategie bună.

„Mă bucur că nu am început din prima cu deschiderea unei galerii, pentru că acum zece ani nu aveam experienţa necesară.“ Totuşi, pentru că artiştii pe care îi vindea nu erau totdeauna disponibili la atelierele lor, Anca Poteraşu a trebuit să găsească o soluţie ca să le arate potenţialilor cumpărători pe ce îşi pot cheltui banii. Aşa că, în 2009, a amenajat un atelier, pe strada Aristizza Romanescu din Capitală, aproape de Timpuri Noi, unde a adunat mai multe lucrări, ca într-un showroom. Se numea Little Yellow Studio. Doi ani mai târziu, spaţiul de prezentare s-a mutat pe strada Plantelor, în zona Mântuleasa, pentru ca, din iunie 2019, atelierul - evoluat între timp într-o adevărată galerie - să se mute pe strada Popa Soare. Într-o casă plină de simboluri, ca o carte de semiotică.

„Am păstrat fresca şi parchetul din imobil, aşa cum le-am găsit. Înainte de a mă muta eu cu galeria, aici a fost un showroom de rochii de mireasă. M-am îndrăgostit de acest loc în câteva minute, începând cu platanul de la poartă.“

Una dintre reprezentantele primei generaţii de locatari din casa de pe Popa Soare este acum stabilită în Statele Unite ale Americii, însă visul ei dintotdeauna a fost ca acolo, în clădirea în care s-a născut, să existe o galerie de artă. Visul nu a rămas zadarnic, iar azi fosta locatară este nespus de mulţumită ori de câte ori aude veşti despre turnura pe care a luat-o spaţiul.

Optsprezece artişti îşi au lucrările expuse în galeria Ancăi Poteraşu, unde operele pot fi nu doar admirate şi sorbite din ochi, ci şi cumpărate. Iulian Bisericaru, Zoltán Béla, Larisa Crunţeanu, Aurora Király, Irina Botea sunt doar câteva dintre numele care se găsesc în galerie. Lucrările lor vin „ambalate“ în diferite forme, de la pictură, la fotografie, instalaţii cu lumini şi imagini şi alte tipuri de obiecte artistice.

De trei ani, în periplul ei artistic, Ancăi Poteraşu i s-a alăturat Cristina Stoenescu, în rolul de curator, fiind absolventă de Studii curatoriale şi Istoria Artei Contemporane la Maastricht Arts and Heritage, în Olanda.

„În galerie avem expoziţii atât provizorii, cât şi permanente. 

Ne-ar plăcea să invităm mai mulţi artişti străini, cred că este foarte important să fii cunoscut şi recunoscut internaţional“, spune Anca Poteraşu.

De altfel, cu o parte dintre expozanţii de la Bucureşti, Anca Poteraşu a fost invitată să fie prezentă la Leipzig, în Germania. A făcut naveta Bucureşti-Leipzig câteva luni, pentru a amenaja spaţiul pe care l-a ţinut deschis până în luna august. Cum în octombrie a avut loc Leipzig Week in 

Bu­charest, rolurile s-au inversat, aşa că Anca Poteraşu a invitat, de această dată, Eigen Art să expună la Bucureşti.

„La Leipzig, l-am cunoscut, printre alţii, pe pictorul Sebastian Hossu, pe care l-am cooptat în galeria noastră.“

Şi, dacă ştiaţi că toamna se numără bobocii, ei bine, aflaţi că tot toamna se numără şi tranzacţiile cu lucrări artistice, fiind sezonul de vârf în această industrie a bunului-gust.

Din iunie, de la deschiderea noii galerii, până acum, cea mai scumpă lucrare vândută de Anca Poteraşu a fost Lucidograms, semnată de Decebal Scriba, cu o valoare de 8.000 de euro. Suma se împarte între dealer şi autorul lucrării, proporţiile fiind stabilite de comun acord. Cea mai scumpă lucrare pe care Anca Poteraşu o are în atelier însă este o pictură a lui Iulian Bisericaru, estimată la 15.000 de euro. Cine cumpără însă artă în România?

„Colecţionarii din România nu sunt foarte diferiţi de cei din străinătate, doar că sunt mult mai puţini. Suntem mult în spatele altor ţări pe piaţa de artă, trebuie să recuperăm. Dar domeniul creşte, pentru că, astăzi, toţi colecţionarii călătoresc şi văd, află, ştiu ce se întâmplă în afară.“

Toţi banii câştigaţi din vânzări, Anca Poteraşu îi reinvesteşte în dezvoltarea galeriei. Aproximativ 60.000 de euro sunt investiţi anual doar în amenajarea galeriilor pentru participarea la târguri, pentru transportul lucrărilor şi toată logistica necesară. Uneori, o parte din finanţare este asigurată de Institutul Cultural Român.

„Planul meu este să rămânem prezenţi în târgurile internaţionale la care am participat până acum, să ne menţinem măcar la patru târguri de top anual. Vrem să aducem în România curatori şi actori foarte importanţi pe scena internaţională, pentru a atrage astfel atenţia asupra Bucureştiului“, spune Anca Poteraşu.

Până acum, a fost prezentă la târguri precum Artissima (târg internaţional de artă contemporană desfăşurat la Torino, Italia) sau NADA Miami (Alianţa dealerilor de artă nouă, în Statele Unite ale Americii). În plus, la începutul lunii noiembrie, Anca Poteraşu Gallery va ajunge pentru prima dată la Paris Photo, unul dintre cele mai mari târguri internaţionale de fotografie de artă din lume. Pentru că toate drumurile duc, mai devreme sau mai târziu, tot către artă.