Dezorganizarea de la sosiri Otopeni a contribuit la nefericitul incident în care o tânără japoneză, Yurika Masuno, a fost ucisă după ce a fost acostată şi dusă într-un taxi?
Deşi la două săptămâni după ce tragicul incident a avut loc oficialii a şapte instituţii de stat s-au reunit pentru a discuta problemele legate de securitatea aeroportului şi măsurile care trebuiau luate pentru ca astfel de cazuri să nu se mai întâmple, singurele soluţii la care au ajuns aceştia au fost înfiinţarea unor patrule mixte de poliţişti şi jandarmi, precum şi intensificarea controalelor.
În nicio clipă nu s-a pus însă problema unor măsuri care să vizeze reglementări aplicabile cu privire la practica "negoţului" la care apelează taximetriştii "piraţi" sau "combinatorii" care le promit călătorilor cele mai ieftine curse.
Una dintre principalele cauze care au dus la incidentul în care o tânără japoneză a fost "ofertată" şi ulterior ucisă de un astfel de "combinator" este chiar imposibilitatea de a avea acces la zona de sosiri a taxiurilor cu tarif normal, de oraş, de 1,39 de lei.
În prezent la sosiri staţionează doar taxiuri cu tarife triple, iar majoritatea celor care sosesc în aeroport coboară câteva sute de metri în faţa aeroportului pentru a putea avea acces la un taxi cu tarif normal.
Astfel, prin accesul taxiurilor cu preţuri normale la sosiri şi prin informarea eficientă a călătorilor în legătură cu o astfel de decizie cazurile în care taximetriştii şi-ar mai putea continua "negocierea" curselor şi acostarea potenţialilor clienţi ar putea fi diminuate simţitor.
Oamenii de afaceri sunt în continuare revoltaţi de lipsa de măsuri de la aeroport.
"Cred că adevărata problemă în acest sens este lipsa de implicare şi ineficienţa oamenilor care ar trebui să se ocupe cu supravegherea aeroportului. Pe de altă parte, cred că şi tânăra japoneză a greşit atunci când a acceptat «oferta» acelui bărbat. Se întâmplă de foarte multe ori ca o astfel de persoană să vină şi să îţi spună că îţi poate găsi o cursă care să te coste mai puţin, dar orice om civilizat ştie că nu trebuie să stea la discuţii", explică Gabriel Biriş, partener fondator al casei de avocatură Biriş Goran.
Chiar şi după o lună de la uciderea japonezei încă există discrepanţe între preţurile taxiurilor care staţionează la terminalul sosiri şi cele care îşi aşteaptă clienţii în apropierea parcării aeroportului. Astfel, cei care nu sunt obişnuiţi cu sistemul de taximetrie de la aeroportul Otopeni pot plăti de trei ori mai mult pentru o cursă cu un taxi ce staţionează în zona sosiri (unde tariful este de 3,5 lei pe kilometru), faţă de cele care aşteaptă la câteva zeci de metri de Otopeni, în apropierea parcării şi care au un tarif de 1,39 de lei pe kilometru.
Ce spune premierul Victor Ponta despre
Privatizarea Oltchim: Situaţia Oltchim nu este una fericită, pentru că o ofertă este "exotică" (cea făcută de Dan Diaconescu, proprietarul televiziunii OTV - n. red), iar cealaltă trebuie verificată din punctul de vedere al potenţialului financiar. Cei de la Chimcomplex, dacă nu mă înşel, sunt destul de mici în comparaţie cu Oltchim. În orice caz, indiferent de rezultatul final şi de oferte, nu vom accepta niciuna care presupune pierderea locurilor de muncă şi, practic, dezmembrarea Oltchimului.
ANRMAP (Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice): Cel mai mare dezastru în absorbţia fondurilor europene a fost produs în perioada 2009-2011 de către Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), de către cei care gestionează achiziţiile publice. A fost acolo o doamnă care a făcut o catastrofă şi practic toate proiectele care au trecut pe la ANRMAP sunt considerate atât de autoritatea de audit naţională, cât şi de cea europeană ca fiind absolut nesatisfăcătoare. Era de fapt un cabinet de avocatură de consultanţă pentru cine voia să ia fonduri. De aici, principala problemă şi negocierea pe care o au reprezentanţii Ministerului Afacerilor Europene şi a celorlalte ministere implicate se referă la cât vor fi corecţiile financiare aplicate şi la cum putem să reducem eventualele sancţiuni pentru programele desfăşurate până în noiembrie 2011.
Poşta română: După întâlnirea cu preşedintele Barroso, m-am văzut cu primul-ministru al Belgiei, domnul Elio Di Rupo. Am discutat în mod concret despre repornirea procedurii privind atragerea unui investitor important în cadrul Poştei Române. Poşta Belgiană şi-a manifestat interesul încă din urmă cu doi ani, din 2010. Atunci procesul a fost blocat, pentru că interesul politic al fostului guvern era de a păstra Poşta Română şi de a beneficia de avantaje financiare directe din exploatarea Poştei Române. Situaţia o ştiţi foarte bine, a fost prezentată de către noul ministru, domnul Dan Nica, imediat după preluarea portofoliului: fraude foarte mari, procese pierdute cu avocaţi agreaţi de fostul guvern şi un mare pericol pentru locurile de muncă de acolo. Am discutat cu primul-ministru belgian şi va avea loc o întâlnire, iată, după doi ani şi ceva, între conducerea Poştei din Belgia şi cea din România pentru a identifica implicarea acestora, prezenţa unui investitor important, un nou tip de management şi salvarea locurilor de muncă.
Strategia de privatizare prevede participarea de până la 20% a unui investitor strategic. Poşta belgiană şi-a manifestat interesul - şi nu doar cea belgiană, dar cea belgiană în mod special - de a veni cu o participare de 20%, implicit însă având şi un cuvânt serios de spus în partea de management.
Ministerul fondurilor europene: În noul guvern, după 9 decembrie, voi propune în mod sigur un ministru al fondurilor europene. Atenţie! Afaceri europene înseamnă şi partea politică, înseamnă şi partea de absorbţie. Eu voi propune un ministru al fondurilor europene, care să aibă atribuţii directe de coordonare a tuturor autorităţilor de management. În acest moment, aşa cum au fost ele acreditate, autorităţile de management sunt la diverse ministere - fie că vorbim de economie, de transporturi, de mediu - iar asta înseamnă că în 2013, practic, construim toată infrastructura pentru ca, de la 1 ianuarie 2014, să avem, pe modelul polonez, un singur ministru care coordonează şi o singură instituţie responsabilă de coordonarea autorităţilor de management. Asta este soluţia eficientă şi îmi pare rău că n-am aplicat-o mai din timp. E una dintre explicaţiile pentru care România a avut atât de multe probleme cu absorbţia fondurilor europene.
Uniunea bancară: În mod sigur Guvernul, în consultare cu Parlamentul şi cu Banca Naţională, va avea o poziţie oficială în perioada următoare. Pe măsură ce lămurim unele aspecte ridicate de alte ţări, şi mă refer aici la Polonia... Guvernul polonez a spus foarte direct: cum putem să aderăm la ceva, la o uniune bancară în care n-avem dreptul să participăm la discuţii şi n-avem drept de vot? - pentru că, nefiind în zona euro, noi avem dreptul doar să fim de acord, nu avem dreptul să ne spunem părerea. Or, din acest punct de vedere, cred că România, ca şi Polonia, ca şi alte ţări care şi-au exprimat deja acest punct de vedere, sigur că trebuie să meargă în direcţia unei mai mari integrări la nivel european, dar cu condiţia să fii la masă. Nu poţi să fii în afara camerei şi să fii de acord. Âsta este un gen de reprezentare a României care ne-a afectat în ultimii ani. Noi totdeauna eram de acord cu ceva la care nu ne băga nimeni în seamă. Or, dacă vorbim de uniunea bancară, e o idee bună, dar România, ca să fie parte la ceva, trebuie să fie şi primită la masă. În propunerea actuală, nefiind membri euro, noi nu putem nici să participăm, nici să ne spunem părerea. Or, dacă Polonia are curajul să-şi exprime un punct de vedere, nu ştiu de ce n-ar avea şi România.
