Găzduirea Jocurilor Olimpice a fost de mult timp subiectul unor dezbateri aprinse în ceea ce priveşte beneficiile economice comparativ cu costurile semnificative implicate. Ţările investesc miliarde în infrastructură, cheltuieli operaţionale şi securitate, sperând să stimuleze turismul, să creeze locuri de muncă şi să-şi îmbunătăţească profilul internaţional. Cu toate acestea, rezultatele financiare sunt adesea mixte, iar multe dintre ţările gazdă se confruntă cu poveri financiare pe termen lung.
Costuri şi investiţii
Costurile asociate cu găzduirea Jocurilor Olimpice au crescut vertiginos în ultimele două decenii. De exemplu, Jocurile Olimpice de Iarnă din 2014 de la Soci au costat peste 50 de miliarde de dolari, în mare parte din cauza investiţiilor masive în infrastructură. La Rio de Janeiro, costurile pentru Jocurile Olimpice de Vară din 2016 au depăşit 20 de miliarde de dolari, iar oraşul a trebuit să construiască 15.000 de camere de hotel noi pentru a îndeplini cerinţele Comitetului Internaţional Olimpic (CIO).
Cheltuielile operaţionale reprezintă o altă componentă semnificativă a bugetului Olimpiadelor. De exemplu, securitatea a devenit o preocupare majoră după atacurile din 11 septembrie 2001, iar costurile pentru securitate au crescut exponenţial. Japonia a cheltuit 2,8 miliarde de dolari doar pentru a implementa măsuri de prevenire a bolilor în contextul pandemiei COVID-19, pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020.
Beneficiile economice şi dubiile lor
Deşi se aşteaptă ca găzduirea Jocurilor Olimpice să genereze beneficii economice considerabile, prin crearea de locuri de muncă şi atragerea de turişti, realitatea este adesea diferită.
De exemplu, un studiu al Jocurilor Olimpice de la Salt Lake City din 2002 a arătat o creştere pe termen scurt de aproximativ 7.000 de locuri de muncă, mult mai puţin decât cele promise iniţial.
În plus, impactul asupra turismului este mixt; oraşe precum Barcelona au văzut o creştere substanţială a turismului după JO din 1992, în timp ce oraşe precum Londra, Beijing şi Salt Lake City au înregistrat scăderi ale turismului în anul desfăşurării marelui eveniment sportiv.
Pariurile sportive
În contextul Olimpiadelor, industria pariurilor sportive joacă un rol important, întrucât plăteşte sume uriaşe pentru a-şi face publicitate. De altfel, majoritatea operatorilor înregistrează o creştere substanţială a activităţii în perioada Jocurilor, beneficiind de interesul crescut al publicului faţă de case de pariuri.
Publicitatea este destul de costisitoare, însă platformele de pariuri online se bucură un aflux de noi utilizatori, care pot fi apoi fidelizaţi şi păstraţi pe termen mediu şi lung. Implicarea industriei de iGaming estet atât de mare, încât sponsorii şi partenerii oficiali din industria pariurilor contribuie financiar la organizarea evenimentului, consolidând astfel legătura dintre sport şi lumea pariurilor.
Costurile pe termen lung
Una dintre marile provocări pentru oraşele gazdă sunt aşa-numiţii „elefanţi albi”; este vorba despre anumite facilităţi costisitoare care, din cauza dimensiunilor lor sau a naturii lor specializate, au utilizări limitate după încheierea evenimentului. De exemplu, stadionul olimpic din Sydney costă oraşul 30 de milioane de dolari pe an pentru întreţinere, iar celebrul „Cuib de Pasăre” din Beijing, construit pentru Jocurile din 2008, necesită 10 milioane de dolari anual pentru întreţinere.
În Montreal, stadionul olimpic cunoscut sub numele de „Big O” este adesea poreclit „Big Owe”, din cauza cheltuielilor masive pe care le generează; în 2024, guvernul Quebecului a anunţat că va cheltui 870 de milioane de dolari pentru a înlocui acoperişul rar folosit al stadionului pentru a treia oară, criticii cerând demolarea sa.
Găzduirea Jocurilor Olimpice reprezintă un efort financiar imens pentru ţările gazdă, cu costuri ce pot depăşi cu mult beneficiile economice aşteptate. Deşi există exemple de succes, multe oraşe se confruntă cu dificultăţi financiare pe termen lung şi infrastructură neutilizată. În plus, impactul pe termen scurt asupra ocupării forţei de muncă şi turismului este adesea sub aşteptări, iar costurile de întreţinere care se perpetuă după încheierea evenimentului sunt adesea o povară pentru autorităţi.
