În aer, pe pământ sau sub apă? Care dintre următoarele vacanţe sună mai bine? Dacă vrei să te lupţi cu înălţimile o poţi face şi la bordul unui balon cu aer cald, şi escaladând creierii munţilor din Peru pe drumuri de doar câteva zeci de centimetri sau sărind cu paraşuta. Pentru cei care au frică de înălţime există întodeauna alte variante: poţi fie să îţi dai întâlnire cu rechinul pe fundul mării, fie să te simţi Cristofor Columb la bordul unui vas de lux. Orice vacanţă ai alege va fi cu siguranţă una altfel.
1. Zbor cu balonul în Cappadocia
Nu mai ţin minte când am văzut prima fotografie din Cappadocia însă ştiu bine că fotograful surprinsese zeci de baloane colorate care se ridicau pe cerul senin peste casele sculptate în piatră. Părea o imagine din desene animate. Nu mi-am dat seama din poze, însă când am ajuns acolo am realizat că zona nu seamană cu orice desen animat, ci cu “The Flintstones”.
Serialul de animaţie a fost intitulat în limba română “Aventuri din Epoca de Piatră”, şi uitându-mă în urmă cred că nicio expresie nu ar putea exprima mai bine o aventură în Cappadocia, o regiune aflată în inima Turciei, la circa 800 de kilometri de Istanbul.
Am aterizat pe aeroportul din Kayseri undeva aproape de miezul nopţii, după o conexiune de doar 30 de minute în Istanbul pe care o consideram din start ratată. Am avut noroc să prindem zborul de legătură, care ne-a dus cu un pas mai aproape de zborul care conta cu adevărat pentru noi, cel cu balonul cu aer cald.
La ieşirea din aeroport nimic nu părea diferit de lumea din care plecasem. Nu a fost însă nevoie decât de un drum de circa o oră cu taxi-ul până la hotel pentru o călătorie în timp, chiar în epoca de piatră.
2. Zbor cu paraşuta în Bucureşti
Imaginează-ţi că eşti la 4.000 de metri altitudine şi trebuie să te arunci în gol. În momentul acela îţi trec multe prin cap însă cu siguranţă se strecoară şi următorul gând “dacă nu se deschide paraşuta?” La început cobori repede şi auzi cum îţi cântă aerul pe la urechi, pentru ca apoi după un sunet surd să simţi cum începi să pierzi din viteză, ba chiar începi să te dezmeticeşti şi să admiri peisajul.
Compania TNT Brothers, înfiinţată de doi fraţi, Bogdan şi Dragoş Boeru, oferă cursuri de paraşutism, sărituri pentru începători şi pentru licenţiaţi, în apropiere de aerodromul din Clinceni, la 16 km de Bucureşti. Preţul unei sărituri pentru începători variază între 700 şi 1.000 de lei. Diferenţa de până la 300 de lei este costul fotografierii şi filmării. Pentru licenţiaţi, costul unui salt este de 120 de lei pentru cei care au echipament propriu şi 195 de lei pentru cei care îl închiriază. Săriturile cu paraşuta au loc de vineri până duminică, iar de regulă sunt 12 salturi pe zi de la 4.000 de metri înălţime.
3. O săptămână pe iaht în Indonezia
Când spui Indonezia, cei mai mulţi se gândesc la Bali sau insula zeilor. Pentru cei care au ajuns însă în arhipelagul Raja Ampat, aceasta este adevărata imagine a Paradisului, unde peşti în toate culorile curcubeului ţi se plimbă pe la picioare în timp ce tu te scalzi în apa mării turcuaz de pe terasa bungaloului propriu construit la nici un metru deasupra apei. Pentru a te simţi Cristofor Columb şi pentru a putea să explorezi în amănunt zona, fără a renunţa însă la luxul dintr-un bungalou, o călătorie pe Alila Purnama (în traducere Lună Plină), o barcă cu pânze tradiţional indoneziană, pare alegerea cea mai potrivită. La bordul ambarcaţiunii cu trei punţi, unde mobila este custom-made doar din materii prime locale, iar propriul terapeut în proceduri spa îţi stă la îndemână, poţi explora unul dintre cele mai importante bariere de corali din lume, cu circa 1.300 de specii de peşti şi 550 de tipuri de corali. O expediţie de şase nopţi la bordul navei ce pare ruptă dintr-o poveste cu piraţi începe de la 12.750 de dolari pentru un cuplu.
4. Scufundări în Galapagos
Ti-ai dorit vreodată să dai nas în nas cu un rechin black-tip sau cu un rechin ciocan? Dacă da, insulele Galapagos sunt locul potrivit. Pe lângă rechini, în apele de un albastru regal îţi poţi da întâlnire cu zeci de tipuri de peşti şi alte vieţuitoare marine (lei de mare, ţestoase). Este posibil ca unele dintre ele să nu vină la întâlnire dar cu siguranţă vor fi altele care îţi vor tăia calea în timp ce cobori la câţiva metri sub apă.
Dacă ai noroc îl poţi întâlni chiar şi pe Nemo alături de familia sa de peşti arlechin. După ce ai legat suficiente prietenii sub apă poţi ieşi la suprafaţă şi fie mergi în căutare de iguane şi de broaşte ţestoase gigant, fie mergi la plajă sau să cutreieri mările la bordul unui catamaran.
5. Către Machu Picchu la bordul Belmond Hiram Bingham
Toată partea de sud a statului sud-american este dominată de creste cu înalţimi de peste 3.000 de metri, însă nu culmile sunt cele care au pus Peru pe harta turistică a lumii ci situl incaş Machu Picchu, care are o vechime de peste 500 de ani dar care a fost descoperit abia în 1911 şi lacul Titicaca, lacul navigabil aflat la cea mai mare înălţime din lume, circa 3.800 de metri. O călătorie în Peru nu ar fi de altfel completă fără o vizită la fiecare dintre cele două.
Machu Picchu este de altfel ce are statul sud-american mai bun de oferit, nu fără motiv, a fost inclus pe lista minunilor lumii moderne unde stă alături de Marele Zid Chinezesc şi Coloseumul din Roma. Încă de când ai ajuns pe drumurile de munte care te duc la Machu Picchu aştepţi să se întâmple ceva deosebit. Norii coboară până jos şi îmbracă munţii care la rândul lor ascund în interior acest sit încaş care a fost descoperit abia acum un secol. Pentru o vedere de ansamblu trebuie să fii pregătit fie să urci câteva zeci de trepte fie să escaladezi Huayna Picchu, muntele care apare în toate vederile clasice.
Este o luptă cu înălţimile. Drumul este abrupt şi de multe ori îngust de doar câteva zeci de centimetri. Acolo unde se termină drumul începe hăul. Cand norii se dau pentru câteva clipe la o parte realizezi însă că a meritat tot efortul.
Până să ajungi însă la Macchu Picchu trebuie să iei trenul, asta dacă nu te ţin bateriile să mergi pe jos pe drumuri de munte, şi de departe cea mai bună opţiune este Belmond Hiram Bingham, tren denumit după exploratorul care a descoperit situl incaş. Decorat în stilul anilor ’20, cu fotolii pluşate şi cu mese de pe care nu lipseşte şampania, trenul are 84 de locuri. Pasagerii care s-au plictisit să admire peisajul de la locul lor confortabil pot da o fugă în vagonul restaurant sau în cel observator.
