Africa e un tărâm ca niciun altul. E o lume aparte şi parţial – de fapt, în bună parte – motivul pentru asta e legat de animalele care sunt acasă aici. Un safari e o experienţă ce trebuie trăită măcar o dată în viaţă, dar ce e interesant e că, odată ce ai gustat acest „drog“, nu te mai poţi opri. Şi nu văd de ce ai face-o. Africa e însă departe, mai ales în contextul actual. Astfel că, deşi termenul de safari este reprezentativ pentru acest continent, o experienţă similară - deşi la scară mult mai mică - poate avea loc şi în România.
Undeva între Herculane şi Caransebeş, aproape 60 de zimbri au fost reintroduşi în Carpaţii Meridionali, respectiv Munţii Ţarcu. Acest animal sălbatic masiv poate fi astfel găsit în habitatul lui natural, iar o expediţie pe urmele zimbrilor înseamnă mai mult decât un safari românesc, înseamnă o excursie într-o zonă puţin cunoscută, dar cu un potenţial turistic uriaş, cu o gastronomie autentică şi o distanţare fizică garantată. Şi tocmai de la acest potenţial a apărut ideea proiectului WeWilder.
„Povestea WeWilder este povestea găsirii unui alt mod de a împrieteni natura cu comunitatea de oameni din Armeniş, cu ajutorul vizitatorilor care vin aici“, spune Alina Floroi, cohesion facilitator în cadrul proiectului.
Armenişul este un sat din judeţul Caraş-Severin. Acesta este totodată locul ales pentru revenirea zimbrilor în Carpaţii Meridionali.
„Proiectul Asociaţiei WWF în colaborare cu Rewilding Europe presupune, pe lângă îngrijirea de cei aproape 60 de zimbri liberi, şi dezvoltarea comunităţii locale în spiritul inovaţiei şi cultivării specificului local.“
În Europa sunt peste 5.000 de zimbri sălbatici, dintre care peste 100 sunt în România. Local, zimbrii sălbatici se află în Parcul Natural Vânători Neamţ, în Munţii Ţarcu şi Poiana Ruscă şi în Munţii Făgăraş.
Prezenţa zimbrilor în Munţii Ţarcu şi Poiana Ruscă, reintroduşi prin proiectul implementat de Rewilding Europe şi WWF România cu sprijinul comunităţilor locale şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin programul LIFE, va contribui la accelerarea proceselor naturale ecologice şi va favoriza atât creşterea biodiversităţii, cât şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale, potrivit site-ului WWF România.
„Ecoturismul este una dintre variantele fireşti de dezvoltare a unei zone cu astfel de caracteristici de sălbăticie.“
În Carpaţii Meridionali şi mai exact în Banatul Montan, pe lângă activităţile de menţinere şi extindere a zonelor de sălbăticie, se va pune accent pe o creştere a efectivelor speciilor de animale sălbatice existente. Această zonă trebuie să devină o adevărată inimă sălbatică a continentului, unde influenţa umană nu ar trebui să fie prezentă în mod agresiv, iar fiecare moment de sălbăticie să poată fi experimentat de orice vizitator, conform aceleiaşi surse.
„La Armeniş vin mulţi vizitatori la zimbri şi e nevoie să îi cazăm şi să îi hrănim. Şi, mai mult decât atât, pentru localnici, e nevoie ca ei să lase ceva aici astfel încât comunitatea să se dezvolte armonios, tinerii să nu mai plece şi ce e bun aici să fie preţuit“, spune Alina Floroi.
Pe lângă peisaje rupte din poveşti, aici sunt case bătrâneşti şi sălaşe din piatră, mâncare gustoasă cu reţete originale precum un chec sărat din mălai care conţine brânză şi ceapă verde şi răchie de prună.
„Cel mai de preţ bun sunt însă oamenii, veseli şi ospitalieri. Aici, tot timpul masa e plină pentru «goşti» (adică gazde) pentru că se spune «mai bine să rămână decât să nu se ajungă».“
În acest colţ de Românie, WWF - prin Oana Mondoc, responsabilă cu dezvoltarea comunitară şi ino-vaţie - a căutat să dezvolte cu localnicii experienţe culinare precum brunchuri sau mese în natură pentru excursiile la zimbri şi a colaborat cu oameni din Armeniş pentru a transforma case care erau nelocuite în pensiuni.
„Şi totuşi, a reieşit ideea că ar fi nevoie de un spaţiu centralizat în sat, dar şi în natură cumva, un loc care să aducă la nivelul următor experienţele gastronomice, să fie un loc de cazare, dar şi un loc de transfer al cunoştinţelor dinspre voluntari şi experţi veniţi din afară şi localnici.“
Proiectul WeWilder a fost lansat cu ocazia obţinerii unei finanţări de 100.000 de dolari, însă bugetul total estimat este de 350.000 de euro. El a fost configurat pe hârtie ca un campus pe un deal de lângă comuna Armeniş, care conţine câteva căbănuţe (chilii) realizate în stil minimalist din materiale naturale şi un corp central (zâna) care să adăpostească o bucătărie comunitară şi un spaţiu comun, un spaţiu de co-working rural. O primă casă - un prototip - este deja finalizată.
„Ne propunem transformarea modelului economic al comunităţii şi a dinamicii sociale dintr-o paradigmă bazată pe exploatarea resurselor naturale, la una bazată pe valorificarea durabilă a acestora, prin înţelegerea sporită şi monitorizarea impactului activităţilor umane asupra resurselor naturale, prin cooperare intracomunitară şi intercomunitară (comunitate locală - experţi şi comunităţi profesionale din mediul urban).“
Acest lucru se va face prin dezvoltarea şi valorificarea abilităţilor tradiţionale ale membrilor comunităţii locale, spune Alina Floroi.
Modelul de sharing economy al rezidenţilor WeWilder, care presupune ca specialişti în diverse domenii utile să ofere cunoştinţe comunităţii şi în schimb să primească masă şi cazare, caută să scurtcircuiteze modelul economic tradiţional care recompensează munca prin bani şi să angajeze expertiza necesară creşterii capacităţii antreprenoriale.
„WeWilder este rezultatul unui puzzle de acumulări de ani de zile. Pentru anul acesta avem în plan finalizarea a trei chilii şi a zânei şi vom putea caza în paralel şase persoane, iar la zâna vom putea organiza workshopuri de 15 persoane, pentru nevoile locale sau pentru organizaţii din afară. Ne bazăm şi pe alte case disponibile în sat pentru o capacitate combinată de cazare de 25 de persoane.“
Numărul de oaspeţi care vin în Armeniş a crescut de la an la an, iar anul acesta a fost prima dată când gradul de ocupare al spaţiilor de cazare a fost de 100% în lunile de vară.
„În anii trecuţi am avut mai mulţi oaspeţi străini, interesaţi de experienţele de observare a zimbrilor liberi, iar anul acesta din cauza pandemiei au fost doar oaspeţi români, care căutau liniştea şi izolarea.“
Alina spune că satele din zonă, amplasate printre dealuri, au farmecul vacanţelor la ţară la bunici. Ele sunt înconjurate de livezi de pruni şi meri care explodează primăvara, iar vara, în anii buni, au crengi care atârnă greu şi aproape se rup.
„În plus, mâncarea are un gust special pentru că e făcută din ingrediente locale. Am scos la iveală mălaiul - prăjitura sărată din mălai cu brânză şi ceapă verde -, precum şi balmoşul - o mămăligă specială făcută în ceaun cu mult caş de la stână.“
Sunt luate în seamă şi preferinţele vegetarienilor, iar localnicii nu se mai miră că lumea nu vrea carne şi fac ciupercuţe umplute şi pun în valoare dovleceii.
„Conex experienţelor la zimbri oferim şi mese în natură, cu bucătari localnici. Deja avem la activ şi organizarea de brunch-uri, pe pajiştea din faţa casei unor săteni, la care au participat peste 50 de persoane.“
Ceea ce e sigur e că toată lumea se delectează culinar, iar aerul şi plimbările fac o poftă de mâncare nebună.
„Prin WeWilder oferim diverse experienţe în zonă, astfel că cei care vin pot să petreacă o săptămână întreagă fără să se plictisească.“
Un program aparte este cel de mers pe urmele zimbrilor, condus de rangerul Matei Miculescu. El povesteşte curioşilor despre modul de viaţă al zimbrilor şi importanţa în ecosistem, precum şi despre păsări şi alte specii de animale. Experienţa completă presupune şi o noapte sau două petrecute la cortul de safari, cu paturi confortabile cu aşternuturi. Masa este asigurată în colaborare cu un bucătar sau o bucătăreasă localnici.
„În luna octombrie, avem programată experienţa Wild Roots: cinci zile cu Georg Messerer (certificat pentru experienţe în sălbăticie - n. red.) ca ghid. El este iniţiatorul experienţelor în natură şi propune o imersiune în natură prin sesiuni de observare şi citire a urmelor de animale, precum şi sugestii despre cum să te descurci în natură.“
Totodată, oaspeţii pot colinda dealurile pe bicicletele proprii sau pot închiria dacă cer asta. „Organizăm şi experienţe pe ebike în Măgura Zimbrilor alături de partenerii de la RoMountainbike.“
Totodată, pajiştile din Măgura Zimbrilor sunt împânzite de specii deosebite de plante, care sunt un indicator al biodiversităţii, iar ghidul Cristian Bădoiu povesteşte în detaliu despre orhidee şi nu numai.
„În plus, noi încurajăm comunicarea cu localnicii care sunt foarte prietenoşi, iar oaspeţii le pot vizita fermele şi pot lua brânză, lapte, ouă sau legume de la ei. Unii oaspeţi au fost foarte fericiţi când au învăţat să mulgă vaca şi au luat cu ei acasă laptele.“
Proiectul WeWilder ar putea fi dus şi în alte zone, unde e nevoie de realizarea echilibrului din natură şi comunitatea locală, adaugă Alina.
„Noi am dezvoltat aici în zonă deja un «campus extins», adică am amenajat case care erau disponibile şi oamenii le-au închiriat pe platformele de turism existente. Dar prin acest campus vrem să atingem nivelul următor şi să dăm un exemplu de bune practici de construire şi folosire a materialelor responsabile faţă de mediu, sub o gândire care se cheamă «arhitectură invizibilă».“
Astfel, se revitalizează practici vechi precum anveloparea clădirilor cu şită. Totodată, se estompează limita dintre înăuntru şi afară şi fiecare casă va avea o fereastră enormă, care priveşte fie spre apus, fie spre Munţii Ţarcu, fie spre câmpurile şi dealurile cu multe straturi de verde.
„Când vii la WeWilder, ai ocazia să te conectezi cu natura şi să uiţi de oraş, contemplând arborii şi păsările sau poţi cunoaşte o lume nouă în spaţiul de co-working şi co-living.“
Acum proiectul este la faza de preasamblare a elementelor de construcţie pe terenul care presupune trei grădini cu deschidere către Munţii Ţarcu, lângă un drum agricol, între Armeniş şi Sat Bătrân.
„Am gândit în mod special amenajarea peisagistică. Contează foarte mult să avem vegetaţie indigenă şi specii neinvazive pentru o grădină ecologică.“ Pe lângă plantarea unor păduri în miniatură pe lângă fiecare chilie, va exista o pădure mixtă lângă construcţia principală, zâna.
„Vom cultiva propriile legume într-o grădină clasică şi una de permacultură şi vom avea o zonă unde vizitatorii învaţă să cosească, recomandat o dată la şapte zile pentru păstrarea biodiversităţii.“
Planurile vizează finalizarea construcţiilor până la sfârşitul lunii octombrie, lucru uşurat de faptul că ceea ce se realizează se asamblează modular ca un lego, pe baza unei schiţe foarte precise.
„Pentru 2021 ne propunem să completăm campusul cu încă cinci căsuţe.“
Pandemia, venită în mod neaşteptat, şi-a pus amprenta asupra proiectului. Chiliile sunt autonome, cu chicinetă şi baie inclusă, astfel ca cei care le ocupă să poată petrece timp şi în izolare.
„Pandemia şi gradul de incertitudine generat a fost încă un moment care ne-a făcut conştienţi de fragilitatea vieţii cum o ştim. Noi acţionăm în spiritul unei urgenţe, pentru că suntem conştienţi de schimbările climatice şi influenţa lor asupra habitatelor.“
