Dragoste la prima vedere pentru un velier, urmată de o achiziţie rapidă. „Dorm puţin, aleg rute, ajut la ridicarea velelor. Şi nu pentru că nu aş avea încredere în echipaj, e vorba de pasiune.“
Opt ore. Maximum. O cursă de 3,8 kilometri înot, 180 de kilometri de ciclism, 42 de kilometri de alergare. Bicicleta în bagaj. Nu pleacă la drum fără ceasul cu GPS.
O săptămână. Marea Britanie, Elveţia, India. Două avioane vintage, cu istoria celui de-Al Doilea Război Mondial pe aripi. „Sunt fascinat de aviaţie.“
Nu sunt nişte cuvinte fără rost, ci coordonatele de relaxare a trei oameni pentru care termenul de vacanţă nu s-a inventat, dar pentru care au fost create pauze scurte pentru „exersarea“ pasiunilor.
Gabriel Comănescu, omul care controlează Grup Servicii Petroliere, compania de foraj marin din grupul Upetrom, şi-a făcut studiile la malul mării, şi-a construit nucleul afacerilor tot acolo şi tot marea este locul în care-şi practică pasiunile, dincolo de muncă.
În 2010, Comănescu decide să investească într-un velier, Adornate, „o piesă“ construită în 1961, iniţial ca pescador, ulterior fiind transformată în goeletă (navă cu pânze - n.red.) în 1997.
„Prima întâlnire cu Adornate a fost pe un site de vânzări de nave cu vele, pe care îl vizitam din când în când, mai mult pentru a ma delecta şi a vedea ce mai este nou pe această piaţă. Nava mi-a placut din primul moment, aşă că nu am stat foarte mult pe gânduri, am contactat armatorul olandez şi am stabilit întâlnirea, care urma să aibă loc în Benicarlo, un orăşel spaniol, pe coasta Mediteranei, cam la 150 de kilometri de Valencia“, îşi aminteşte Gabriel Comănescu prima întâlnire cu velierul.
Adornate nu era bine, stătea pe un doc uscat, dar sub hainele ponosite omul de afaceri a văzut potenţialul. Armatorul nu a vrut să negocieze iniţial, dar după câteva zile şi-a dat seamă că vânzarea era cel mai bun lucru pe care-l putea face pentru el, dar şi pentru Adornate.
„Aşa că a acceptat oferta mea“, spune el.
Ajunsă în Constanţa, nava a trecut printr-un proces amplu de modernizare. „Tot acest proces de renovare a fost un real succes, pentru care ţin să îi mulţumesc lui Mihai Geantău, nea Mihai, cum îi spun eu, fost nostrom (şef de echipaj - n.red.) timp de 30 de ani pe Bricul Mircea, actualmente pensionar şi administratorul Adornate.
El a avut grijă de Adornate ca de propriul său copil, încă de când a ajuns în şantier. A supervizat toate lucrările de recondiţionare, ştie fiecare colţişor al navei şi se ocupă în continuare ca Adornate să fie întreţinut ca la carte. În plus, e un maestru în bucătărie, face un borş de peşte şi o saramură pe care nu le găseşti în altă parte“, spune el.
Odată recondiţionat, nu doar omul de afaceri s-a bucurat de Adornate, ci şi turiştii veniţi pe litoralul românesc care au vrut să încerce o experienţă inedită. Mai mult, velierul a început să-şi construiască un nume de unul singur participând la evenimente maritime din Marea Mediterană şi aducând acasă premii.
„O navă cu vele are o eleganţă aparte, păstrează spiritul de aventură al unor vremuri îndepărtate“, menţionează Comănescu.
Atunci când este însă la bordul Adornate, Comănescu nu mai este omul de afaceri care deţine acest velier, ci un membru al echipajului.
„Pe mare, fiecare zi este diferită. Recunosc că mie îmi place să mă implic în procesul de navigaţie, aşa că atunci când merg pe Adornate, programul meu seamănă mai degrabă cu cel al echipajului decât cu cel al pasagerilor: dorm puţin, aleg rute, ajut la ridicarea velelor. Şi nu pentru că nu aş avea încredere în echipaj, e vorba de pasiune sau poate e un defect profesional de pe vremea când eram navigator“, spune Comănescu.
Omul de afaceri nu are acum un plan de concediu, dar Adornate este pe lista sa pentru momentele de timp liber.
„La capitolul experienţe inedite, de departe Regata Mării Negre din mai anul acesta a fost o mare realizare. Multe nave cu vele, unele dintre ele de dimensiuni impresionante, au ajuns în Portul Constanţa la sfârşitul primăverii, unde au fost vizitate de peste 100.000 persoane. M-am bucurat că am reuşit să găzduim un astfel de eveniment în România şi sper să fie primul dintr-un lung şir. Iar rezultatele obţinute de Adornate au fost foarte bune pentru clasa sa, reuşind să termine cursa pe locul doi.“
Dacă nu este Adornate şi ale sale vele, atunci în concediile omului de afaceri îşi fac loc alte sporturi, nautice sau de iarnă, ciclismul fiind un exerciţiu zilnic.
În timp ce pasiunea lui Comănescu este legată indisolubil de mare, Sebastien Delen, directorul biroului local al producătorului de jocuri Ubisoft (pentru cei care nu ştiu, este unul dintre cei mai mari producători de jocuri la nivel mondial), a găsit o provocare care să îmbine apa cu solul şi care să se transforme în pasiunea de vacanţă.
Delen nu-şi petrece pauza de prânz în mod tradiţional la masă, ci aleargă prin Herăstrău cu obiectivul de a se antrena pentru triatlonul la care va participa anul acesta.
„O plajă destul de lungă, fără prea mulţi oameni, o piscină cu apa la temperatura optimă şi drumuri cu asfalt bun ca să poţi merge cu bicicleta“, descrie pe scurt Delen, într-o discuţie cu DA Premium, ingredientele care i-ar face lui vacanţa perfectă.
La 44 de ani, francezul originar din Bretania va participa şi anul acesta la concursul Ironman, o competiţie formată dintr-o cursă de 3,8 kilometri înot, 180 de kilometri de ciclism şi 42 de kilometri de alergare. Toate în mai puţin de 8 ore.
„Mă antrenez 3 - 4 ore pe săptămână când nu suntem în sezon şi până la 12 - 15 ore pe săptămână aproape de competiţii. Acum mă antrenez de 10 - 12 ori pe săptămână cu un mix între înot, alergare şi bicicletă, cu câte 3 - 4 antrenamente pentru fiecare pe săptămână“, spune expatul.
Dacă de multe ori cele mai multe liste de bagaj de vacanţă încep cu cremă de protecţie solară sau ochelarii de soare, în geanta lui Sebastien Delen se regăsesc mereu echipamentul de alergare, ochelarii de înot, ceasul cu GPS şi uneori bicicleta. Iarna e dedicată sesiunilor de pregătire şi relaxare în Asia, iar vara antrenamentelor mai intense din Europa. Antrenamentele alternează astfel între plajele din Thailanda şi Maldive şi traseele montane din Alpi sau din Carpaţi.
Bretonii susţin că trăiesc în cel mai frumos loc de pe pământ şi nu se găsesc mulţi care să-i contrazică, însă expatul francez a găsit şi în România un loc pe care îl include în topul destinaţiilor de antrenament. Situat la aproape o mie de metri altitudine, în centru ţării, lacul Sfânta Ana, singurul de orgine vulcanică din România, oferă condiţii excelente pentru sport. „Unul dintre cele mai bune locuri pe care le-am vizitat până acum, fie pentru antrenament, triatlon sau relaxare este lacul Sfânta Ana. Este minunat să ai acest lac în vârful muntelui unde poţi înota, alerga sau merge cu bicicleta în jurul lacului“.
Dincolo de plajele cu nisip fin numai bune pentru alergare, piscinele, pistele de bicicletă montane cu aer curat sau piscinele perfecte, toate creatoare de endorfine care contribuie la starea de fericire, practicarea unui sport oferă momente de satisfacţie care iau forma fie a unei victorii personale, fie a unor oameni extraordinari întâlniţi pe parcurs. Pentru Sebastien Delen, unul dintre cele mai frumoase momente din participările sale a fost o competiţie de HalfIronman pe care, spre final, a terminat-o alături de cele două fete ale sale. Oamenii întâlniţi de francez au fost totodată o sursă de insipiraţie.
Dacă pasiunea lui Delen îl ţine conectat la sol, pe Stephen Stead îl ridică la cer. La propriu. Un indiciu? Stead îşi alege destinaţiile pentru vacanţele de vară în funcţie de lungimea pistei de aterizare.
Stephen Stead este de origine britanică, locuieşte în Elveţia, dar vizitează frecvent România atât pentru afaceri, cât şi ca simplu turist. Stead este acum şeful din Europa de Est şi statele CIS al companiei farmaceutice indiene Ranbaxy, dar s-a familiarizat cu România în perioada în care a condus doi mari producători de medicamente, Terapia şi Labormed, primul de la Cluj şi al doilea de la Bucureşti.
O discuţie cu Stephen Stead despre pasiunile sale începe cu o declaraţie ce poate să pară surprinzătoare pentru un manager care a pornit ca farmacist iar acum conduce companii de medicamente: „Sunt fascinat de aviaţie!“
Încă din adolescenţă pilotează avioane, iar acum puţine sunt show-urile aviatice pe care le ratează în Europa. Este proprietarul a două avioane vintage, un Spitfire de origine britanică şi un Yak 3 rusesc. Primul este un model folosit de Forţele Aeriene Regale Britanice şi de aliaţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în prezent doar câteva zeci de astfel de modele mai sunt pilotate, cele mai multe găsindu-şi locul în expoziţii şi muzee dedicate aviaţiei din întreaga lume. La fel ca şi primul, şi Yak 3 a fost folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele fiind avioane de luptă.
În ultimul an, împreună cu prieteni din România, Germania, Marea Britanie, Elveţia, Cehia şi Polonia, a pus bazele unei organizaţii dedicate aviaţiei, Classic Aircraft Displays, prin intermediul căreia organizează evenimente ca de exemplu cele de artă fotografică aeriană şi participă la show-uri aviatice din Europa împreună sau în grupuri mai mici.
De curând şi-a dus Spitfire-ul în Polonia la un eveniment de profil, iar prietenii săi români au venit cu un Yak 52 (avion sovietic de antrenament). Spune că cea mai spectaculoasă privelişte pe care a văzut-o atunci când pilota au fost castelele şi podurile din Praga de la o înălţime de 150 de metri şi cu o viteză de 500 de kilometri pe oră.
„Nu merg în vacanţe, ci am doar pauze scurte dedicate hobby-urilor mele când pilotez Spitfire-ul peste Praga în onoarea piloţilor cehoslovaci“.
El îşi păstrează cele două avioane în sud-estul Germaniei lângă Freiburg, loc despre care spune că este cel mai frumos pe care l-a vizitat vreodată datorită oamenilor care sunt calzi şi prietenoşi şi a climatului însorit.
