La începutul acestui an, am cunoscut un cuplu de australieni care a bătut lumea în lung şi-n lat, adesea pe motocicletă. Acum mai bine de două decenii, s-au îndrăgostit de Sri Lanka. Era încă război civil în această ţară din sudul Asiei, dar asta nu i-a împiedicat să se mute într-un sat de munte unde nu exista aproape nimic, într-un loc de care cei mai mulţi turişti nu auziseră.
Pe un drum lăturalnic ce şerpuia abrupt, ei şi-au construit o casă pe care, apoi, au deschis-o pentru oaspeţi. Au numit-o Waterfall’s Homestay pentru că avea (şi are) vedere la una dintre cascadele din zonă. Sunt patru camere ce pot fi închiriate. Doar că astăzi abia mai găseşti un loc liber. Ella (ăsta e satul) a devenit între timp una dintre cele mai populare destinaţii din Sri Lanka.
Acum, fiecare casă din localitate e de fapt un soi de pensiune sau un „homestay“, iar la drumul mare ai o salbă de restaurante şi cafenele care mai de care mai pline de oaspeţi.
Şi la Waterfall’s Homestay, despre care fondatorii spun că ar fi fost primul „homestay“ din zonă, lucrurile s-au mai schimbat. Acum, businessul e condus de următoarea generaţie - fiica celor doi australieni şi soţul ei, originar din Sri Lanka.
Când am ajuns noi, familia îl aniversa pe cel mai tânăr membru al familiei, ce abia împlinise cinci ani. Bunicii veniseră special din Australia pentru asta. Şi urma să se întoarcă acolo în câteva săptămâni.
Le-am aflat povestea la o felie de tort, pentru că oaspeţii au fost şi ei invitaţi la petrecere. Şi tot atunci am aflat că, deşi le e mereu dor de Sri Lanka, trebuie să revină în Australia pentru că mama ei are 95 de ani şi vor să petreacă împreună cât mai mult timp.
Pentru cei mai mulţi, 95 sună ca un număr mare. Nu şi pentru cea care până recent a refuzat să pună mâna pe un baston. Sau să primească o mână de ajutor, un punct de sprijin. „Până acum câteva luni, refuza să te asculte vorbind despre ea ca despre o bătrână. Spunea că eşti bătrân doar dacă te simţi, iar ea nu se simte“, istorisea fiica ei zâmbind. De altfel, chiar şi acum, locuieşte în continuare singură, iese în oraş cu prietenele ei, merge la petreceri, bea alcool des şi se bucură de viaţă. „Pare fragilă, dar nu e! Învăţăm multe de la ea!“
Mi-am amintit povestea după ce am citit unul dintre materialele din această ediţie, cel despre sticla care revine în forţă în designul interior. Material care se poate juca cu lumina, sticla, datorită avansului tehnologic, iese din teritoriul oarecum marcat de fragilitatea sa, pentru a dezvălui puteri nebănuite.
La fel de firave par şi florile. Şi nu sunt. Ba chiar ele au o forţă aparte. Indiferent de anotimp, cu o floare chiar se face primăvară, după cum veţi putea citi în paginile acestei ediţii.
Despre alte lucruri efemere sau fragile, cel puţin în aparenţă, veţi citi în acest număr de martie din După Afaceri Premium. Şi tot aici veţi afla că, de multe ori, fragilitatea e doar o iluzie. De şi mai multe ori, ea e în ochii privitorului.
Lectură plăcută!
