De vreo săptămână îmi cântă în cap aceeaşi melodie - Istanbul (Not Constantinople), a celor de la They Might Be Giants. S-a întâmplat să o aud de câteva ori înainte să plec pentru un weekend la Istanbul. Şi a rămas cu mine şi după ce m-am întors. La fel ca, de altfel, şi oraşul. De fapt metropola. Pentru că are o populaţie mai mare decât toată România.
Istanbulul îl iubeşti la nebunie sau îl urăşti. Nu există o cale de mijloc.
Cam la fel e şi cu Bucureştiul. Am auzit foarte multe persoane care se declarau „antifani“. Îl descriau drept aglomerat (pe bun motiv), haotic, nebun. Plus că îi lipseşte frumuseţea clasică a altor capitale precum Praga ori Budapesta. Asta ca să rămânem în regiune.
Eu însă mă includ în categoria cealaltă - a fanilor. A celor care îl iubesc pentru imperfecţiunile lui, nu în pofida lor. Bine, mai puţin traficul. Mi se pare că există un farmec în acest haos.
Pentru mine, Bucureştiul e fix ca o femeie magnetică, nu frumoasă. Intră într-o încăpere şi captează toată atenţia. Are o energie aparte.
Pornind de la o serie de discuţii în contradictoriu cu prieteni şi cunoscuţi, am decis să aflu dacă sunt singura care simte asta. Aşa că am povestit cu mai mulţi rezidenţi (adoptaţi sau nativi) pentru a le afla părerea. Şi nu doar atât, pentru a afla care sunt locurile lor preferate din Bucureşti şi de ce sunt acestea pe listă.
Mi s-a părut interesant să descopăr (câteva) destinaţii noi (pentru mine).
Dar cel mai tare m-a surprins să văd că toţi cei care ne-au însoţit la plimbare prin oraş au avut o serie de opriri comune. Inclusiv eu. Deşi ne întâlnim rar (sau cu unii deloc), ne plimbăm pe aceleaşi străzi, ne bem cafeaua în aceleaşi locuri, apreciem aceleaşi branduri.
Să fie Bucureştiul un „sat“ de fapt? Sau iubim doar o mică părticică dintr-un oraş pe care altfel nu îl cunoaştem?
Probabil, adevărul e undeva la mijloc.
Şi totuşi, fără să vreau să ţin o pledoarie în favoarea oraşului-capitală, vă invit să descoperiţi ce are el mai frumos în paginile ce urmează.
Mi-a rămas în minte descrierea Sânzianei Pop, care a spus că dacă ar fi un personaj, Bucureştiul „ar fi o femeie excentrică, la vreo 50 de ani, uşor obosită, cu umor, dar nu orice fel de umor, ci unul negru, de calitate.“
Şi ce replică i s-ar potrivi? „Frumos ce visezi tu aici, dar e un vis, nu ai cum să schimbi nimic.“
Tu ce ai schimba la Bucureşti dacă ai putea? Îmi poţi scrie pe cristina.rosca@zf.ro. Accept - chiar cu mare plăcere - şi sugestii de noi destinaţii şi locuri pe care să le descopăr în Capitală. Ah, şi mi-ar plăcea să ştiu voi cu ce melodie asociaţi oraşul. Eu nu am găsit încă una.
