Întins pe două continente şi cu o istorie de peste două milenii, Istanbulul este un oraş al contrastelor, în care moscheile şi palatele otomane se întâlnesc cu restaurantele moderne, bazarurile cu străzile cosmopolite, iar tradiţiile culinare cu gusturile contemporane. De la Hagia Sophia şi Bosfor până la pieţele pline de mirodenii şi mesele bogate, oraşul poate fi descoperit pe străduţele sale, dar şi prin ceea ce se află în farfurie.
Istanbulul este unul dintre oraşele greu de înţeles dintr-o singură perspectivă. E o metropolă care se întinde pe două continente, în care modernul şi tradiţionalul funcţionează împreună, dar şi separat. Însă tocmai aceste contraste, care vin la pachet cu miros de mirodenii şi cafea turcească, fac din acest oraş o călătorie în timp şi prin gusturi.
Cu Bosforul între cele două continente şi cu o istorie care se întinde pe mai bine de două milenii, Istanbulul este un oraş construit din şi în straturi. Monumente bizantine, palate otomane, bazaruri, restaurante tradiţionale şi cartiere moderne se succed într-un peisaj urban în care trecutul şi prezentul sunt permanent la vedere.
Istanbulul nu poate fi separat de poziţia sa geografică şi tocmai asta a influenţat modul în care el a evoluat. Bosforul traversează metropola şi separă partea europeană de cea asiatică, iar apa este prezentă în peisajul urban aproape oriunde te-ai afla. Feriboturile fac legătura între cele două maluri, navele comerciale trec prin strâmtoare, iar cartierele construite pe dealurile din jurul apei veghează asupra peisajului.
În partea europeană a oraşului, de altfel şi cea mai turistică, se află centrul istoric, cu cele mai cunoscute monumente. Zona Sultanahmet concentrează Hagia Sophia, Moscheea Albastră, Palatul Topkapı şi fostul hipodrom. Este partea în care istoria Bizanţului şi cea a Imperiului Otoman sunt cel mai uşor de urmărit.
Dacă la nivel suprateran peisajul cultural şi spiritual domină, ei bine, în subteran, o inginerie care datează încă din secoul al VI-lea rezistă până în zilele noastre. Basilica Cisternă, numită şi Palatul Scufundat, este cel mai mare şi mai faimos rezervor de apă subteran, numărând 336 de coloane din marmură cu o înălţime de nouă metri.
Pe vremuri, Bizanţul era alimentat cu apă prin intermediul unui sistem de apeducte, dar când apa nu a mai fost potabilă din cauza barbarilor care ajunseseră la zidurile oraşului, a fost construit un număr mare de cisterne în care se putea colecta apa de ploaie care era utilizată ca apă potabilă. Ulterior, cisternele nu au mai fost folosite, însă Palatul Scufundat a rămas un important obiectiv turistic al oraşului. Dar nu e singurul.
Hagia Sophia este una dintre clădirile care definesc Istanbulul. Construită în secolul al VI-lea, în timpul împăratului Justinian, a fost timp de secole una dintre cele mai importante biserici ale lumii creştine. După cucerirea Constantinopolului de către otomani, a devenit moschee, iar în secolul XX a funcţionat ca muzeu. Din 2020 este din nou moschee.
În apropiere se află şi Moscheea Sultan Ahmed, cunoscută drept Moscheea Albastră. Ridicată la începutul secolului al XVII-lea, este una dintre cele mai importante construcţii religioase otomane. Cele şase minarete şi cupola centrală domină zona.
Iar apropierea celor două monumente emblematice oferă una dintre cele mai clare imagini asupra succesiunii dintre perioada bizantină şi cea otomană.
Palatul Topkapi, fostă reşedinţă a sultanilor otomani timp de aproximativ patru secole, completează traseul istoric.
Dar Istanbulul nu se rezumă la monumentele acestea. Dincolo de Sultanahmet începe un oraş mult mai mare şi mai divers, în care cartierele au propriul ritm, iar diferenţele dintre zonele tradiţionale şi cele moderne sunt foarte vizibile. Până la urmă, Istanbulul numără 15 milioane de locuitori şi cine ştie câte alte milioane de locuitori patrupezi, mai exact pisici, deci inevitabil este o metropolă cu ritmuri şi stiluri de viaţă foarte diferite.
Unul dintre cele mai bune locuri pentru a înţelege această efervescenţă este zona Eminonu, unde se află Bazarul de Mirodenii, una dintre pieţele istorice ale Istanbulului şi un loc important pentru comerţul cu produse alimentare. Condimente, ceaiuri, fructe uscate, măsline, fistic, rahat şi diverse dulciuri sunt expuse în magazinele înguste ale bazarului. Comercianţii te întâmpină cu ceai, în speranţa că te vor convinge să cumperi de la ei. Gastronomia este, de altfel, una dintre componentele esenţiale ale identităţii urbei. Mâncarea turcească este mult mai variată decât imaginea asociată, de obicei, cu kebabul. Confluenţa de culturi şi istorie a contribuit la o gastronomie bogată cu care oraşul, şi Turcia în general, se poate mândri.
Micul dejun tradiţional, numit kahvalti, reprezintă o formă originară a ceea ce înseamnă astăzi „sharing-ul“ unui aperitiv sau al unui fel principal. Masa este alcătuită din multiple produse servite simultan, de la brânzeturi, măsline, roşii, castraveţi, ouă, pâine până la unt, miere şi kaymak. Nu există neapărat un singur preparat principal, ci mai multe farfurii care sunt împărţite între cei de la masă. Ceaiul turcesc este nelipsit. Şi la prânz şi cină, mezze-urile ocupă un loc important. Sunt porţii mici de vinete, legume, iaurt, peşte, salate sau creme, comandate împreună şi împărţite. Mesele sunt astfel mai puţin individuale şi mai mult despre bucuria mâncatului laolaltă.
Pe lângă restaurantele tradiţionale, Istanbulul are o cultură puternică a ceea ce înseamnă streetfood. Simitul, un covrig cu susan, este una dintre cele mai comune gustări. Donerul este disponibil în numeroase variante, iar pide-ul, un aluat copt cu carne, brânză sau alte ingrediente, reprezintă o altă specialitate întâlnită frecvent pe străzile din oraş.
Există însă diferenţe şi între ceea ce se găseşte de o parte şi de alta a Bosforului. În timp ce partea europeană are mai multe restaurante moderne, multe adresate turiştilor, gastronomia din partea asiatică e mai mult orientată către locuitorii urbei, aceea fiind de altfel o zonă mai bună de locuit. De la gastronomia din bazaruri până la restaurantele contemporane, oraşul păstrează această combinaţie între tradiţie şi modernism.
În cartiere precum Beyoglu, Istiklal şi Kadıkoy, imaginea Istanbulului este diferită de cea din zona Sultanahmet.
Strada Istiklal este una dintre cele mai cunoscute artere ale oraşului. Pietonală şi foarte aglomerată, este ocupată de magazine, restaurante, cafenele, librării şi spaţii culturale. Tramvaiul roşu care circulă pe mijlocul străzii este una dintre imaginile caracteristice ale zonei. În spatele arterei principale însă se găsesc străzi cu clădiri istorice, magazine mici şi restaurante locale.
Contrastul dintre vechi şi nou este din nou vizibil. Clădiri otomane şi monumente religioase se află în apropierea unor magazine ale marilor branduri internaţionale. Pieţele tradiţionale funcţionează în paralel cu centrele comerciale moderne, iar restaurantele care păstrează reţete vechi sunt urmate, la câteva străzi distanţă, de localuri cu meniuri contemporane.
Această combinaţie este prezentă şi în arhitectură. Istanbulul are palate, moschei, biserici şi bazaruri construite cu sute de ani în urmă, dar şi clădiri de birouri, hoteluri şi cartiere rezidenţiale moderne. Uneori diferenţa dintre cele două perioade este de câteva minute de mers pe jos.
Marea însă veghează asupra acestui mix care pare să coexiste fără ca tradiţia să se dilueze în modernitate. În acest peisaj se vede cel mai bine dimensiunea Istanbulului.
Nu este doar un oraş istoric şi nici doar o metropolă modernă. Este o combinaţie de cartiere şi comunităţi care s-au dezvoltat în perioade diferite şi care continuă să se schimbe, dar fără să îşi piardă originile. Istanbulul nu e doar un oraş care arhitectural a fost construit în straturi atât istorice, cât şi geografice, fiind un oraş plin de coline.
Tocmai această diversitate face din Istanbul un loc care trebuie văzut, măcar într-un city-break. Metropola se schimbă continuu, dar păstrează încă foarte vizibile straturile care i-au construit identitatea.
