Dacă în trecut vinurile au fost cele care au captat atenţia pasionaţilor de licori fine şi a celor care investesc în colecţii lichide, viitorul pare să stea pe fundul unei sticle de whisky. Distileriile reuşesc cu greu să mai ţină pasul cererii iar ediţiile limitate de whisky ating record după record în cadrul licitaţiilor de profil.
Diageo, cel mai mare producător de profil din lume, se pregăteşte de o investiţie de 1 miliard de euro în producţia de whisky în următorii cinci ani, în timp ce japonezii revin şi ei în lumea băuturilor, iar branduri precum Yamazaki sau Karuizawa încearcă să ajungă în elita industriei.
Distileria Yamazaki spre exemplu, a lansat în 2011 o serie de ediţii limitate, fiecare învechite într-un alt tip de butoi, printre care Yamazaki Bourbon Barrel şI Yamazaki Mizunara.
"Whisky-ul este noua şampanie" a declarat într-un interviu acordat FT, Rachel Barrie, master blender la Morrison Bowmore Distilleries şi prima femeie master blender din istorie. Tot ea spunea că, la masă, un pahar de whisky îmblânzit cu un strop de apă poate scoate la iveală mult mai bine decât un pahar de vin, savoarea unei specialităţi gourmee.
La rândul său Ian Logan, brand ambassador pentru Glenlivet declara pentru Ziarul Financiar că "Whisky-ul este o băutură aspiraţională şi spune multe despre statutul persoanei care o are în barul de acasă sau de la birou".
La Soho Whisky Club, cel mai exclusivist club din Londra, cei care cumpără whisky sunt interesaţi de obicei de două sticle: una pentru a o consuma şi alta pentru a o păstra drept investiţie.
"Segmentul premium, whisky învechit minimum 12 ani a înregistrat o creştere de aproximativ 4% în 2012 şi în România. Asta în contextul în care categoria whisky a înregistrat o scădere de aproximativ 10%, conform Nielsen report", a spus Tudor Furir, directorul general al Pernod Ricard România .
Cunoscătorii apreciază în primul rând single malturile adică whiskyurile provenite de la o singură distilerie, care au o aromă distinctă, puternică, dar există şi voci care spun că blendingul, adică amestecul de wkisky-uri provenite de la mai multe distilerii, reprezintă o adevărată artă.
"Se spune că nu există whisky bun sau prost, ci doar alegeri personale", spune Graţiela Scarlat, brand manager Edrington Group şi Remy Cointreau, lăsând astfel la latitudinea fiecăruia ce whisky doreşte să încerce: blended sau single malt, din SUA, Scoţia sau Japonia, mai vechi sau mai tânăr.
Single malturile sunt de obicei clasificate după regiunea (scoţiană) unde sunt distilate, Highland (gust dulceag), Lowland (uşoare în corpolenţă şi arome), Speyside (arome complexe, fructate şi florale), Islay (arome intense de fum).
Experţii punctează că această licoare datorează butoiului mare parte din aroma sa, iar printre cele mai apreciate whisky-uri se numără cele maturate în butoaie de sherry.
"De regulă, cu cât un whisky este mai vechi cu atât are un gust mai fin. Vârsta unui whisky arată cât de mult timp a fost lăsat la maturat în butoaie însă spre deosebire de vin,
odată îmbuteliat procesul de învechire a încetat. În cazul unui blend, vechimea menţionată pe etichetă reprezintă vechimea celui mai tânăr whisky din componenţă", mai spune Graţiela Scarlat.
Ian Logan de la Glenlivet spunea la rândul său despre whisky că atunci "când e tânăr există un fel de luptă a aromelor înăuntrul său, dar pe măsură ce licoarea îmbătrâneşte devine mai "înţeleaptă", mai "aşezată".
Aşa cum nu există un whisky bun sau prost, se spune că nu există nici mod corect de a bea whisky.
Însă specialiştii recomandă un pahar de tip lalea sau snifter, forme care păstrează parfumul. În cazul unui whisky "bătrân", dacă se învârte uşor paharul se pot observa urmele lăsate pe pereţii săi.
"Aceste urme se datorează vâscozităţii whisky-ului şi pot sugera vârsta unui whisky şi corpolenţa. Se poate admira culoarea, simiţi mirosul, şi după aceea gustul şi finişul. Iar un stop de apă poate desface mai bine aromele unui whisky. Aromele descoperite sunt, în mare măsură o experienţă personală, fiecare poate simţi, în funcţie de istoria sa şi de memoria olfactivă diferite arome", spune Graţiela Scarlat.
O sticlă de whisky se recomandă a se păstra în cutia originală sau în dulap, ferită de razele soarelui, la o temperatură de 18-19 grade, în picioare, nu culcată, ferind astfel contactul cu dopul. Odată desfăcută sticla, whisky-ul nu ar trebui să-şi schimbe gustul sau aroma însă nu este exclus să apară modificări subtile datorită contactului cu aerul. Pot fi păstrate o perioadă lungă însă nu se maturează şi nu se învechesc în sticle, putând să-şi păstreze acelaşi gust şi 25 de ani.
Istoria se vinde "bine"
Producătorii se întrec în lansarea de ediţii limitate pe piaţă, cu care ţintesc atât colecţionarii cât şi pe cei care vor să exprime un anumit stil de viaţă sau statut social ori sunt într-un moment special al vieţii pe care să-l săbătorească cu o sticlă de whisky fin.
Numărul mic de sticle de pe piaţă dintr-o anumită colecţie reprezintă factorul principal care duce în sus preţul licorii, iar acest lucru se vede cel mai bine în cazul distileriilor care nu mai produc.
Acesta este şi motivul pentru care orice iubitor de whisky va fi plăcut surprins când va vedea la o licitaţie o sticlă de Port Ellen, o distilerie din Islay (Scoţia) care şi-a încetat activitatea în 1983.
Din ianuarie, în SUA, UK, Rusia şi China, Chivas 18, unul dintre whisky-urile scoţiene ultra-premium a lansat Chivas 18 by Pininfarina, o serie de ediţii limitate create în colaborare cu prestigioasa firmă de design italiană. În prima dintre aceste ediţii, firma de design a optat pentru un ambalaj în forma unei picături, motiv regăsit în multe dintre creaţiile Pininfarina.
Chivas 18 by Pininfarina nu a ajuns însă în România, însă pasionaţii o pot găsi în magazinele Travel Retail din aeroporturi.
Recordul pentru o sticlă de whisky vândută la licitaţie este deţinută de Macallan 1964 Lalique, care la începutul acestui an s-a vândut la licitaţie Sothebyís din New York pentru 283.530 de lire sterline.
"Nimic din lumea băuturilor nu are aceeaşi disticţie ca un Macallan vechi, de după Război. Nu se mai fac ca pe vremuri", spune un editor al Whisky Exchange's.
În 2005, The Macallan şi designerii casei Lalique din Franţa au început o colaborare pentru realizarea unei serii limitate de decantoare din cristal. Cel mai recent decantor lansat pe piaţă, The Macallan în Lalique IV 60 Years Old a fost inspirat din alambicurile folosite în distilărie. Whisky-ul este vechi de 60 de ani, maturat în butoaie de sherry şi se vinde într-o ediţie limitată de 400 de decantoare, preţul fiind de 20.000 de euro. Cumpărătorul achiziţionează de fapt şi un pic din istoria The Macallan, deoarece capacul a fost turnat într-o matriţă obţinută din arama topită a unor alambicuri scoase din uz.
Într-o ediţie de numai 275 de sticle se vinde Highland Park 50 Years Old, considerat cel mai vechi whisky distilat de pe insula Orkney. Tăria este îmbuteliată în sticle realizate de maestrul bijutier Maeve Gilies, într-o formă ce sintetizează forţa elementelor naturii din insula Orkney: apă, viaţa insulei şi lumina. Emblema Highland Park din mijlocul sticlei este din gresie încastrată în metal, în spatele acesteia sticla fiind gravată cu o replică minaturală a catedralei Sfântului Magnus ce poate fi văzută doar după ce lichidul este consum
