Via Domnului, un proiect dezvoltat de o cooperativă a mai multor mănăstiri, încearcă să transforme tradiţia monahală a vinului într-o experienţă turistică aparte, mizând pe un restaurant cu specific mănăstiresc şi pe ospitalitate. Povestea sa reflectă, de fapt, transformarea unei întregi industrii, cramele româneşti nu mai vând doar vin, ci vor să construiască destinaţii în jurul vinului. Însă cum reuşesc să se diferenţieze?
Un drum îngust, în care nici nu încap două maşini simultan, care începe de la ieşirea din Urlaţi, judeţul Prahova şi ajunge sus, pe un mic deal din Jercălăi, o localitate aproape lipită de oraş, te conduce către o cramă puţin cunoscută în piaţa locală a producţiei de vin sau chiar a turismului viticol.
Via Domnului, şi chiar a lui, stă parcă ascunsă printre dealuri, suficient de aproape de oraş, dar care se lasă căutată, descoperită.
Dealu Mare, cea mai cunoscută zonă viticolă din România, are o istorie bogată în ceea ce priveşte producţia vinului. Încă din cele mai vechi timpuri, existau culturi de viţă de vie şi producţie de vin, care aparţineau încă din secolul XV-lea unor mănăstiri din Ţara Românească. De altfel legătura între vin şi cultura creştină este una strâns legată, având în vedere că vinul este utilizat în mai multe obiceiuri din biserică, de la Sfânta Liturghie până la Taina Sfintei Cununii.
Însă vinul e mult mai mult de atât, e o formă de subzistenţă pentru cei care au ales viaţa monahală, chiar din cele mai vechi timpuri.
Via Domnului aparţine de Cooperativa Agricolă Via Domnului, înfiinţată în 2009, iar membri sunt Arhiepiscopia Bucureştilor, Mănăstirea Ceptura, Mănăstirea „Sfânta Maria“-Jercălăi, Mănăstirea „Sfântul Nicolae“-Chiţorani şi Mănăstirea Turnu, potrivit informaţiilor de pe site-ul cramei. De la înfiinţarea cooperativei, au fost modernizate suprafeţe viticole şi au fost accesate fonduri europene pentru construcţia unei crame moderne în 2011.
Ulterior, în 2023, crama a implementat un proiect de extindere a unităţii de producţie, prin care a construit o cramă nouă.
Crama însă nu se diferenţiează doar prin faptul că e deţinută de o cooperativă condusă de câteva mânăstiri, dar vrea să atragă turişti. Anul acesta, Via Domnului a deschis un restaurant la cramă cu specific mănăstiresc. Mai exact, meniul ţine cont de calendarul ortodox, iar în perioada postului sunt servite doar preparate din post sau din peşte, atunci când este dezlegare.
Crama vrea aşadar să atragă turişti prin restaurantul cu un concept nou, diferit. De altfel, Via Domnului face parte din cele 300 de crame care produc vin îmbuteliat, potrivit datelor platformei Revino. Dintre acestea, doar 100 fac turism viticol, activitate care presupune, de fapt, primirea turiştilor la cramă şi organizarea unei degustări.
Numărul se reduce considerabil când vine vorba de producătorii care oferă, pe lângă aceste servicii, şi un loc de cazare pentru cei care le trec pragul.
Cu toate acestea, turismul viticol se dovedeşte a fi cartea pe care mizează cele mai multe crame ca o activitate anexă producţiei de vin, dar menită să atragă turiştii la cramă şi mai aproape de vin.
De altfel, Dealu Mare, unde se află şi Via Domnului, reuşeşte să atragă cei mai mulţi turişti pe acest segment al turismului, dar este şi zona cu cel mai mare potenţial, având în vedere proximitatea faţă de Bucureşti.
România se află şi în top zece destinaţii viticole din Europa, ocupă mai exact locul al şaptelea, potrivit clasamentului european Wine Tourism Index, realizat de grupul de turism TUI.
Vârful clasamentului este ocupat de Franţa, Italia şi Spania, de altfel trei destinaţii consacrate în domeniul vinului, urmate de Portugalia şi Grecia. Clasamentul mai include şi Germania, Ungaria, România, Austria şi Bulgaria, „care apar ca noi puncte de atracţie pe harta turismului viticol din Europa“, potrivit indexului realizat de TUI.
Clasamentul a fost construit ţinând cont de cinci categorii, precum suprafaţa podgoriilor, suprafaţa podgoriilor dedicate vinurilor cu denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate, numărul de vinuri înregistrate sub aceste denumiri, volumul de producţie de vin şi premiile internaţionale obţinute.
Cererea pentru vizitele la cramă au început să crească considerabil din perioada pandemiei, când românii au călătorit mai mult în ţară.
Odată cu cererea tot mai mare pentru vizitele la cramă, antreprenorii locali au investit şi în zona de ospitalitate. Pe lângă cazare, unii producători au mai investit şi în restaurante proprii, pentru a diversifica serviciile pe care le oferă. De la simplele vizite la crame, proprietarii de crame au început să investească şi în organizarea diverselor evenimente menite să atragă tot mai mulţi turişti.
Nu există însă date centralizate cu privire la numărul de turişti care aleg turismul viticol, însă toţi producătorii şi operatorii de cazări din zonele viticole susţin că este în creştere cererea pentru acest tip de turism.
Chiar dacă puţine crame oferă cazare, fiind de altfel una dintre problemele turismului viticol local, fiecare cramă încearcă să îşi atragă turiştii prin diverse metode. Turismul viticol înseamnă, în primul rând, vizite la crame pentru degustarea vinurilor. În ultimii ani însă, a început să se dezvolte şi zona de ospitalitate, tocmai ca urmare a nevoii oamenilor de a rămâne peste noapte. Pe lângă cazare, unii producători au mai investit şi în restaurante proprii, pentru a diversifica serviciile pe care le oferă. Dacă Via Domnului a deschis un restaurant cu specific mănăstiresc, alte crame organizează diferite evenimente tematice la crame.
Gramofon, o cramă tot din Dealu Mare, mizează pe evenimente la cramă, de altfel principiul după care se ghidează crama este Wine, Art, Food and Music, iar toate converg către crearea unor evenimente menite să aducă turiştii la cramă.
Şi alte crame mizează pe organizarea de evenimente, ca de exemplu Rasova, care a pornit AER by Rasova, o serie de evenimente pe modelul festivalurilor de muzică.
Turismul viticol este însă abia la început de drum în România, iar turiştii individuali merg la crame în principal în timpul weekend-urilor, ceea ce face ca businessul hotelier să fie unul dificil de susţinut. Tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care cramele caută diferite metode de a-i atrage pe turişti şi nu doar în perioada recoltei, ci pe tot parcursul anului.
Aşa cum zic mulţi producători, vinul este o băutură socială, care strânge oamenii. Şi tocmai asta încearcă să facă cramele, nu doar să adune oamenii la cramă, dar să îi şi apropie de vin.
