„Buona ciara!!!“, spune cu un zâmbet larg pe faţă în timp ce-şi scoate pălăria care-i proteja părul argintiu. Dă mâna cu toată lumea adunată în cafeneaua-gelaterie-restaurant, cu chelneri şi cu jurnalişti, cu directori şi cu oameni de afaceri. Are 67 de ani. Este reprezentantul celei de-a treia generaţii a unui imperiu al cafelei. Este Massimo Zanetti, italianul de aproape 800 de milioane de euro, din spatele grupului cu acelaşi nume sub „pălăria“ căruia se află branduri precum Segafredo, iar acesta este noul pariu al unui om prin venele căruia curge mai întâi reducţie de ristretto, abia apoi sânge.
„Eu vorbesc în italiană pentru că ştiu că mulţi dintre voi înţelegeţi“, spune Massimo Zanetti, venit la Timişoara la început de decembrie pentru a lansa un nou concept care se va alătura celor aproape 400 de cafenele pe care grupul le are la nivel global.
Massimo Zanetti Beverage Group este o structură implicată în toate ramurile industriei de cafea, de la producţie, la ceaşcă, iar acum testează pentru prima dată pe piaţa locală un proiect-pilot prin care cafeneaua se schimbă în gelaterie şi în restaurant cu specific italian.
Proiectul La mia cucina da Massimo este o invenţie a grupului italian împreună cu Bibas Group, compania care deţine franciza Segafredo pentru România. Mai departe, conceptul este vândut la cheie către cei care-şi doresc un astfel de proiect, investiţia în prima unitate deschisă în Timişoara fiind de 0,6 milioane de euro, după cum a explicat Zanetti.
„Cafeaua singură nu mai merge. Încet-încet cafenelele se transformă în restaurante. Dacă vom găsi locurile potrivite, cred că putem ajunge la 100 de astfel de locaţii, la nivel mondial, în termen de cinci ani de zile“, explică în faţa unui bulgăre de mozzarella delicioasă italianul. Când alături de tine stă un om care a gustat prima dată cafeaua la doi ani de zile, iar la cinci ani deja recunoştea un espresso bun, înclini să crezi că tendinţele pe care el le simte azi vor deveni lecţiile de marketing de mâine.
„Acum beau mai bine de cinci cafele de zi. Cafeaua îmi face bine, dar nu beau cafea mai târziu de ora trei. Cu mama de exemplu, lucrurile erau complet diferite. Mama dacă nu bea o cafea seara, nu avea linişte, nu putea să adoarmă.“
În contextul în care dependenţa de cafea se tratează cu şi mai multă cafea, Zanetti şi grupul său trăiesc nişte vremuri cu adevărat savuroase, în care agitata băutură câştigă noi şi noi fronturi de luptă.
„Cererea de cafea creşte mult şi vedem multe pieţe noi care încep să prindă gustul acestui produs. Vedem pieţe care în mod tradiţional consumă ceai care fac schimbarea spre cafea. Este cazul Rusiei sau al Japoniei.“
Zanetti este în continuare principalul acţionar al grupului, dar în vara acestui an omul de afaceri a făcut un pas puţin caracteristic companiilor italiene şi anume
s-a listat la bursa din Milano. Zanetti a cedat aproape o treime din acţiuni pentru a aduce bani în companie, pentru a o face mai puternică pe pieţele externe.
„Când o companie devine foarte mare, o duci la bursă pentru a o face şi mai mare“, îmi spune. Parcă o parte din bucuria cu care umpluse la început încăperea se mai estompase.
„M-a durut. A fost ca atunci când ai o singură fiică şi este momentul să o duci la altar. M-a durut, dar aşa trebuia. Am adus bani noi şi cu ei ne uităm la alte achiziţii“, completează el.
Ideea de familie este o trăsătură puternică a afacerii pe care Zanetti o conduce şi azi. Fiecare pas pe pieţele externe l-a făcut prin achiziţia unor branduri mici, locale, Zanetti ştiind că oamenii sunt foarte loiali când vine vorba de mărcile lor de ceai sau de cafea.
Achiziţiile în cazul grupului său au fost un fel de mariaje, prin care companiile preluate au fost păstrate şi dezvoltate, dar care au primit şi zestrea Segafredo la „unirea destinelor“.
„Când mă duc în China, devin chinez. Acesta este secretul meu. Şi nu caut să schimb consumatorul, ci să împart lucruri noi cu el“, spunea Zanetti într-un interviu acordat Financial Times. Regulă elementară pentru orice mariaj sănătos.
Ideea de afacere de familie a mai fost subliniată într-un fel de italianul venit la Timişoara. Zanetti nu a sosit singur în Timişoara, ci alături de soţia lui şi de socrii săi. A tăiat o roată de parmesan mare, a luat prima bucată şi pe restul l-a împărţit cu toţi invitaţii săi. Apoi a început să cânte alături de o soprană invitată la eveniment O Sole Mio cu lejeritatea unui tenor. Şi-a chemat directorul de operaţiuni lângă el şi nu l-a lăsat să plece până nu a cântat şi el. Familia cânta cu el. Invitaţii, la fel.
După durerea pe care a simţit-o conducându-şi „fata“ pe altarul bursei din Milano, Massimo Zanetti, cea de-a treia generaţie dintr-un imperiu al cafelei, cânta la Timişoara la „botezul“ unei noi idei care ar trebui să-i consolideze afacerea de familie.
Judecând după energia omului de 67 de ani, aproape că am înţeles de ce după ora 3 nu mai bea cafea. Ce nevoie ar mai avea de ea?
