Alex Crăciun îşi trăieşte acum visul. De la Capra Neagră din Poiana Braşov, Alex Crăciun a ajuns acum să conducă bucătăria Sosharu din Londra, restaurant abia deschis într-una dintre cele mai impresionante arene culinare ale lumii, parte din imperiul gastronomic construit de Jason Atherton, un răsfăţat al stelelor Michelin.
Începutul a fost neplanificat, dar traseul a fost construit cu ambiţia unui obsedat de munca sa, 20 de ore pe zi, zi de zi. Pentru Alex Crăciun mâncarea este totul, este alfa şi omega poveştii sale, iar cele mai „aromate“ capitole abia acum încep să fie scrise.
„Tata gătea mereu acasă, aşa că de la o vârstă fragedă am fost înconjurat de mâncare, de procesul de a găti. Nu mi-am dat seama la acel moment, dar cred că acest lucru a semănat scânteia pasiunii pentru gătit în mine“, spune Alex Crăciun, 30 de ani, pentru După Afaceri Premium.
Nu şi-a dat seama pe loc că magia deja fusese făcută, aşa că începuturile relaţiei sale cu gătitul sunt mai degrabă întâmplătoare decât nemţeşte planificate.
„Nu am mers la facultate pentru că a trebuit să mă apuc de muncă şi pentru că voiam să fac bani cât mai repede. Pur şi simplu s-a întâmplat. Eu nu am planificat să devin chef, dar m-am ales cu un job într-o bucătărie, iar dragostea mea pentru gătit a început să crească din acel moment. Apoi am realizat că este un lucru de care sunt pasionat în mod veritabil.“
Primul job? Restaurantul Capra Neagră de la intrarea în Poiana Braşov. Aproape pare de necrezut că dintr-un restaurant care întâmpină în prezent dificultăţi în a face o omletă cinstită se pot naşte astfel de cariere, dar pasiunea pentru meserie dublată de muncă până la pragul epuizării totale pot face minuni.
„Visul meu a fost să călătoresc şi am avut şansa de a găsi un job în Newcastle (localitate situată la circa 500 de kilometri de nordul Londrei - n.red.). Am profitat de această oportunitate, iar acest lucru s-a dovedit a fi un pas important, o decizie cu adevărat bună.“
Într-un interviu acordat Bloomberg, printre zâmbete, Alex Crăciun mărturisea că la început experienţa din Newcastle a fost groaznică. Nu vorbea limba, aşa că nu înţelegea foarte bine ce se petrece în jurul său, dar după cinci luni de zile a ajuns să conducă bucătăria de acolo.
Pasul cel mai mare avea să fie însă întâlnirea cu Jason Atherton. Cu o carieră absolut uimitoare, care a presupus colaborări cu chef-i legendari precum Ferran Adria, Jason Atherton se alătură în 2011 grupului Gordon Ramsay. După ce lansează Maze în Londra şi supervizează deschiderea a altor cinci restaurante cu acelaşi nume la nivel global, Jason Atherton decide să părăsească Gordon Ramsay Holdings pentru
a-şi înfiinţa propriul său grup de restaurante, The Social Company. În aprilie 2011 deschide Pollen Street Social în Mayfair, una dintre cele mai exclusiviste zone din Londra, şi în numai 6 luni de zile obţine o stea Michelin. De 20 de ani în România se deschid zeci de restaurante, niciunul nu a primit vreo stea. De fapt nici nu se ştie dacă vreun agent Michelin a păşit în vreun restaurant din România.
„L-am întâlnit pe Jason la Maze când lucram pentru Gordon Ramsay, iar apoi după ce Jason a deschis Pollen Street Social am mers să lucrez pentru el în bucătărie. Acolo am discutat despre posibilitatea ca eu să preiau conducerea unuia dintre restaurantele sale. Munca alături de Jason mi-a permis să-mi urmez visele.“
Dintre toate experimentele culinare, bucătăria asiatică este cea care îl atrage cel mai mult, poate şi pentru faptul că se bazează pe o lejeritate a ingredientelor diametral opusă faţă de consistenţa bucătăriei româneşti.
„Dintotdeauna mi-a plăcut bucătăria asiatică pentru că nu este deloc grea, pentru că este mai sănătoasă în comparaţie cu altele, cu arome curate, în care nu se foloseşte untul. Aproape nu te simţi niciodată sătul sau greoi după o masă japoneză pentru că este uşoară, proaspătă şi sănătoasă. Am de asemenea un profund respect pentru poporul japonez şi pentru cultura sa şi chiar mă simt ca acasă atunci când sunt în Japonia. Oamenii sunt foarte politicoşi şi muncitori.“
Jason Atherton remarcă pasiunea lui Alex Crăciun pentru arta culinară japoneză şi decide să ia atitudine.
„Jason m-a trimis să lucrez în Japonia, într-unele dintre cele mai bune bucătării timp de un an. Cât timp am stat acolo am lucrat din greu în bucătărie, timp de 20 de ore pe zi, şi am încercat să asimilez cât mai multă informaţie.“
În martie anul acesta, toată această experienţă acumulată a fost pusă într-un experiment, restaurantul Sosharu, un restaurant japonez în stilul izakaya, adică al gastropub-urilor japoneze informale. Sosharu propune o experienţă culinară casual, dar rafinată la miime de milimetru.
Rezultatul?
„Foarte bun“, spune Alex Crăciun. Atât de bun încât Clerkenwell Boy, unul dintre cei mai cunoscuţi food bloggeri din Londra, ale cărui fotografii stârnesc invidia chiar şi lui Jamie Oliver, s-a declarat iremediabil îndrăgostit de tonkatsu de porc (muşchi de porc condimentat, tras prin făină, ouă bătute şi acoperit cu pesmet) semnat de Alex Crăciun. Celelalte vedete ale meniului Sosharu sunt matcha mille crepe cake (un tort făcut din straturi de clătite, printre ingrediente regăsindu-se şi o pudră de ceai verde - n.red.) sau karaage de pui (bucăţele de pui marinate şi prăjite în baie de ulei - n.red.)
„Londra este un hub incredibil pentru fine dining în acest moment, cu mulţi chef-i care forţează limitele şi care fac lucruri uimitoare cu noi ingrediente şi tehnici, dar eu chiar m-am concentrat pe lansarea Sosharu, lucru care a fost cel mai provocator pentru mine.“
După cele 16 ore în bucătărie printre ingrediente şi tehnici complicate, Alex Crăciun spune că dacă ar fi să mănânce pentru ultima dată, atunci ar alege lucruri foarte simple, care l-ar teleporta în copilărie, acolo unde fără ca el să-şi dea seama a început chiar propria lui poveste. „Aş alege ceva foarte simplu, cum ar fi o felie de pâine prăjită cu hummus. Hummus şi feta şi supa de pui făcută de prietena mea. Atunci când sunt acasă, îmi place să mănânc lucruri foarte simple. Îmi amintesc aşa de copilărie.“
Dar apoi revine la lucrurile complicate, la bucătăria-laborator, la întâlnirile cu criticii, la experiment, la eşec, la reuşită.
„Stau câte 16 ore pe zi în bucătărie, încercând preparate, creând noi combinaţii de ingrediente, căutând idei noi. Iubesc să încerc mâncare de calitate şi de obicei când mă duc într-un restaurant comand aproape tot ce este în meniu numai pentru a avea posibilitatea de a încerca totul. Tot timpul îmi stă mintea la mâncare. Mâncarea înseamnă totul pentru mine.“
