Italianul Alessandro Barini a venit pentru prima dată în România în urmă cu un an şi jumătate după ce a vizitat toate continentele şi a locuit în 40 de locuri diferite de pe glob. Chef-ul restaurantului Cucina din interiorul hotelului de cinci stele JW Marriott spune că la început a fost şocat de diferenţele culturale dintre România şi Occident, însă astăzi vrea să mai rămână aici cel puţin patru ani pentru că nu îi lipseşte nimic.
Ba mai mult, îi place mâncarea tradiţională românescă precum sarmale, ciorbă de fasole în pâine, salată de vinete şi fasole bătută, îi plac oamenii cu care lucrează şi îi place să călătorească în weekend în afara Bucureştiului. De fiecare dată când are ocazia evadează la Sinaia, la Snagov sau pe litoral. Printre destinaţiile sala preferate se numără însă şi Sibiul şi Braşovul.
„Înainte să vin în România am locuit mai mulţi ani la Viena, unul dintre locurile mele preferate din lume. Consider Viena unul dintre cele mai sigure oraşe şi unul dintre cele mai potrivite pentru a locui pentru că nu îi lipseşte nimic. Oamenii au încredere în instituţiile statului şi invers, arhitectura este frumoasă, iar oraşul este bogat“, spune chef-ul italian.
Nu îi plac locuitorii pentru că sunt fixişti, la fel cum nu îi plac nici francezii, care se cred cei mai buni din lume. Totuşi, Parisul este locul său preferat din întreaga lume, fiind cucerit de arhitectură şi de atmosfera romantică.
„Locuiam şi lucram la 40 de kilometri de Paris, însă în fiecare seară luam maşina şi mergeam în oraş pentru a mă plimba pe malul Senei, pentru a merge la Louvre sau pur şi simplu pentru a mă bucura de oraş.“
Deşi a călătorit în toată lumea, şi recunoaşte că i-a plăcut şi în Caraibe şi în SUA, în topul preferinţelor sale în afară de Paris şi Viena se află Japonia, care i-a rămas în suflet datorită mentalităţii total diferite de cea a europenilor. „Emană pace interioară.“
Despre Bucureşti spune că este un oraş tânăr, care se va dezvolta în anii următori.
„De la Viena am venit direct la Bucureşti şi am avut un şoc cultural. Am fost întâmpinat de blocuri înalte şi urâte pentru care trebuie să plăteşti mulţi bani.“
Ulterior însă s-a obişnuit şi vrea să rămână. A ajuns la JW Marriott din Capitală la recomandarea unui prieten, chef al unui restaurant din hotelul JW Marriott din Baku. Acesta este de fapt primul său job într-un restaurant din hotel. Grupul Marriott deţine peste 4.000 de hoteluri în 78 de ţări sub 18 branduri. Unul dintre cele mai de lux branduri din grup este JW Marriott, sub care există doar cinci hoteluri în Europa, primul deschis fiind cel din Bucureşti. Acestuia i se adaugă cele din Venezia (pe o insulă), Cannes, Ankara şi Baku.
Hotelul de la Bucureşti are în incintă mai multe restaurante şi cafenele, însă italianul Alessandro Barini a preluat conducerea restaurantului italian Cucina cu 120 de locuri, cu decor rustic şi bucătărie deschisă. Clienţii care dau 100-150 de lei pe o masă cu specific italian sunt în principal oameni de afaceri români.
„Înainte să vin la Bucureşti am lucrat doar în restaurante şi în consultanţă în domeniu. Mergeam la un restaurant câteva luni, creionam un nou meniu şi îl puneam pe picioare, după care plecam mai departe către o nouă misiune. Astfel, am ajuns să călătoresc în toată lumea şi să iau contactul cu diverse culturi şi obiceiuri.“
Îşi aminteşte că cea mai „palpitantă“ experienţă a avut-o în Rusia, unde nu ar vrea să se mai întoarcă pentru că i s-a părut cea mai periculoasă ţară din lume.
„Am avut misiunea să creionez meniul pentru un eveniment de lux. Eram plătit cu 1.500 de dolari pe zi. Când am ajuns acolo mi s-a cerut paşaportul şi mi s-a spus că îl voi primi înapoi când îmi îndeplinesc misiunea. Tot atunci voi primi şi banii. Am stat o săptămână şi mi s-a părut mai periculos decât în Caraibe unde te ameninţă pe stradă cu pistolul ca să te jefuiască.“
Despre România spune că i se pare o ţară sigură, care se dezvoltă treptat. În Bucureşti îi place să iasă la restaurantele cu specific românesc, printre care Caru’ cu Bere, şi spune că nu i s-a întâmplat niciodată să mănânce prost la vreunul dintre acestea. Acasă nu găteşte doar pentru el, ci doar dacă are prieteni în vizită, iar în weekend preferă să iasă în oraş la masă, asta atunci când rămâne în Bucureşti. Când pleacă însă din Capitală se întoarce cu brânză de capră, miere şi ţuică din locurile pe care le vizitează.
„Străinii trăiesc bine în România, nu le lipseşte nimic. În Japonia, chiar dacă salariul mediu era mai mare, nu puteai ieşi în fiecare seară în oraş pentru că o pizza, un suc şi un tiramisu te costau 100 de euro de persoană. În România îţi poţi permite asta.“ Italianul de 41 de ani născut la Modena lucrează în bucătăriile din toată lumea de 26 de ani. A moştenit pasiunea gătitului din familie, de la părinţii săi. Îşi aminteşte că îi plăcea să stea în bucătărie să ajute la prepararea pastelor făcute în casă. De altfel, o serie dintre reţete le-a adus şi la Bucureşti, unde a hotărât ca pastele să se realizeze tot în casă.
Primii paşi oficiali în domeniu i-a făcut atunci când a urmat timp de trei ani cursurile şcolii de artă culinară din Carpi, pentru ca apoi să se specializeze cu ajutorul altor cursuri de pregătire pentru diverse preparate de la carne la peşte. Ulterior a devenit bucătarul oficial al echipei naţionale de schi a Italiei „în perioada când aceasta încă făcea performanţă“, respectiv între 1998 şi 2004.
„Un schior poate mânca orice pentru că la o coborâre consumă mai multe calorii decât o face un fotbalist într-o oră.“ Timp de cinci ani, între 2000 şi 2005, îşi deschide un restaurant propriu în Italia, menţionat în ghiduri precum Michelin, Gambero Rosso şi Veronelli, însă apoi preferă să se întoarcă în postura de angajat. Meniul de la Bucureşti din restaurantul Cucina este presărat tot cu preparate italiene, precum supă de fructe de mare, pizza, antipasti cu preparate din carne şi brânzeturi italieneşti. „Preferatele mele din meniu sunt ossobuco alla milanese şi risotto alla milanese, mai ales că părinţii mei sunt originali din Milano.“
În fiecare an meniul restaurantului Cucina face înconjurul Italiei dat fiind că în prima parte a anului are preparate tradiţionale pentru zona de nord. Urmează apoi cele din zona centrală - Toscana şi Emiglia Romana, iar ulterior cele din sud. „La fiecare patru luni schimb meniul şi adaug 20-30 de noi feluri de mâncare. Păstrăm însă preparatele tradiţionale care au prins cel mai bine la public.“ Ingredientele sunt aduse din Italia, chiar şi făina care este diferită de cea din România şi oferă elasticitate aluatului de pizza. Din România sunt cumpărare însă legumele.
Când nu găteşte sau nu coordonează activitatea restaurantului Cucina, Alessandro Barini este pasionat de maşini şi motociclete - într-un cuvânt de viteză.
