Cu casetofonul pornit în sufrageria în care se aduna familia, Francesca Velicu a început să danseze încă de mică, dorinţa sa fiind, de la început, aceea de a arăta oamenilor ce poate să facă. Sentimentul a rămas cu ea, iar din casa copilăriei, Francesca a ajuns să danseze pe unele dintre cele mai importante scene din lume, fiind astăzi parte din echipa English National Ballet, una dintre cele mai de prestigiu companii de balet clasic de la nivel mondial. Însă parcursul unei balerine nu este unul lin şi doar plin de graţie, ci graţia se obţine prin multă muncă, dar şi pasiune.
Graţia şi rafinamentul, termeni care sunt sinonimi cu baletul, ascund în spate multă muncă şi disciplină, fără de care niciun dansator nu ar reuşi să transpună în mişcări ale corpului compoziţiile marilor clasici.
Pornit de la curţile nobililor italieni şi dezvoltat în Franţa, acest spectacol reuşeşte şi astăzi să fascineze pe oricine îi este spectator. Cu poante şi tutu, baletul este ridicat la rang de artă, însă în acest domeniu performanţă reuşesc să facă doar cei care îşi dedică întru totul viaţa acestui dans.
Acest lucru îl confirmă şi Francesca Velicu, o tânără româncă ce a ajuns să lucreze pentru una dintre cele mai importante companii de dans clasic din lume, English National Ballet.
Povestea Francescăi a început să se scrie încă de când avea patru ani, iar drumul ei către balet a fost croit şi cu ajutorul părinţilor, care erau pasionaţi de artă, după cum recunoaşte chiar ea. Primele cursuri de profil le-a urmat la ceea ce se numeşte astăzi Şcoala de balet Jaqueline, sub îndrumarea profesoarei Jaqueline Bratu.
„Părinţilor mei le place foarte mult arta, în general, aşa că ne-au dus pe mine şi pe fratele meu la balet, la pian, la pictură. Am făcut şi tot felul de sporturi şi ne-au lăsat să alegem ce ne place. Baletul s-a lipit de mine şi aşa am păşit la patru ani pe acest drum. Mi-a plăcut atunci foarte mult atmosfera, cu toate fetiţele prezente în sală, mi-au plăcut costumele“, povesteşte Francesca Velicu.
Aşadar, ea a fost una dintre fetiţele care s-au visat balerine încă de mici şi, nu doar atât, au şi reuşit să-şi îndeplinească acest vis.
„Porneam casetofonul, puneam muzică şi dansam pentru toată familia. Voiam să le arăt ce pot. Ţin minte acest sentiment - îmi doream să le arăt tuturor ce pot să fac. Mi-a plăcut să dansez pe muzică şi, ulterior, pe scenă. Mi-au plăcut reflectoarele şi emoţia spectacolelor. Asta m-a ghidat“, adaugă ea.
Însă, chiar şi de la o vârstă atât de fragedă, ea a văzut cât de multă muncă implică o astfel de artă, motiv pentru care a renunţat pentru un an să mai meargă la balet. Jaqueline Bratu, profesoara ei de balet, a discutat cu părinţii Francescăi şi i-a convins că are mult potenţial şi ar trebui să o aducă iar la cursuri. „M-am întors la şcoala de balet şi ceva s-a prins de mine. De atunci nu am mai plecat.“
Începuturile sale în domeniul baletului i-au conturat drumul pe care avea să păşească ulterior. A urmat cursurile Liceului Floria Capsali din Bucureşti, din clasa a V-a şi până într-a IX-a. Acolo a avut de ales ce tip de dans doreşte să studieze, iar dintre cel clasic şi cel contemporan, ea l-a ales pe primul. Francesca recunoaşte însă că, la fel ca la gimnastică sau ca în alte sporturi intense, baletul nu este uşor, nu e aşa cum pare prin ochii privitorilor.
„Mi-a fost foarte greu la partea fizică, cu deschiderea, flexibilitatea, toate aceste aspecte care ţin de balet. Am lucrat foarte mult. Mie îmi place mult partea artistică, iar asta m-a ajutat“, explică ea.
În perioada liceului, a participat la multiple concursuri internaţionale de balet, însă cel care i-a schimbat perspectivele în carieră a fost Youth America Grand Prix, una dintre cele mai importante competiţii de balet şi dans contemporan din lume. În urma participării sale la această competiţie, a primit o bursă de studiu la cursurile de vară ale Academiei de Balet Bolshoi, care se organizează în SUA. În cadrul programului, ea a lucrat cu profesori ai Academiei din Rusia, după care a primit o invitaţie de studiu chiar la Moscova. În 2013, a plecat să studieze arta baletului la una dintre cele mai importante şcoli de profil din lume.
Avantajul său a constat în faptul că în şcoala românească se învaţă tehnica rusească, numită Vaganova, baletul având în spate multe tehnici.
„Eu am fost norocoasă pentru că deja aveam tehnica asta pusă la punct încă din liceu, iar când m-am dus acolo a fost totul despre cum să lucrez mai mult, să învăţ mai mult. M-a ajutat că am avut această bază“, spune ea.
Francesca Velicu a studiat baletul la Bolshoi timp de doi ani, perioadă în care a fost nevoită să facă drumul Moscova – Bucureşti şi retur destul de des, pentru a reuşi să urmeze în paralel şi şcoala din România.
„Erau două variante – ori făceam toţi cei trei ani de liceu acolo, ei aveau trei ani în programă, şi studiam toate materiile în limba rusă, ori făceam doi ani. Am făcut doar doi pentru că am fost inclusă într-o clasă mai mare. A trebuit însă ca în fiecare an să îmi dau diferenţele în România“, povesteşte ea.
La doar 17 ani, în ultimul său an de liceu, pe care l-a făcut în România, Francesca Velicu a început să danseze la Opera Naţională din Bucureşti, într-o perioadă când directorul companiei de balet era Johan Kobborg. El a descoperit-o pe tânăra balerină cu ajutorul Alinei Cojocaru, cea mai cunoscută balerină româncă din afara ţării.
Un an mai târziu, după ce Johan Kobborg a părăsit Opera Naţională din Bucureşti, Francesca Velicu a ales să plece din România la una dintre cele mai importante companii de balet clasic din lume, English National Ballet. Aceasta are spectacole pe tot globul, nu doar în Londra. Alegerea sa a fost influenţată şi de faptul că Alina Cojocaru era la acea vreme balerină în cadrul aceleiaşi companii. Astăzi, Francesca Velicu face parte din echipa English National Ballet de opt ani. „Aici, am învăţat nişte lucruri despre mine care nu au
nicio legătură cu lumea baletului. M-am format ca om mai întâi, plus cât am învăţat în fiecare an. Când am ajuns în Londra, totul a fost diferit faţă de ce ştiam. Mentalitatea vestică e diferită faţă de a noastră sau de cea estică“, precizează ea.
Dacă nu ar fi plecat, spune Francesca, probabil nu ar fi reuşit să ajungă la performanţele de acum.
„Pentru mine, nu ştiu dacă lumea simte la fel, fiind acasă, într-un loc pe care îl ştiu atât de bine, este foarte uşor să cad în zona de confort. În România, nu se schimbă lucrurile foarte des. A fost frumos timp de un an de zile, Johan mi-a oferit multiple oportunităţi în zona dansului, am evoluat foarte mult. După ce a plecat el însă, nu am mai simţit că lucrurile pot să mai meargă în sus pentru mine.“
Între timp, Francesca Velicu a primit numeroase premii în cariera ei de balerină. Unul dintre cele mai importante este Premiul Oliver, un soi de Oscar în lumea teatrului şi a dansului, pe care l-a obţinut în 2018, datorită prestaţiei din producţia Le Sacre Du Printemps.
Astăzi, ea poate fi admirată în spectacolele English National Ballet, unele dintre acestea fiind jucate pe scena teatrului Sadler’s Wells din Londra. Unul dintre rolurile interpretate de ea pe această scenă este Giselle, din spectacolul cu acelaşi nume, o adaptare a originalului de Adolphe Adam.
Francesca Velicu spune că nu vrea să ajungă pe anumite scene, ci obiectivul său este să lucreze cu unii dintre cei mai importanţi oameni din lumea baletului, pentru că nu scena o ajută să evolueze, ci oamenii cu care colaborează.
„Pe parcursul carierei, mi-am dat seama că nu scenele unde performez reprezintă cele mai importante lucruri. Mai degrabă mă gândesc la persoanele cu care aş vrea să lucrez, cu ce fel de coregrafi să colaborez, ce balete vreau să dansez. Aceste aspecte contează mai mult decât locul“, mai spune ea.
În linii fine, cu rafinament şi multă graţie, Francesca şi-a dedicat viaţa acestei arte, în care munca cântăreşte mai mult decât talentul, însă fără pasiune nu se poate face performanţă.
Chiar şi după atâta timp, când are o zi proastă, dansează, fiind în continuare o modalitate de evadare într-un univers al său, în care există doar ea şi baletul.
Din acest univers, Francesca şi-a făcut o carieră care a propulsat-o pe unele dintre cele mai înalte culmi ale baletului internaţional.
