A început destul de încet, ca orice primăvară, dar apoi nevoia de a mânca mai sănătos, de a consuma mai responsabil, de a conduce ecologic, de a trăi în case mai prietenoase cu mediul a devenit regula zilelor noastre. Şi dacă „back to basics“ este un principiu aplicat mai în toate zonele traiului bun, de ce nu ar fi şi foclorul cea mai în vogă tendinţă vestimentară dintre toate?
„Cred că avem nevoie de sondarea identităţii noastre, de o nouă analiză a tradiţiilor pentru a ne cunoaşte mai bine. Când am început noi, acest curent pe care îl vedem acum construit în jurul foclorului era abia la început. Foclorul face parte din povestea noastră identitară. Revenirea la rădicini este un exerciţiu normal, mai ales în zilele acestea“, spune Nicoleta Chirica, designerul şi fondatorul Iutta, brand de accesorii care a cunoscut o dezvoltare rapidă pe plan local şi este gata de a intra pe piaţa londoneză, unul dintre cele mai cosmopolite podiumuri ale lumii.
Povestea Iutta nu are longevitatea unei legende, încă, dar inspiraţia din spatele ei se bazează pe sute de ani.
„Am început această poveste acum 4-5 ani. Lucram într-o mulţinaţională, într-un domeniu tehnic pentru că eu am terminat Cibernetica. Deşi provin dintr-o familie cu înclinaţii spre artă, tatăl meu fiind sculptor, nu am avut întotdeauna în gând să mă dedic designului. Am desoperit însă această pasiune pentru genţi şi mi-am dorit să merg mai departe. Primele încercări s-au întâmplat acum vreo 4 ani, când am mers la o legătorie de artă, de unde am luat resturi de piele, din care am făcut primele genţi. Am pornit la drum cu câteva mii de euro. Nu am accesat niciun credit sau alte resurse externe. Mi-am vândut maşina şi aşa s-a născut Iutta.“
Experimentul a fost urmat de o pauză, de revenirea la corporaţie, dar „sămânţa“ antreprenoriatului deja fusese sădită. Aştepta doar primăvara după iarna corporatistă.
„A urmat o pauză de un an în care mi-am continuat job-ul, dar deja ajunsesem în faza în care nu mai simţeam bucuria de a merge la birou. M-am apucat de studiat design-ul, iar apoi la o şcoală de creativitate am cunoscut-o pe partenera mea, Olivia (Olivia Sandu - n.red.), cea care acum locuieşte la Londra şi se ocupă de comunicarea pentru Iutta.“
Prima colecţie a fost costruită în jurul sculpturilor tatălui său şi a inclus obiecte din lemn sculptat, broderii inspirate din schiţele sale. „A doua colecţie a fost Dor de Românesc, unde broderiile sunt preluate de pe iile din fiecare zonă gegrafică a ţării noastre, după o cercetare amănunţită a semnificaţiilor lor.“
Nicoleta Chirica pune pe biroul frumos de lemn câteva dintre ultimele creaţii Iutta, piese atent meşteşugite, dar dacă nu-mi explica semnificaţiile detaliilor, genţile sau pantofii pe care mi-i arăta, rămâneau doar nişte obiecte frumoase. Riscam să judec doar după aparenţe. Apoi a început însă povestea pe care o aşteptam.
„Coarnele berbecului de exemplu reprezintă forţa, puterea, voinţa. Romburile reprezintă bogăţia pământului. Crucea este un semn de protecţie iar în tradiţia românească bradul este pomul vieţii, el reprezintă veşnicia, fălnicia. La final, produsele care poartă aceste simboluri se transformă în talismane.“
„Talismanele“ Iutta sunt realizate în două ateliere, iar pielea este importantă din Italia pentru că tăbăcăriile româneşti au pierit, au rămas doar nişte mituri. Pentru a face o geantă, de exemplu, uneori este necesară şi o lună de zile. „În Bucovina am găsit nenumărate surse de inspiraţie, de la peisaje până la oamenii locului. Este acolo o bogăţie culturală remarcabilă. Dezvoltăm în continuare liniile. De asemenea, am început să personalizăm produsele. Nu cred că este vreun colţ de lume în care să nu fi trimis o geantă, din Irlanda, până în Dubai sau SUA, de peste tot am primit câte o solicitare. De obicei, cererile vin din partea românilor şi aproximativ 80% din achiziţii se fac pentru cadouri.“
Iutta a crescut în fiecare lună, ca Făt-Frumos, aşa că acum cele două partenere se gândesc la un magazin propriu şi la un site dedicat pentru Marea Britanie, una dintre cele mai pretenţioase pieţe din câte există. Şi pentru ca acest ritm să poată fi susţinut, Nicoleta Chirica îşi alimentează creativitatea prin intermediul unei alte pasiuni.
„Îmi plac tare mult călătoriile pentru că mă deconectează iar când eşti deconectat, atunci vine şi inspiraţia. Mi-am propus ca în fiecare lună să plec undeva.“
Este posibil ca vreodată una dintre aceste călătorii să ajungă tot pe cărarea care duce spre clădirea de oţel şi sticlă, spre tărâmul corporatismului părăsit cândva?
„Nu! Cum? Nu, niciodată nu m-aş întoarce în corporaţie. Acum chiar fac ce-mi place. Trăiesc nişte experienţe extraordinare“, spune aproape speriată Nicoleta Chirica. Reacţia este normală mai ales că puţine poveşti care încep cu „A fost odată ca niciodată, într-o clădire de biouri cu 20 de etaje…“ se termină cu „Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.“
