IMM-urile (întreprinderile mici şi mijlocii) din România se confruntă în ultimii ani cu un mediu economic plin de provocări. Creşterea inflaţiei, majorarea costurilor cu materiile prime şi energie şi întârzierea încasării facturilor de la clienţi pun o presiune constantă pe lichiditatea acestor firme.
Aproape jumătate dintre companiile româneşti au întâmpinat probleme din cauza întârzierii încasărilor de la parteneri în ultimele 12 luni, ceea ce evidenţiază nevoia acută de capital de lucru. În acelaşi timp, accesul la finanţare tradiţională rămâne dificil: băncile au înăsprit condiţiile de creditare începând din 2022 pe fondul incertitudinilor macroeconomice, afectând în special IMM-urile. Acest context a determinat tot mai multe firme să caute soluţii flexibile de finanţare pe termen scurt, iar linia de credit a devenit instrumentul preferat de tot mai mulţi antreprenori.
Dificultăţile IMM-urilor în accesarea creditelor bancare
Finanţarea prin credite bancare clasice a fost dintotdeauna o provocare pentru micile afaceri, însă ultimele evoluţii au accentuat această problemă. Ratele de dobândă de referinţă au atins maxime ale ultimului deceniu, crescând costul împrumuturilor. Totodată, băncile solicită garanţii substanţiale şi au criterii stricte de eligibilitate, ceea ce exclude multe IMM-uri sau le descurajează să aplice. Doar 10% dintre firmele din România apelează în prezent la credite bancare, potrivit unui sondaj recent, acesta fiind un semn al gradului scăzut de intermediere financiară. Prin comparaţie, în alte state membre UE procentajul este semnificativ mai ridicat. Această reticenţă locală are la bază şi experienţele anterioare ale antreprenorilor: procesul de aprobare îndelungat, documentaţia stufoasă şi impredictibilitatea condiţiilor viitoare (de exemplu, posibile creşteri ale dobânzilor) fac ca finanţarea bancară tradiţională să fie adesea ultima opţiune luată în calcul.
De cealaltă parte, nevoia de lichiditate nu poate fi ignorată. Cheltuielile curente (salarii, chirii, furnizori) nu pot aştepta ca firma să strângă profituri viitoare, aşa că decidenţii financiari caută surse de finanţare pe termen scurt care să fie accesibile şi rapide. Guvernul a intervenit în perioada pandemiei şi post-pandemie prin programe precum IMM Invest, care au permis multor firme să obţină credite cu garanţie de stat şi dobândă subvenţionată. Până la jumătatea lui 2023, prin programul IMM Invest au fost acordate peste 74.000 de finanţări către companii, însumând circa 55 miliarde lei, dintre care aproximativ 85% au fost destinate capitalului de lucru (finanţarea nevoilor imediate de lichiditate). Cu toate acestea, o mare parte din succesul programelor de acest tip s-a bazat pe facilitarea creditelor pe termen scurt, în special sub forma liniilor de credit.
Linia de credit – instrument de finanţare preferat pentru capitalul de lucru
Spre deosebire de un împrumut bancar obişnuit (cu sumă fixă şi rate lunare), o linie de credit oferă unei companii o sumă maximă disponibilă în mod revolving, din care poate retrage fonduri oricând are nevoie. Dobânda se plăteşte doar pentru suma efectiv utilizată, nu pentru plafonul total aprobat, ceea ce înseamnă costuri mai mici dacă firma foloseşte banii doar ocazional. Pentru IMM-uri, acest tip de finanţare este ideal pentru acoperirea decalajelor de cash-flow: de exemplu, plata facturilor către furnizori sau a salariilor atunci când încasările de la clienţi întârzie. Flexibilitatea este cheia – antreprenorii pot accesa rapid lichidităţi şi le pot rambursa pe măsură ce încasează, refolosind linia pe parcursul perioadei contractuale.
În ultimii ani s-a observat o orientare tot mai pronunţată a IMM-urilor către linii de credit în defavoarea creditelor standard de investiţii. La nivel european, liniile de credit şi overdraft-urile reprezintă cea mai importantă sursă de finanţare externă pentru IMM-uri (49% dintre firme utilizând aceste instrumente), depăşind creditele bancare tradiţionale (40%) şi leasingul (48%) ca popularitate. Acest lucru indică preferinţa companiilor pentru finanţări flexibile, uşor accesibile, care să le asigure fonduri de rulment atunci când au nevoie. În România, tendinţa este similară, dacă nu chiar mai accentuată: multe IMM-uri care altădată se finanţau exclusiv din surse proprii sau credit comercial (amânarea plăţilor către furnizori) au început să opteze pentru linii de credit oferite fie de bănci, fie de instituţii financiare nebancare, pentru a-şi securiza rezerva de numerar. O linie de credit pentru firme poate fi obţinută relativ rapid, în unele cazuri chiar online, cu documentaţie simplificată, reprezentând astfel o gură de oxigen pentru firmele aflate în impas temporar de lichiditate.
Un avantaj major al liniei de credit este caracterul revolving: pe măsură ce rambursezi sumele folosite, banii redevin disponibili pentru o nouă utilizare, fără a trebui să reaplici de fiecare dată. Pentru directorii financiari ai IMM-urilor, acest lucru înseamnă siguranţă şi predictibilitate – ei ştiu că au oricând la dispoziţie un buffer financiar până la limita agreată, pe care îl pot activa dacă apar cheltuieli neprevăzute sau întârzieri la încasare. În contextul economic actual marcat de volatilitate, această flexibilitate devine esenţială. Este demn de menţionat că linia de credit nu trebuie privită ca un substitut al creditelor de investiţii (necesare pentru achiziţii majore sau extinderi de capacitate), ci ca un complement orientat spre nevoi punctuale de cash-flow.
Tendinţe şi perspective în context european
Comparativ cu media Uniunii Europene, IMM-urile din România rămân mai dependente de finanţarea internă (fonduri proprii reinvestite sau credit comercial între parteneri) şi mai puţin integrate în sistemul de creditare bancar. În timp ce circa jumătate dintre IMM-urile europene utilizează o formă de linie de credit sau overdraft, la noi abia o treime dintre firme se consideră în prezent finanţabilă bancar. Această diferenţă evidenţiază atât provocările structurale (precum capitalizarea insuficientă a multor firme româneşti, care le face mai riscante pentru creditori), cât şi oportunitatea de creştere pe segmentul produselor financiare dedicate IMM-urilor. Instituţiile financiare, inclusiv băncile şi IFN-urile, au început să-şi adapteze oferta, punând accent pe soluţii de creditare rapide şi flexibile. Linia de credit este în prima linie a acestor oferte, fiind promovată ca un produs uşor de accesat şi de gestionat, exact ceea ce caută întreprinzătorii.
De altfel, inclusiv autorităţile europene încurajează îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare. Iniţiative precum Uniunea Pieţelor de Capital vizează diversificarea surselor de creditare pentru companiile mici, astfel încât acestea să nu depindă exclusiv de bănci. În acest context, flexibilitatea liniei de credit o transformă într-o soluţie aproape universală pentru firmele mici din întreaga Europă care se confruntă cu probleme de lichiditate. Diferenţa constă în gradul de penetrare: dacă în economiile vest-europene multe IMM-uri au deja acordate facilităţi tip linie de credit ca parte a pachetului standard de relaţie cu banca, în România suntem abia în faza de recuperare a decalajului. Trendul este însă ascendent, pe măsură ce tot mai multe firme descoperă beneficiile acestor instrumente şi pe măsură ce digitalizarea proceselor bancare reduce barierele birocratice.
În concluzie, linia de credit s-a afirmat ca soluţia preferată de un număr tot mai mare de IMM-uri pentru a-şi finanţa nevoile imediate de lichiditate. Avantajele sale – flexibilitate, accesibilitate şi costuri plătite doar pentru suma folosită – o fac potrivită în special într-o perioadă în care incertitudinea economică este ridicată, iar accesul la credite clasice este îngreunat. Statisticile recente confirmă acest apetit în creştere pentru instrumentele de finanţare pe termen scurt, atât în România, cât şi la nivel european. Desigur, utilizarea responsabilă rămâne esenţială: firmele trebuie să gestioneze cu prudenţă liniile de credit, evitând supraîndatorarea pe termen scurt. Folosită inteligent, o linie de credit poate reprezenta însă colacul de salvare care permite unui IMM să treacă peste un impas temporar şi să-şi continue dezvoltarea atunci când alte opţiuni de finanţare sunt limitate.
