După Afaceri

Weekend perfect cu Michele Nusco, CEO şi acţionar al grupului Nusco. "Vara, aproape în fiecare weekend, sunt în Italia, pe barcă"

15 feb 2023 1383 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Cei mai mulţi îi asociază numele cu sectorul imobiliar, prin prisma faptului că familia sa controlează grupul Nusco Imobiliaria. Portofoliul de business al familiei originare din zona Napoli din Italia mai cuprinde însă şi producătorul de uşi Pinum şi restaurantul Mozzafiato de pe calea Floreasca din Capitală. Deşi o bună parte din timpul său Michele Nusco o petrece lucrând, executivul-antreprenor îşi dedică finalul de săptămână pasiunilor şi familiei, indiferent că alege să rămână în România sau să meargă în Italia.

„Weekendul trecut am fost la meciul Napoli – Juventus, pe care Napoli l-a câştigat cu 5 la 1. O să luăm campionatul anul ăsta. Prima dată am fost pe stadion în 1990, când aveam 13 ani. Am fost la ultimul meci din campionat. Napoli a câştigat. A ieşit campioană. Eu vin din era lui Maradona. În Italia, în Napoli, era un zeu. Oamenii aveau acasă un tablou cu Madonna (Fecioara Maria) şi unul cu Maradona.

De regulă, weekendul meu începe vinerea după-amiază, în jur de 4-5. Iarna, cel mai des petrec finalul de săptămână în România, unde fie rămân în Bucureşti, fie merg la munte. Vara însă, aproape în fiecare weekend sunt în Italia, pe barcă.

Sunt pasionat de yachting încă de când eram copil. Aveam vreo 4-5 ani când tata a cumpărat o barcă mică, cu care ne plimba cât de des putea. Îmi amintesc şi acum bucuria acelor călătorii. O ambarcaţiune îţi oferă o libertate aparte. Îţi permite să te izolezi, să te încarci cu energie, să vezi locuri unde altfel nu ai putea ajunge. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să dorm la ancoră şi să mă trezesc cu un peisaj extraordinar.

Tocmai de aceea, mi-am luat carnetul de barcă încă dinainte de a-mi lua carnetul de şofer.

Astfel, vara, ori de câte ori am ocazia, merg cu iahtul familiei, fie în Italia, fie în Croaţia sau Grecia. Aleg Marea Mediterană, nu Marea Neagră. Destinaţia mea preferată pe barcă e Sardinia, dar am fost şi în Cinque Terre, şi în Sicilia sau pe coastă, lângă Napoli. Avem noroc în Italia că sezonul cald începe la 1 mai şi se termină pe final de noiembrie. Spre exemplu, anul trecut am petrecut trei săptămâni din octombrie pe barcă, inclusiv ziua mea mi-am serbat-o pe vas. A fost o perioadă mai lungă de relaxare ce a venit după o perioadă foarte aglomerată la birou.

Iarna mă găseşte cel mai des în România, unde am ajuns să petrec tot mai mult timp. Acum, România e prima mea casă. Deşi am venit prima dată aici în anii ’90, m-am mutat în ţară în urmă cu 15 ani. Îmi amintesc de România acelor vremuri, de cluburile care funcţionau atunci. Nu m-am plictisit niciodată aici. Bucureştiul îmi aminteşte de sudul Italiei ca spirit şi energie. Îmi place oraşul, singura problemă e poluarea, pentru care nu se ia nicio măsură.

Spre exemplu, îmi place să mă plimb cu familia şi cu căţelul nostru golden retriever Bella prin Herăstrău. Dăm o tură de parc în pas alert, în weekend, când avem ocazia. Altfel, eu merg la sală chiar şi la final de săptămână. Merg aproape zilnic, dimineaţa devreme, sunt o persoană matinală.

Îmi încep ziua cu o cafea şi pot ajunge la 6-7 ristretto pe zi. Nu ies în oraş la cafea, nu am găsit în Bucureşti o cafenea după modelul italian, unde mergi, bei repede, în picioare, şi ai plecat. Aici e altă cultură a cafelei.

Dacă în weekend rămân în Bucureşti, măcar o zi ajung la Mozzafiato, restaurant (cu specific italian – n.red.) pe care l-am deschis iniţial în 2016, pe 3 octombrie, de ziua mea, când am împlinit 40 de ani. La finalul anului trecut, l-am redeschis după ce a fost extins până la o capacitate de 300 de persoane. Chiar şi aşa, pe weekend e mereu plin. Restaurantul a ieşit aşa cum mi l-am dorit, ca un loc unde poţi mânca bine şi unde, apoi, poţi petrece până dimineaţa.

Eu cred că bucătăria italiană e cea mai bună din lume. Preparatul meu preferat sunt polpette (chiftelele), pe care le mănânc şi prăjite, şi cu sos ragu. Mă duc cu gândul la copilărie. Era felul de mâncare pe care îl pregăteau ai mei duminica, în familie. Şi eu gătesc, mai ales la final de săptămână, atunci când ne strângem cu mai mulţi prieteni. Preparatul meu semnătură sunt spaghetti vongole.

Dacă nu vreau bucătărie italiană, merg pentru peşte la Raionul de Peşte. Alte opţiuni mai sunt Casa di David şi Tuya pentru bucătărie internaţională.

Şi cum o mâncare bună merge cu un vin bun, licoarea lui Bacchus e una dintre pasiunile mele. Îmi plac vinurile franţuzeşti, în special cele din Bordeaux şi Champagne. Imediat după, în topul preferinţelor, sunt cele italieneşti. Mai rar, savurez şi un pahar de Blue Label (whisky – n. red.).

Dacă nu rămân în Bucureşti în weekend, aleg să merg la munte, în zona Braşov de regulă. Mai nou, am descoperit zona Buzău, am mers la Carpathian Estate de la Măgura (hotel preluat de Cristian Preotu, Le Manoir, şi de fondatorii One United – n. red.), unde ajungi mai uşor decât oriunde pe Valea Prahovei. Mi-a plăcut foarte mult, aşa că mă voi întoarce.

La mare nu merg în România, n-am mai fost de 6-7 ani. Prefer să iau avionul şi să zbor în Italia. E frumoasă atmosfera de pe litoralul românesc, dar sunt alte minusuri precum serviciile sau mâncarea. Pentru mine, Italia e sinonimă cu marea, deşi avem şi munţi. Spre exemplu, de două-trei ori pe an mergem la schi în Dolomiţi, în Italia. În România, mi-ar plăcea o casă de vacanţă, dar undeva izolat, într-un vârf de munte.

Tot pe lista de dorinţe, aş vrea să traversez oceanul cu barca cu motor, dinspre Europa spre SUA. Dintre destinaţiile de pe pământ vreau să ajung în Japonia – şi chiar o să merg în primăvară –, în Argentina la Ushuaia şi în Noua Zeelandă. Mai am locuri de descoperit!“