Travel

Omul de afaceri Ştefan Vuza este cunoscut prin prisma businessurilor sale grupate sub umbrela Serviciile Comerciale Române, dar dincolo de afaceri el este pasionat de călătorii, lego, sport şi alpinism. "Am al doilea cel mai mare oraş Lego din lume, după un chinez care este în cartea recordurilor"

23 dec 2020 1554 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Omul de afaceri Ştefan Vuza este cunoscut mai ales prin prisma businessurilor sale regrupate sub umbrela Serviciile Comerciale Române (SCR). Cel mai important business al său este Chimcomplex, unic producător în România de substanţe active biocide pe bază de clor şi hipoclorit de sodiu, cu două combinate la Râmnicu Vâlcea şi Oneşti şi peste 2.000 de angajaţi. Dincolo de afaceri însă, antreprenorul este pasionat de călătorii, lego, sport şi alpinism.     

Iubesc muntele, iar dacă ar fi adevărată teoria că am fi trăit mai multe vieţi, atunci eu cu siguranţă în viaţa anterioară am fost un maiestuos munte! Exagerez puţin, dar pasiunea devine brusc nelimitată când urc pe munte. Totul a început când aveam 24 de ani şi am fost angajat ca prim job pe postul de cabanier la o cabană de creastă, unde nu poţi ajunge cu maşina, ci numai cu rucsacul în spate, ceea ce face o mare diferenţă şi triază tipul de turişti montani. Turiştii mei erau veseli, deschişi, cântam împreună la chitară, găteam mesele împreună, iar zămislirea amintirilor de calitate era pentru eternitate!

Am şi acum foarte mulţi prieteni de munte din toată ţara şi asta pentru că am continuat să fiu implicat în viaţa montană şi după ce am încheiat cariera de cabanier şi am fondat o Federaţie de Turism Sportiv la care au fost afiliate peste 120 de cluburi din România cu peste 1.000 de participanţi.

Au fost anii efervescenţi ai tinereţii şi toţi prietenii îşi aduc aminte cu mare drag şi apreciază faptul că am fost mecena federaţiei timp de 20 de ani! E frumos să ai oameni adevăraţi şi pasionaţi lângă tine, dar pentru asta trebuie mai întâi „să dăruieşti şi apoi vei primi înzecit“, ca să citez din Biblie. Şi înveţi asta de la munte, care mai întâi ţi se dăruieşte şi se întinde la picioare, iar apoi, dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, vei simţi tainele sale. 

Ultima mea expediţie a fost o ascensiune de alpinism în Cheile Râşnoavei, muchia Căprioarei (pentru cunoscători), unde am fost în ultimul weekend din octombrie cu colegul meu Şerban. Am urcat în trei ore un perete de patru ori mai înalt decât Hotelul Intercontinental din Capitală. Este o provocare pentru un om de munte, ce a trecut de 50 de ani, şi am ales-o pentru a mă întări. Desigur că trebuie să existe şi voci împotriva deciziei mele de a urca, însă eu ştiu că zmeul se înalţă împotriva vântului şi nu odată cu el! 

La anul am în program - alături de prieteni - să urc pe vârful Kilimanjaro, după ce în anii trecuţi am făcut Everest până la baza 1, Antarctica - un mic pisc, America de Sud - Torres del Paine şi America de Nord mai precis în Alaska - Mckinley baza 2. Dar mai cu seamă eu merg în ţară şi am fost aproape pe toţi munţii.

Am călătorit mult şi am reuşit să îmi găsesc timp să fac de două ori turul lumii fără a folosi avioanele, doar trenul, maşina, vapoarele sau pe jos. Prima dată am fost plecat timp de patru luni, în 2008, şi a doua oară timp de opt luni, în 2010. Am învăţat să împart locurile pe categorii, pentru că toate erau frumoase şi fiecare avea povestea sa.

Astfel, la categoria orăşele mici, cel mai frumos mi s-a părut Freiburg din Germania, care a fost construit în jurul unei universităţi şi nu are deloc industrie sau servicii, iar viaţa este complet de altă culoare. La categoria natură, Alaska şi apoi Noua Zeelandă sunt uimitoare şi le recomand cu drag tuturor.

Azi se poate ajunge în Alaska cu doar 1.000 de euro! La resorturi din insule, nimic nu poate ajunge din urmă Maldive şi credeţi-mă că am tot călătorit. Iar acum, acest arhipeleag este accesibil la orice preţ, însă trebuie să te pregăteşti din timp. La capitolul sate mici şi izolate cu siguranţă cel mai frumos este în România, în judeţul Mehedinţi. Aici se ajunge doar urcând pe o scară pe stâncă, iar pe platoul din vârful muntelui te contopeşti cu atmosfera unui cătun cu doar 12 fumuri. Nu există drumuri şi maşini, electricitate, telefonie, ci doar pruni încărcaţi, bătrâni zâmbitori şi foarte puţini vizitatori. Ceea ce este bine, şi mă obligă şi pe mine să nu îi dezvălui numele. La capitolul capitale, detaşat conduce Parisul, iar la categoria schi - Austria, care îţi oferă tot ce îţi poţi dori! Cel mai frumos este însă unde este inima ta! Oriunde te vei duce, dacă iei partea zâmbitoare, deschisă, fericită din tine, va fi frumos! Partea ursuză şi „zilele de ploaie“ să fie lăsate în ... debara!   

Eu nu percep o diferenţă evidentă între weekend şi restul zilelor săptămânii, pentru că eu mă conduc după filozofia în care timpul este curgător, iar Universul nu se poziţionează diferenţiat pe zile, ci constant şi în armonie. Este însă evident că reduc timpul alocat jobului şi pasiunilor mele şi mă dedic mai mult familiei la final de săptămână.  

În fiecare zi, indiferent că este weekend sau nu, mă trezesc înainte de răsărit, beau un ceai, ascult muzică şi citesc. Apoi încep programul de sport şi, desigur că prind răsăritul în aer liber! Urmează o baie pe cinste şi fructe la mic-dejun. Fac zilnic sport, bicicletă, înot, stretching, respiraţii uşoare din yoga şi, mai nou, alpinism, fiind un veşnic pasionat de munte şi de drumeţii montane.

Când nu fac sport, mă uit la filme şi aleg comediile, documentarele şi desenele animate. Citesc în jur de 30-50 de cărţi pe an şi am deja o bibliotecă impresionantă pe teme de spiritualitate şi dezvoltare personală. Pe acest domeniu, cartea cea mai bună pe care am citit-o în timpul pandemiei, pentru a două oară după cinci ani, ca să văd dacă am subliniat aceleaşi idei şi revelaţii, este „Eliberarea de cunoscut“ de Krishnamurti. Când am făcut comparaţia am simţit spactacolul evoluţiei, atât eu, cât şi prietenii mei din grupul de „poveşti“.

Tot la capitolul hobby, sunt colecţionar de Lego şi am al doilea cel mai mare oraş Lego din lume, după un chinez care este în cartea recordurilor. Colecţionez monede, deci numismatică, dar nu ca hobby, ci doar ca amintire din cele 211 ţări prin care am călătorit în ultimii 35 de ani.

În clasa a şasea profesorul meu de geografie a avut talentul pedagogic şi puterea de a mă influenţa şi motiva ca să văd toate locurile de unde el ne arată vederi spectaculoase. Tot datorită lui m-am îndrăgostit şi de geografie şi am învăţat cu drag, astfel încât am fost premiant la toate olimpiadele de geografie până la faza naţională. 

Merg des în city break-uri - evident nu în acest an -, iar ultima dată am fost în prea frumosul târg al Iaşilor, care s-a împlinit şi reaşezat mult în ultimii cinci ani. În ţară recomand Delta Dunării, Sibiul, Sinaia, Piatra Neamţ. Bine, şi Clujul! În zilele noastre, tot mai multă lume poate călători, există nenumărate surse de inspiraţie şi ai la o distanţă de 2-3 ore cu avionul zeci de destinaţii turistice, în funcţie de nevoi, de anotimp, de evenimente.

Când rămân în oraş merg prin parcuri, în cafenele mici în cartiere diferite, la teatru, restaurant sau la concerte. Sunt gurmand şi împreună cu familia am vizitat în ultimii 25 de ani peste o sută de restaurante cu stele Michelin şi AAA pe toate continentele lumii. În Bucureşti au apărut restaurante bune şi chiar foarte bune în ultimii 10 ani şi merită să mergi să te delectezi acolo. În ultima vreme am redus carnea, iar acasă prefer o alimentaţie cât mai alcalină.

Pandemia a schimbat o parte din obiceiuri. Cu toţii stăm mai mult cu familia, dar mai ales cu noi înşine! Dacă erai în echilibru înainte de Covid, atunci nu vei simţi nicio presiune şi ritualul va rămâne acelaşi. Remarc că folosim net-ul mai des, iar convorbirile pe zoom au prins mai mult suflet, oamenii au devenit mai deschişi, mai săritori şi în final acum avem timp să ne descoperim tot pe noi, dar fără carapacele induse de societatea aşa-zis modernă.