Travel

Cinci călătorii de neuitat

27 mar 2015 19455 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Indiferent de cât de multe locuri ai văzut în întreaga lume, întotdeauna vor fi şi mai multe cele care au rămas de bifat de pe lista infinită. Mai mult, există acele destinaţii unde vei vrea să te întorci măcar o dată pentru că fie nu ai apucat să vezi tot, fie nu te-ai săturat de ele. Există, astfel acele locuri unde ştii deja fiecare cartier sau colţ în parte, dar ele au acelaşi farmec şi la a doua, a treia sau a patra revedere. O să aleg eu cinci destinaţii de care „nu mă pot sătura“.

Despre New York aş putea vorbi zile în şir fără să mă plictisesc. Cu toate acestea, nu cred că aş putea surprinde în cuvinte farmecul oraşului care de-a lungul anilor a primit fel de fel de nume, de la Marele Măr (Big Apple), oraşul care nu doarme niciodată, capitala lumii, Gotham sau Metropolis. Trebuie să recunosc însă că cel mai mult mi-a plăcut cum suna „Centrul universului“ (The Center of the Universe). I se potriveşte ca o mănuşă, cred eu acum. Empire State Building şi toţi ceilalţi zgârie-nori care domină Manhattanul, MET-ul şi Statuia libertăţii sunt doar câteva dintre obiectivele care au făcut oraşul celebru. În realitate însă, farmecul stă în energia pe care o emană metropola pe care fie o iubeşti, fie o urăşti. New Yorkul (în principal Manhattanul) îl poţi vedea în câteva zile sau în câţiva ani. Mereu rămâne ceva de văzut, motiv să te întorci. Şi nu doar o dată. Dar pentru că ceasul a bătut ora 12 (noaptea) şi povestea se apropie de sfârşit, merg să visez o nouă călătorie.

Santorini sau insula albastră. Mi-am dorit să ajung aici încă de când mă ştiu, şi mi-amintesc că făceam liste cu locurile pe care voiam să le vizitez. Sus pe listă se afla satul Oia, deja celebru pentru că aici soarele apune mai frumos ca oriunde altundeva, sau cel puţin asta spunea toată lumea. Farmecul apusului văzut live a fost umbrit de numărul mare de turişti care voiau să vadă şi ei „minunea“, însă chiar şi aşa insula este în opinia mea printre cele mai frumoase din lume (dintre cele văzute până acum, bineînţeles). Dacă atunci când spui Grecia te gândeşti la plaje cu apă cristalină, în Santorini nu prea găseşti aceste „delicii“ vizuale, plajele aici fiind deosebite nu datorită culorii turquoise a apei, ci datorită culorii nisipului care porneşte de la nuanţe de cărămiziu şi merge până la negru intens. Farmecul insulei stă însă şi în arhitectura deosebită, casele fiind îmbrăcate aproape în totalitate în alb şi albastru. Dacă mai adaugi şi bucătăria delicioasă - ca oriunde în Grecia de altfel - şi vegetaţia altfel, atunci Santorini are toate ingredientele pentru a te cuceri.

Petra, Iordania. Nu degeaba acest sit arheologic îşi face loc pe lista celor şapte minuni ale lumii moderne. Ascuns de culmi înalte care parcă au vrut să păstreze pentru ele secretul acestui vechi oraş, Petra te cucereşte încă de la prima vedere. Trebuie să precizez însă că Petra nu este doar clădirea trezoreriei care apare în toate imaginile care înfăţişează acest obiectiv, ci este un întreg parc pentru care ai nevoie de măcar două zile şi o condiţie fizică bună pentru a-l vizita. Culmile roşiatice, irişii negri şi mănăstirea care s-a păstrat într-o formă impecabilă sunt doar câteva dintre obiectivele pentru care nu trebuie ratată o vizită la Petra. Situl din inima Iordaniei se află la mine pe lista destinaţiilor viitoare din două motive. Primul este simplu şi cred că se aplică tuturor celor care l-au văzut măcar o dată, te impresionează prin istorie şi grandoare astfel încât vrei să îl mai vezi cel puţin o dată. Al doilea însă este un motiv mult mai pragmatic, la prima vizită nu am apucat să fac turul de noapte deoarece ghizii locali au considerat că este prea frig afară pentru ei. Pentru noi, turiştii, nu era, şi oricum eram dispuşi să îndurăm multe pentru a vedea oraşul noaptea. Aici, după lăsarea întunericului o echipă de localnici aşază sute de lumânări pe drumul până la Trezorerie şi te aşteaptă la intrarea în sit pentru a-ţi spune povestea locului.

Jungla amazoniană se află la doar o oră de zbor de culmile înalte de câteva mii de metri între care se ascunde Machu Picchu, o altă minune a lumii de astăzi. Odată ajuns în junglă ai senzaţia că ai păşit într-o cu totul altă lume în contextul în care ai lăsat în urmă munţi, situri arheologice şi tradiţii. Aici peisajul se schimbă radical, vegetaţia luxuriantă fiind populată de maimuţe înfometate, pantere timide şi papagali gata să poarte o discuţie. Apele sunt însă mai puţin prietenoase, caimanii - rudele mai mici ale crocodililor - fiind mai puţin sociabili. Dacă rămâi în barcă şi îi priveşti de la distanţă într-o excursie pe timp de noapte nu vor apărea probleme nici cu caimanii. Singurele care vor veni către tine de bună voie şi nesilite de nimeni vor fi maimuţele în căutare de banane sau alte bunătăţi. Nu te speria, sunt prietenoase, mai ales dacă primesc ce vor.

În insula dragonilor de Komodo m-aş întoarce oricând şi nu pentru dragoni, ci pentru plaje, corali, apă cristalină şi pentru peşti. În Komodo ajungi doar cu barca, după o excursie de câteva ore care îţi doreşti să nu se termine prea curând dat fiind că în stânga şi în dreapta eşti flancată de dealuri verzi şi de apă turquoise. Odată ajuns pe insulă, după ce ai văzut dragonii - acele reptile de câţiva metri - trebuie să dai o fugă până pe plaja cea roz (The Pink Beach), una dintre cele şapte din lume. Culoarea nisipului este dată de coralii din apropierea ţărmului, însă intensitatea rozului este evidenţiată de lumina soarelui. Aici trebuie să mergi „înarmat“ cu o felie de pâine sau mai multe şi apoi să porneşti la „vânătoare“ de peşti de toate culorile. Vor veni să îţi mănânce din mână, întâi sfioşi şi apoi din ce în ce mai hotărâţi. Dacă ai noroc îi vei putea chiar cunoaşte familia lui Nemo. Dacă ai mai multe zile în zonă, închiriază o barcă şi sari de pe o insulă pe alta, Komodo fiind de fapt un arhipelag cu insule aproape pustii, hoteluri rustice, dar de lux şi plaje virgine.