Când, la sfârşitul anilor ’50, la Verona, în Italia, specialiştii vremii în frumuseţe introduceau vitamina H3 ca ingredient-cheie în cosmetice pentru a preveni îmbătrânirea pielii, lumea a perceput noul element-minune ca pe o adevărată revoluţie în industria trucurilor estetice. Zeci de ani mai târziu, revoluţia vine sub formă de oud, orris, ambergris sau reishi. Dacă toate aceste cuvinte vă sună a denumiri savante sau dintr-o altă lume, aflaţi că e foarte probabil ca ingredientele pe care le desemnează să se găsească exact în cosmeticele pe care le folosiţi zi de zi.
Încă din vremea Egiptului antic oamenii acordau o atenţie deosebită ritualurilor de înfrumuseţare, de parfumare şi de tratare a pielii cu diferite amestecuri olfactive, cu rol nu doar cosmetic, ci şi medicinal. De altfel, în timpul reginei Cleopatra (69-30 î. Hr.), a fost scrisă prima carte de cosmetică din istorie, transmisă ulterior generaţiilor viitoare.
Preocupările pentru identificarea secretelor care să camufleze ani şi transformări în spatele unui ten mereu proaspăt au existat dintotdeauna. Culmea este că unele astfel de trucuri au supravieţuit până astăzi. Lanolina este unul dintre exemple. Practic, este un tip de grăsime provenită de la oaie, care se procesează din lână. Folosită încă din Antichitate, lanolina se mai găseşte şi astăzi în produsele cosmetice, cum sunt cele faciale sau balsamurile de buze.
Un alt tip de grăsime frecvent regăsit în cosmetice este cea de la caşalot, un mamifer asemănător cu balena, căruia îi este specifică dezvoltarea mare a capului. Uleiul de caşalot se găseşte de altfel tocmai în capul animalului şi este un ingredient preţios, care hidratează pielea şi se topeşte în contact cu căldura acesteia.
„Tot de la caşalot provine şi ambra gri, adesea utilizată în parfumuri şi extrem de scumpă. Este supranumită «aurul mării», iar o cantitate de 450 de grame poate valora chiar şi 10.000 de dolari“, spune Alexandra Giucă, consilier în cadrul buticului de parfumuri de nişă Madison Absolute Beauty, de pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti.
Deşi a fost folosită timp de secole, originea ambrei gri a fost un mister foarte multă vreme. Azi, printre casele care mai folosesc acest ingredient se numără Histoires de Parfums, Christian Provenzano sau Lalique.
Ambra gri şi uleiul de caşalot nu sunt însă singurele surse naturale de proprietăţi benefice în zilele noastre. Ciuperca Reishi este încă un exemplu. „Ciuperca Reishi este o ciupercă asiatică extrem de rară, întrebuinţată încă din vremuri străvechi în medicina tradiţională chinezească, existenţa ei datând de peste 4.000 de ani. Prima menţiune istorică a fost făcută de împăratul Shennong, considerat părintele medicinei tradiţionale chinezeşti, acum 2.000 de ani, în prima farmacopee (manual oficial folosit în farmacie, care descrie cele mai importante substanţe şi formule necesare pentru prepararea medicamentelor – n. red.)“, spune Cristina Bălan, managing director şi proprietar al parfumeriei de nişă Elysée Concept, de pe Calea Victoriei.
Reishi creşte doar pe vârfurile înalte ale munţilor, iar dincolo de proprietăţile sale, ciuperca a devenit şi model de broderie pentru arta orientală.
Aurul, se ştie, nu mai e de mult cel mai scump „artificiu“ preţios, după ce ingrediente precum iasomia, trandafirul bulgăresc sau moscul i-au luat-o înainte. La fel de valoros este şi orrisul (rădăcina de iris). Grecii şi romanii îl foloseau ca ulei esenţial, iar cu secole în urmă era utilizat pentru a parfuma lenjeriile. Astăzi, orrisul se găseşte fie ca aromă în tincturi, siropuri medicinale sau mixuri de condimente care stau la baza fabricării cosmeticelor, fie ca o componentă iconică în parfumuri.
„Note de zmeură, violetă şi piper compun acest miros rar, care este distilat din rădăcina irisului cu barbă (tip specific de iris – n. red.), ce a fost pictat de Vincent van Gogh“, spune Cristina Bălan.
În combinaţie cu caviarul negru, aurul este şi el exploatat în lumea cosmeticelor, efectul fiind de strălucire a pielii, ultra-hidratare şi fermitate, spun oficialii din România ai lanţului de parfumerii Douglas. Tot ei amintesc de cremele de faţă cu pudră de diamant, care stimulează circulaţia sângelui. Extractul de melc şi cel de baobab previn acneea, înroşirea şi îmbătrânirea prematură a pielii, hameiul – atât de apreciat în halbele de bere – previne apariţia petelor de culoare închisă pe piele, infuziile de matcha au proprietăţi antioxidante şi reduc roşeaţa sau alte decolorări din jurul ochilor, iar ceaiul alb ajută la regenerarea celulelor pielii, mai explică reprezentanţii Douglas.
Dacă la toate acestea adăugăm şi oud-ul – de asemenea unul dintre cele mai scumpe ingrediente de pe piaţă, fiind numit „aurul lichid” al parfumeriei“ – lumea cosmeticelor devine deodată una exclusivistă.
Dar trendurile de azi se adaptează şi ele vremurilor. Într-o lume în care încălzirea globală nu mai este un potenţial risc, ci deja o realitate actuală, şi în care poluarea ia diferite forme cărora nu ne putem sustrage, experţii în frumuseţe au găsit în asta o nişă de exploatat.
„Astăzi, produsele care ţin pasul cu timpurile moderne sunt cele care au ingrediente din sfera «anti-pollution», respectiv produse care conţin filtre ce ne protejează pielea atât faţă de factorii nocivi din mediul urban (poluare, soare), cât şi faţă de poluarea din interiorul urban (efectele luminii albe din interior, a spoturilor, lumina de la ecranul telefonului sau de la cel al laptopului“, explică Alexandra Giucă de la Madison Absolute Beauty.
Mai mult, inovaţia se traduce astăzi şi în adaptarea la nevoile fiecărui individ, uneori chiar în urma unor analize ADN.
Astfel, există produse cosmetice create după analiza unor gene care oferă informaţii despre procesul de îmbătrânire la nivel molecular, din punct de vedere al tiparului genetic individual.
Produsele astfel obţinute ar trebui să ofere pielii exact ingredientele şi concentraţiile de care aceasta are nevoie pentru a funcţiona optim.
Pe cât de fascinant, pe atât de copleşitor, dacă ne gândim că devenim adevărate cărţi deschise, cu tot bagajul de informaţii personale la vedere.
