Parfumul este un artefact al prezentului, dar mai ales un vestigiu al trecutului pentru Val Iacob, art director al parfumeriilor de lux Beautik. Alături de soţia sa, Isabelle, el deţine o colecţie impresionantă de peste 3.000 de sticle de parfum. Parfumul preferat al Reginei Maria creat de Houbigant, sticle din cristal Baccarat vechi de aproape un secol sau concepute de artizani cehoslovaci, parfumuri româneşti care în anii ’50 înmiresmau eroii muncii socialiste sunt doar câteva dintre piesele de rezistenţă ale colecţiei lui Val Iacob ce poate fi numită fără modestie primul muzeul al parfumului din România.
Volatil şi efemer, parfumul este poate una dintre cele mai dificile creaţii de colecţionat. Dacă nu ar fi sticla de parfum care duce mai departe ceea ce esenţei olfactive îi este practic imposibil, şi anume povestea unor vremuri de mult apuse, colecţionarea aromelor ar fi imposibilă.
În Bucureştiul mereu în goana după ziua de mâine, pe strada Radu Beller, într-o încăpere din interiorul parfumeriei de lux Beautik se odihneşte o parte din colecţia personală de parfumuri a familiei Iacob, deschisă publicului pasionat de istorii şi bijuterii olfactive.
„Cele mai preţioase articole din colecţie sunt cele care au legătură cu istoria României: sticluţele şi aromele care au reprezentat case de parfumuri prezente în ţara noastră sau cele produse autohton. Parfumul Sublime din 1919 al casei Houbigant, colecţia de peste 500 de sticle româneşti, parfumul Arpege de la Lanvin sunt doar câteva din exemplele de arome de lux care au o însemnătate deosebită pentru mine. Mai mult, parfumurile pe care personalităţi ilustre ale istoriei României le-au îndrăgit reprezintă puncte foarte valoroase ale colecţiei personale. Parfumurile casei Houbigant, Quelques Fleurs sau Mon Budoir, au fost două dintre creaţiile apreciate şi îndrăgite de Regina Maria“, spune Val Iacob, art director al parfumeriilor de lux Beautik, deschizând uşa spre ceea ce avea să fie preţ de câteva ore o călătorie în timp tocmai până în secolul al XIX-lea.
Mon Budoir de la Houbigant este parfumul cu care Val Iacob şi-a început colecţia personală, în anul 2006 când era în căutare de parfumuri noi pentru deschiderea primei parfumerii de lux Beautik Haute Parfumerie în România.
Recipientul Mon Budoir este o adevărată piesă de muzeu, creată la începutul secolului trecut. Colecţionarul încă o păstrează în cutia originală, pe care mi-o arată cu dexteritatea unui bijutier, purtând o mânuşă din pânză moale. O sticlă de dimensiuni mici, rectangulară, cu o etichetă îngălbenită de atâtea decenii de istorie, pe care scrie „Mon Budoir“. Instantaneu eşti teleportat cu gândul în camera de înfrumuseţare a reginei, parcă auzi foşnetul de fuste ample de mătase. A făcut rost de ea de la un colecţionar francez, după ce l-a convins că acest parfum are o însemnătate specială în istoria României. Parfumul a fost retras de pe piaţă în 1938 şi dedicat Reginei Maria.
Alături de Houbigant, un alt mare nume din istoria parfumeriei se regăseşte în colecţia sa.
„Una dintre sticlele mele preferate din colecţie este Eva de la casa franceză Lubin, ce a fost concepută de Julian Viard. Acesta a fost unul dintre primii maeştri sticlari care au ridicat sticla la nivel de artă. Designul dopului acestei creaţii o întruchipează pe Eva aşezată pe un şarpe încolăcit deasupra unei sticle în formă de măr. Finisajul cu patina sepia îi dă un accent de rafinament şi grandoare“, spune el.
Cum a pornit însă această pasiune pentru colecţionarea de parfumuri?
„Pasiunea pentru esenţe şi sticluţe rafinate exista încă din copilărie - mirosul de trandafir al amintirii cutiei de pudră Caron pe care mama mea o folosea mi-a rămas întipărit în minte peste decenii. Odată cu deschiderea primului magazin Beautik, gustul pentru istoria parfumată a lumii a devenit tot mai pregnant, alchimia aromelor făcându-şi loc din ce în ce mai mult în viaţa mea de zi cu zi“, mărturiseşte colecţionarul.
Alături de Eva pe rafturile colecţiei expuse în parfumeria Beautik sunt aşezate alte două mari creaţii Lubin: Eau de Lubin şi Gin Fizz - parfum realizat pentru prinţesa Grace de Monaco. Un parfum chic, efervescent şi proaspăt, ce evocă un cocktail în vogă în 1955, în toate barurile elegante din Paris.
Admirând sticlele din colecţia lui Val Iacob ai parte de o lecţie de istorie a parfumului: observi cum recipientele de la începutului secolului al XX-lea sunt de dimensiuni mici, fără o lucrătură complicată, pentru ca cele din nebunii ani ’20 ’30 să devină adevărate opere de artă graţie colaborării dintre maeştrii parfumieri şi cei sticlari.
„Clienţii primeau parfumurile în sticlute mici, realizate de multe ori manual, tocmai pentru a conferi un plus de unicitate şi distincţie. Lalique, Baccarat şi Daum sunt doar câteva dintre numele care au făcut istorie în confecţionarea de sticle preţioase. Aceste nume dăinuie şi azi şi reprezintă puncte de reper pentru creaţii considerate moderne şi actuale“, explică Val.
Pentru colecţionar, parfumurile sunt o mărturie a istoriei estetice. „Parfumurile executate de-a lungul timpului reprezintă o piatră de temelie pentru creaţiile viitoare… istoria noastră viitoare reprezintă reflexia istoriei trecute“, crede Val.
Faptul că sticlele de parfum sunt creaţii valoroase şi pot concura oricând cu operele de artă este confirmat de marile case de licitaţii din lume unde recipientele, cândva parfumate, sunt adjudecate pentru sume impresionante. În anul 2009, casa de licitaţii Christie’s a vândut la Paris pentru suma record de 8,9 milioane de euro o sticlă de parfum goală din 1921 semnată de artistul dadaist Marcel Duchamp.
Un loc aparte în colecţie îl ocupă parfumurile româneşti. Deţine peste 500 de parfumuri româneşti create în perioada cuprinsă între 1952 şi 1989, de fabrici care astăzi nu mai există, precum Miraj. Sticluţele de parfum Roxana, Bucureşti sau Romarta sunt vestigii ale unui epoci apuse, care însă se putea lăuda, cum prezentul din păcate nu poate, cu o producţie importantă de parfum românesc şi chiar cu exporturi în statele-prietene precum Rusia. Producţia de parfum se făcea pe atunci în fabrici, iar unele dintre recipiente poartă amprenta productiei de serie, unele având chiar etichetele lipite invers. Imperfecţiuni pe care astăzi le ierţi pentru că sunt mărturii ale unui timp trecut.
„Mi-aş dori să avem din nou o industrie de parfumerie românească. Din păcate, creatorii români de parfumuri lucrează pentru marile case din străinătate pentru că în ţară nu au unde şi nici cum să îşi urmeze pasiunea. Mi-aş dori ca tinerii să se întoarcă în ţară şi să reînvie parfumeria românească“, spune Val Iacob.
Nu doar colecţionar, dar mai ales purtător de parfumuri, Val Iacob se încadrează în profilul „purtătorului experimental“ căruia îi place să combine două parfumuri diferite pentru a obţine o amprentă olfactivă personală. Întrebat dacă există esenţe de parfum prin definiţie masculine sau feminine, Val Iacob răspunde că oud-ul este o aromă prin definiţie masculină, iar trandafirul ar fi esenţa cea mai feminină. Trandafirul stă la baza multor parfumuri-icon precum Chanel no 5 sau Joy de la Jean Patou.
Pentru cei care sunt acum în căutarea de parfum, fie pentru propria plăcere, fie pentru a-l face cadou, Val Iacob îi sfătuieşte să aleagă aroma în funcţie de personalitate şi după ce au terminat de folosit aroma, „să nu arunce sticla“.
