Gastronomie

Tips & Tricks. Lego, clopoţei sau animale diverse - ce antreprenori şi manageri şi-au făcut colecţii cu fiecare din aceste obiecte?

09 nov 2022 149 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

„Să-ţi vând un pont!“ este, probabil, una dintre expresiile – folosite în mediul de business, dar nu numai – specifice culturilor din toată lumea. Cele mai bune surse de inspiraţie sunt, de cele mai multe ori, oamenii de lângă noi, aşa că După Afaceri Premium dă sfară în ţară şi îi pune pe reprezentanţii din lumea businessului în faţa unor provocări mai puţin stresante decât cele din viaţa de zi cu zi a afacerilor.

Când ne gândim la colecţii, poate că prima dată mintea fuge la cele valoroase, cu opere de artă scumpe. Dar în realitate, adevărata valoare o dau amintirile cu care se încarcă fiecare obiect din orice colecţie. Fie ea de magneţi, de clopoţei sau de... Lego. Aflaţi cine şi-a făcut o colecţie din fiecare din aceste obiecte citind rândurile de mai jos.

 

Mihai Marcu, CEO şi preşedintele operatorului privat de sănătate MedLife:

„Colecţionez de peste 20 de ani piese rare cumpărate din Bucureşti, dar şi de la anticariate şi licitaţii din diverse oraşe europene. Din colecţia personală fac parte peste 500 de hărţi, manuscrise, litografii, monede şi arme cu tăiş. Am organizat o serie de expoziţii şi am dezvoltat propriile muzee. Totul este legat de pasiunea mea pentru români, de dorinţa de a-mi găsi identitatea şi de a o lăsa moştenire copiilor mei. Primele hărţi le-am cumpărat în 1995, apoi au urmat piese din târgurile de la Obor, Pantelimon sau Valea Cascadelor, dar şi de la expoziţii de profil, anticariate din marile capitale europene şi online de la casele de licitaţii. Am urcat în sute de poduri, şuri, am coborât în beciuri şi am urcat drumuri neasfaltate în vârf de munte, chiar şi noaptea. Cea mai veche piesă este o hartă din 1483. O piesă specială este albumul de buzunar al umanistului braşovean Johannes Honterus, album din 1564. Honterus este cel ce a adus luteranismul în spaţiul Ţărilor Române şi cel a cărui statuie se află în faţa Bisericii Negre din Braşov. O altă piesă unică este cartea ilustrată publicată în 1688 după călătoria în Transilvania a germanului Elias Hesse, un personaj excepţional pentru acele vremuri în care călătoriile erau riscante şi extrem de lungi.“

 

Cristian Preotu, fondatorul grupului Le Manoir, din domeniul gastronomiei fine:

„Cred că orice colecţionar evoluează în timp. Cu cât o colecţie este mai complexă, cu atât putem să observăm istoricul şi personalitatea colecţionarului. Primele mele colecţii au fost cele clasice din copilărie, trecând prin filatelie, anumiţi autori sau albume de muzică. În momentul în care apreciez mult un scriitor, încerc să-i cuprind cât mai amănunţit opera, iar acest lucru se transformă în colecţie: ediţii originale, scrisori, obiecte sau fotografii, pentru a înţelege cât mai bine contextul operelor. Colecţiile mele cele mai aprofundate în acest moment sunt despre scriitori ca Hemingway, Paul Morand sau Panait Istrati, dar alţi autori sunt la fel, în curs de studiu. La aproximativ 20 de ani, am început să colecţionez vinuri, iar la 22 de ani cumpărasem primele tablouri. Atât colecţia de vinuri, cât şi cea de artă constituie, pe lângă plăcerea colecţiei şi a frumosului, un patrimoniu, o investiţie care se amplifică în timp. Vinurile colecţionate provin în general de la marile castele din Franţa, dar am şi unele dintre cele mai bune vinuri din România, Italia sau Spania. Printre acestea se regăsesc, din mai mulţi ani, Mouton Rothschild, Petrus, Leroy sau Rezerva de la Davino, începând cu 2006, primul an de producţie pentru unul dintre cele mai bune vinuri româneşti. Colecţia de artă este axată pe pictura românească clasică, cu tablouri semnate de Nicolae Tonitza, Eustaţiu Stoenescu, Isachie Popescu, George Lowendal, iar tematica mea preferată o reprezintă portretele. Este întotdeauna interesantă vizita la o galerie de artă sau un muzeu care propune vizionarea unei colecţii, fiindcă, pe lângă artă, se percepe şi viziunea celui care a colecţionat. Acum, această experienţă este posibilă şi în anumite restaurante.”

 

Ana Consulea, chef cofetar, fondatoarea braseriei Zexe şi a gelateriei Zelato:

„Colecţionez animăluţe din diverse materiale şi cu diverse funcţionalităţi. Primul obiect a fost o miniraţă din porţelan luată din Montmartre. Am continuat cu o tăviţă din alamă în formă de peşte, luată de la Circa 1703-3071, magazinul meu preferat de obiecte recondiţionate, iar mai apoi cu un elefant din lemn din Camerun, o lumânare elefant din India, o pisică din Barcelona, un porc Mangaliţa de la arhitecta mea Laura, un opritor de uşă în formă de căţel pe nume Giuseppe şi multe altele. Fac asta de vreo şase ani, îmi place foarte mult să mă înconjor cu obiecte care au o însemnătate, care îmi aduc aminte de un loc, de un om, de un moment. Nu le iau niciodată doar pentru că sunt frumoase. Îmi plac toate, aşa că nu pot spune care îmi este cel mai drag.”

 

Ştefan Vuza, preşedintele Chimcomplex, cel mai mare combinat de produse chimice din România:

„Sunt colecţionar de Lego. Am început acum 18 ani şi în timp am construit cea mai mare colecţie privată de Lego din lume, fără ca acesta să fi fost scopul iniţial. Ca antreprenor, când nu găseam soluţii la problemele mele curente, mă retrăgeam în sălile de Lego şi construiam, de multe ori fără hartă! Cred că Lego te ajută exponenţial în creativitate, este foarte bun pentru gândirea pe mai multe planuri simultane şi, pentru mine, a reprezentat «odihnă activă». La colecţia completă am lucrat personal 95% şi se desfăşoară pe o suprafaţă de 3.200 de metri pătraţi.

Colecţionez, de asemenea, magneţi-suvenir din călătorii. Am reuşit să culeg în ultimii 20 de ani, de pe toate continentele, 12.500 de modele unicat şi încă 3.500 de dubluri. În total, 16.000 de piese rare din cele 211 ţări vizitate şi peste 11.000 de oraşe, sate sau comunităţi. Este ca un jurnal al vieţii, ieftin şi eficient în a retrăi emoţiile locurilor. Eu am evitat să fiu prins în mreaja colecţiilor scumpe şi sofisticate şi am ales să fiu prizonierul unor colecţii simple, dar care au puterea ascunsă de a te lăsa liber. Pentru că, în final, eşti captivul a ceea ce posezi, şi nu invers.

Mi-am investit timpul şi în alte trei colecţii ce rămân confidenţiale, din care una este dedicată special nepoţilor mei (astăzi încă nu am niciunul, dar simt că voi avea cel puţin 14!). Nepoţi care cu siguranţă vor aprecia colecţia unică de «aventuri» de la «bunicul» şi care îi va incita şi pe ei să le urmeze!”

 

Adina Plopeanu, proprietara hotelului Privo din Târgu-Mureş:

„Cuvântul «suvenir» derivă din limba franceză «souvenir», obiect care reprezintă, evocă o amintire. De când am început să călătoresc, am fost turistul care a căutat întotdeauna o amintire care să-l lege de acel loc, care să-i reamintească de clipele petrecute în acele locuri. Am început ca un turist clasic, colecţionând magneţi sau alte suveniruri, până când am descoperit clopoţeii. Colecţionez aceste mici şi gălăgioase obiecte de peste 20 de ani şi am acum peste 70 de clopoţei de diferite culori, materiale, lucraţi manual sau cu diferite forme atipice. Atât de mult am început să îndrăgesc aceste suveniruri încât la nunta mea şi a soţului am oferit invitaţilor, bineînţeles, clopoţei ca mărturii şi, probabil, acel clopoţel va rămâne pentru mine cea mai frumoasă amintire. Acum nu putem vizita un oraş fără ca ai mei copii să-mi spună: «Mama, să nu uităm de clopoţel!».“