Gastronomie

Refugii urbane chic: care sunt cele mai cool baruri din Bucureşti în care să te adăposteşti de frig

27 feb 2018 2876 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Jumătate din populaţia lumii trăieşte în oraşe şi, pe termen lung, procentul va ajunge la circa 80%. În ultimii ani, eforturile proiectanţilor şi ale arhitecţilor au vizat un singur lucru: crearea spaţiilor necesare pentru ca această masă de oameni să trăiască şi să lucreze, să se mişte în oraşe. Rezultatul? Zgârie-nori şi şosele suspendate, parcări, betoane. „Am vrut să creăm lumea perfectă, dar oare este perfectă? Ne dorim o lume plină de obiecte sau de chipuri cunoscute?“, este una dintre problemele tulburătoare ridicate de filmul The Human Scale, o producţie care analizează de fapt cum a ajuns să se simtă omul în megaoraşele construite de el pentru sine. De la structuri cu înălţimi care generează dureri de gât, printre sticlă şi oţel, în multe oraşe a început să apară o ţesătură de mici restaurante, bistrouri, cafenele şi altele care facilitează interacţiunea dintre oameni, asigură evadarea. Din fericire, toată această viaţă nouă apare şi în cele mai neaşteptate colţuri din Bucureşti.

 

Întotdeauna m-am întrebat de ce mă simt bine în Italia, oriunde aş merge. Filmul The Human Scale mi-a oferit un răspuns. În majoritatea oraşelor italiene sunt zone centrale special gândite pentru oameni. Maşinile se simt foarte incomod pe străzile înguste, dar oamenii sunt atât de în largul lor încât îşi atârnă rufele în văzul tuturor. Cafenelele sunt mici, brutăriile la fel, toată lumea se ştie cu toată lumea, spaţiul mic leagă conversaţii.

În Bucureşti, maşinile iau locul oamenilor pe străzi, trotuare, oriunde, dar, cu multă încăpăţânare încep să apară şi aici nişte locuri care readuc viaţa în oraş.

Dincolo de tendinţele care modelează structura metropolelor la nivel global, în România a mai fost un lucru care a stimulat apariţia localurilor de mici dimensiuni.

„Cred că generaţiile mai tinere, din clasa de mijloc, alocă tot mai mult timp şi buget pentru a ieşi în oraş, iar pe de altă parte oferta a crescut tocmai pentru a răspunde acestei cereri“, spune Christian Beros, arhitect & urban designer în cadrul biroului de arhitectură Beros Abdul Architects.

„Din păcate, avem totuşi o situaţie dezechilibrată în România, unde salariile nu sunt la fel de mari ca în restul Europei, dar multe dintre alimentele de bază sunt vândute la acelaşi preţ, uneori chiar mai mare decât în alte state europene. Chiar dacă vedeţi barurile şi cluburile pline la final de spătămână, veniturile generate nu sunt suficiente pentru a susţine dezvoltarea unor localuri mari.  Astfel, vedem o proliferare a micilor afaceri, a unor businessuri care au o zonă de vânzare mai mică, dar care sunt mai uşor de gestionat faţă de un spaţiu foarte mare“, explică arhitectul.

Printre proiectele care poartă semnătura acestui birou de arhitectură se numără Mesange Fromagerie, un magazin de brânzeturi fine deschis anul trecut în Bucureşti.

Locul are un dublu rol. Clienţii pot cumpăra produse lactate, mai ales brânzeturi franţuzeşti tradiţionale, dar au la dispoziţie şi un spaţiu mic unde se pot bucura de un pahar cu vin şi un platou de brânzeturi fine.

Exemple de astfel de spaţii, dezvoltate parcă în antiteză cu restaurantele cu zeci sau sute de mese, au apărut în multe zone din Bucureşti, uneori în locuri complet neaşteptate.

Vino, un bar de vinuri unde sunt listate circa 600 de etichete, este ascuns undeva pe strada Mihai Eminescu, din Bucureşti. O masă lungă, o singură masă lungă, îşi aşteaptă oaspeţii, aşa că inevitabil ajungi să stai lângă cineva, cunoscut sau nu. Până la urmă şi asta contribuie la frumuseţea locului.

Dacă vrei să consumi vinul în bar, atunci se aplică o taxă de dop, şi dacă tot plăteşti taxa de dop, atunci ai putea să ceri şi un platou de brânzeturi, unele sublim maturate chiar în România.

Burger Van Bistro are la rândul său câteva mese, dar sunt mai tot timpul pline, cafeaua de la Origo, tot un loc mic, are legiuni de fani, iar un brunch la cochetul Frudisiac îţi poate da energie pentru o zi întreagă.

„Situat pe un loc mic din centrul Bucureştiului, acest bar împrumută ceva din conturul neregulat al cafenelei care era înainte acolo. Ideea proiectului a fost de a construi un fel de cabină protectoare plasată în acel context urban. Spaţiul din interior este concentrat în jurul unei mese mari, centrale“, se arată pe siteul Architizer, acolo unde este prezentat proiectul Frudisac.

Este deja imposibil să nu observăm că masa lungă, comună, este tot mai prezentă, scopul unui astfel de obiect fiind de a aduce lumea împreună. Ceea ce atrage spre aceste locuri, dincolo de sentimentul că este descoperirea ta personală, este şi personalitatea aparte pe care astfel de businessuri o au. Şi ar mai fi un lucru. Locurile mici adună comunităţi interesante şi asigură protecţie de „zgomotul“ de afară.

„Culorile, materialele, textura, lumina, toate devin cheie într-un proiect de design interior. Dar esenţial este să ai conceptul potrivit pentru clienţii tăi, lucru care devine mai important decât alinierea la anumite tendinţe. Ideea din spatele unui proiect contează, mai ales în contextul în care concurenţa este acerbă, iar bugetele sunt încă reduse“, mai spune Christian Beros.

Această reaşezare architecturală prin care trece Bucureştiul, dar şi alte câteva oraşe mari din ţară, mai poate avea câteva interpretări.

Într-un studiu realizat de suedezii de la IKEA, cu peste 20.000 de respondenţi, 42% dintre participaţi au declarat că se simt mai degrabă „acasă“ în afara perimetrului în care locuiesc şi 38% văd în cartierul lor o extensie a propriei case. Rezultatul are sens dacă îl interpretăm în următoarea cheie: afară te întâlneşti cu comunitatea din care faci parte şi până la urmă aceasta este familia aleasă pornind de la propriile pasiuni.

Astfel, micile restaurante sau cafenele care readuc viaţa în oraş dovedesc că acasă poate fi orice loc. Important este să existe o masă mare şi lungă la care să aibă loc toţi prietenii.