Toscana - inima Italiei - şi Provence - această regiune a Franţei proslăvită, nu fără motiv, de marii artişti ai lumii - au dus la rang de artă agroturismul, care are definiţii variate şi adaptate în funcţie de ţară şi de zona lumii. Cert e că aceste proiecte pilot, care au pus pe hartă o serie de pensiuni menite să ofere confortul prezentului, fără a pierde aromele rustice ale trecutului, proiecte ce au deja zeci de ani de istorie, i-au inspirat pe o serie de antreprenori locali (şi nu numai) să investească în România în turism.
Mai exact, i-au inspirat să pună pe piaţă o serie de case tradiţionale, cabane şi pensiuni menite să valorifice zona rurală a ţării, indiferent că ea se numeşte Transilvania, Maramureş sau oricum altfel. Ceea ce marile publicaţii ale lumii au numit ultimul Paradis nedescoperit al Europei, România rurală, se conturează acum, şi datorită acestor iniţiative antreprenoriale relativ noi, ca o destinaţie autentică, ce îşi aşteaptă turiştii de pretutindeni să o descopere.
Toscana şi Provence au o frumuseţe ce nu poate fi negată, însă a venit rândul ca şi România să îşi facă loc pe harta turistică a Europei, mai ales pentru cei aflaţi în căutare de destinaţii noi, aflate dincolo de “drumurile deja bătătorite”.
Roxana şi Florin Vale au dat tot mai cosmopolitul Cluj-Napoca pe pitorescul sat Breb din Maramureş. Şi-au părăsit joburile - ea era designer vestimentar, iar el lucra în vânzări - pentru a readuce la viaţă o serie de case tradiţionale maramureşene, case devenite astăzi pensiuni ce primesc la sânul lor turişti din toată lumea, vizitatori dornici să vadă şi să simtă măcar puţin gustul vieţii ancestrale. Ce i-a convins pe cei doi tineri antreprenori să îşi lase viaţa de la oraş pentru a se muta alături de cei doi copii aproape de locul unde se agaţă harta României în cui?
„Am început proiectul (ce a primit numele de «Complex case tradiţionale Casa din Vale Breb» - n. red.) în 2015“, îşi aminteşte Florin Vale. Recunoaşte că avea în minte, de ceva timp, să încerce să pună bazele unui proiect de acest gen în turism, fiind atras dintotdeauna de Maramureşul istoric. A contat şi faptul că avea rădăcinile într-o zonă apropiată. În 2015 însă, au fost amândoi - atât el, cât şi soţia sa Roxana - pregătiţi să facă acest pas.
„La momentul acela, eu lucram în vânzări, iar Roxana era designer vestimentar. Iniţial am cumpărat un teren în Săpânţa (un alt sat din Maramureş - n.red.), dar n-am putut construi acolo din cauza unor probleme tehnice care nu ne permiteau acest lucru.“
Au vândut terenul la jumătate de preţ şi s-au reorientat către Breb, unde au găsit rapid un alt lot de pâmânt pe care l-au cumpărat cu banii încasaţi. „Locul ne-a plăcut şi a fost de fapt satul unde ne-am dorit încă de la început să ajungem. Aşa a început povestea noastră!“
Au cumpărat terenul imediat, chiar dacă vânzătorul nu avea acte de proprietate, iar asta însemna timp, răbdare şi bani în plus. „Am fost atât de entuziasmaţi încât am fost dispuşi la acest lucru.“ Ba mai mult, atât de entuziasmaţi au fost că au continuat să vină în Breb ca turişti chiar şi după ce cumpăra-seră terenul, dar până să termine prima căsuţă. Astăzi au ajuns la un total de şapte case tradiţionale dintre care una le este locuinţă.
Vizitele din postura de turişti le-au dat ocazia, după cum spun chiar ei, să se îndrăgostească mai tare de sat, de oamenii locului, de obiceiuri şi de peisaje.
„Trecerea de la Cluj, de unde veneam, la Breb a fost semnificativă. Vedeam locul ca pe un refugiu, iar noi fugeam de toată aglomeraţia urbană.“
De câte ori veneau în Breb îşi doreau foarte tare să se cazeze, evident, tot într-o casă veche, astfel că alegeau pensiunea Breb 418 sau Casa de vacanţă Padiş.
„Îmi aduc aminte că ne-am plimbat mult amândoi pe uliţe pentru a găsi case, iar prima pe care am cumpărat-o a fost chiar din sat şi este cea care a dat şi numele complexului nostru de căsuţe tradiţionale, «Casa din Vale».“ Interesant a fost, spun ei, că au găsit şi meşterul care să o facă exact la momentul potrivit. Cu el, Vasile Pop, şi alţi câţiva meşteri din sat, au lucrat la aproape toate căsuţele care au urmat. Casa din Vale are în jur de 100 de ani, iar ei au mutat-o pe terenul propriu în august 2015. „Crăciunul din acelaşi an l-am sărbătorit în casa proaspăt finalizată.“ A doua casă au adus-o din Rozavlea, un sat de pe Valea Izei, aflat la aproximativ 45 de kilometri de Breb. Ea a fost ridicată în toamna aceluiaşi an 2015 şi finalizată la începutul iernii din 2016.
„Este o casă cu o vechime de aproximativ 70-80 de ani şi este cea mai căutată pentru fotografii. Este totodată cea care se închiriază cel mai repede.“ Au numit-o „Casa Faină“.
Tot în 2016 au cumpărat şi adus o şură din apropierea satului Breb, pe care au finalizat-o în aprilie anul următor. Au numit-o după vechiul proprietar, „Şura lui Costan“ şi este o şură foarte veche, probabil de peste 100 de ani, după cum estimează cei doi proprietari. „Acesta a fost momentul când amândoi am decis să renuţăm la joburi şi la viaţa aglomerată din Cluj pentru a ne muta în Breb. Am realizat că putem să ne întreţinem fără nicio problemă din două căsuţe renovate şi reconstruite, a treia fiind locuinţa noastră.“
A fost cea mai bună decizie, spun ei uitându-se în urmă. Nu s-au desprins total însă, au închiriat tot ce aveau în Cluj-Napoca şi mergeau înapoi doar iarna, după sărbători, pentru a menţine, totuşi, un echilibru în viaţa personală.
„Când ne-am mutat, Nina, fiica noastră cea mare, avea nouă luni.“ În acelaşi an, 2017, au reuşit să cumpere cea de-a patra casă, prima pe care nu au trebuit să o mute. La fel ca „Şura lui Costan“, şi această casă poartă denumirea vechii proprietare, Călina, deci „Casa Călina“.
„Odată terminată, ea a devenit locuinţa noastră pentru aproape un an, până când am adus cea de-a cincea căsuţă pe acest teren, pe care am finalizat-o în mai 2018.“ Aceasta din urmă a devenit casa unde stau şi azi. I-au pus numele „Casa Iza“, după fetiţa lor cea mică, cea care s-a născut aici. Tot în 2018, toamna, au mai achiziţionat două terenuri cu case pe ele, aceste proiecte fiind astăzi finalizate. Una dintre construcţii a fost transformată în restaurantul „Casa lu' Dochia“, iar de el se ocupă o familie din Baia Mare, care la rândul său a decis să se mute în Breb. Cel mai nou proiect, „Casa cu Dor“, l-au renovat în acest an, lucrările terminându-le în luna iulie.
„Casele le-am introdus în circuitul turistic pe rând, începând cu anul 2016 şi nu putem spune niciodată că sunt 100% finalizate, tot timpul mai facem câte ceva la ele pentru a fi cât mai confortabile şi plăcute pentru turişti.“ Pe de altă parte, şi mentenanţa la casele de lemn este pe măsură, mai ales atunci când pe an sunt câteva sute de turişti, poate chiar o mie în total, care le trec pragul.
„Încercăm să facem tot posibilul ca să le menţinem la standarde înalte. Este drept, am şi învăţat multe lucruri de la prima casă, la ultima.“ Au fost şi greşeli de ordin tehnic pe care le-au făcut la prima sau la primele pensiuni, greşeli pe care au reuşit să nu le mai repete şi din care au învăţat foarte mult. Un exemplu este sistemul de încălzire pe care l-au folosit iniţial, un termo-şemineu care presupune ca turiştii să-şi facă singuri focul şi care necesită anumite aptitudini şi o atenţie sporită. Un alt exemplu este instalaţia sanitară care a îngheţat total în prima iarnă. „Sunt greşeli pe care le consider normale atunci când vii din alt domeniu de activitate.“
Până acum, investiţia totală în acest proiect a fost de circa 250.000 de euro, o bună parte din această sumă fiind profitul obţinut în anii anteriori şi reinvestit în afacere.
„Suma cu care am început în 2015 a fost de aproximativ 95.000 lei (20.000 de euro), bani pe care îi aveam strânşi din salarii şi bonusuri obţinute de la firma unde lucram, dar şi dintr-un credit de 55.000 de lei.“ Apoi, exact la momentul potrivit pentru a putea continua investiţia, soţia sa a vândut o casă pe care o moştenise în Alba Iulia.
„Astfel am reuşit să dezvoltăm o afacere mică, dar care merge bine. În acest an estimăm o cifră de afaceri de peste 30.000 de euro.“ Partea cea mai bună a acestui business, spune Florin Vale, este că numărul turiştilor creşte de la an la an.
În ceea ce priveşte vizitatorii, aceştia sosesc de peste tot din lume. „Am avut turişti de pe toate continentele, iar numărul străinilor este, evident, mai mare decât cel al românilor.“ Partea bună, totuşi, este că şi turistul român este din ce în ce mai atras de aceste locuri. „Exemplu clar în acest sens este că în acest an am avut în jur de 40% turişti români. Prin comparaţie, în 2016, peste 90% dintre vizitatori au fost străini.“
Gradul de ocupare al caselor este de peste 85-90% pe timpul verii. Florin explică faptul că toate pensiunile dezvoltate de ei sunt clasificate de către Ministerul Turismului în categoria „camere de închiriat“. Totuşi, el şi Roxana au decis să închirieze căsuţele în întregime, din raţiuni de confort pentru turişti. Astfel nu acceptă ca într-o căsuţă să stea două familii sau grupuri diferite, care nu se cunosc.
„Sunt case de lemn şi se aude destul de bine dintr-o cameră în alta. Mai mult, cu excepţia Şurii lui Costan care are două băi, restul caselor au câte o singură toaletă.“
Momentan, întregul complex are 22 de locuri de cazare, la care se pot adăuga unu sau două paturi în plus, dacă este necesar. Preţurile pe căsuţă variază între 250 de lei şi 400 de lei pe noapte, în funcţie de capacitatea fiecăreia.
„Cei care vin la noi sunt atraşi atât de zonă, cât şi de case, de povestea lor, de cum sunt decorate, de obiectele ce se află în ele.“ În ceea ce priveşte designul, este munca fondatorilor în proporţie de 100%. Au căutat - pe cât s-a putut de mult - lucruri autentice. Au mers la târgurile de vechituri, la ţărani acasă, dar au făcut şi shop-ping pe internet. „Ce ne-am dorit noi a fost ca turistul să se întoarcă în timp, dar totuşi să nu-i lipsească nici partea modernă a vieţii de zi cu zi, respectiv internet, televizor în unele case, băi cu duş şi apă caldă.“
Casele sunt renovate, reconstruite şi nu restaurate, după cum spune antreprenorul.
„În casele noastre se văd ideile pe care le-am implementat şi modul cum ne-am folosit de spaţii pentru a fi cât mai atractive, eficiente şi confortabile, dar păstrând linia tradiţională a zonei.“ În acelaşi stil vor continua să dezvolte şi celelalte căsuţe pe care le vor face, speră ei, anul viitor. Mai exact, au alte două şuri pe care vor să le reconstruiască în 2020.
„Prin ceea ce facem noi, încercăm să punem în valoare cultura ţărănească, arhitectura veche, obiceiurile locului. Oferim o călătorie în timp, într-un loc de poveste.“
Cei care vin în vacanţă la Breb iarna au posibilitatea să meargă cu colindul alături de copiii din sat (Coconii din Breb), pot opta pentru plimbări cu sania trasă de cai, pot asista la pomana porcului sau la o piesă pusă în scenă de teatrul popular religios „Viflaimul“, interpretată de copiii din Breb şi pot încheia seara la căldura focului de tabără.
„Pe timpul verii, la fiecare sfârşit de săptămână, organizăm seri cu ceteraşii din Breb, unde toată lumea este bine venită. Nu există taxe de intrare, costurile cu aceste serate muzicale ne revin nouă în întregime.“ Participanţi sunt atât turiştii cazaţi la toate pensiunile din sat, cât şi oameni care vin special din Baia Mare sau din alte localităţi pentru a se bucura de spectacol.
„Este un dublu câştig, pe de o parte ne simţim noi bine, cântând cu ceteraşii şi bând un pahar de horincă la ceas de seară, pe de altă parte este o modalitate foarte bună de a ne face cunoscuţi, atât noi, cât şi satul.“
Mai mult, în fiecare an pe data de 16 august Roxana şi Florin Vale organizează un eveniment mai mare.
„Anul trecut am fost parte dintr-un festival ce poartă numele „Drumul lung spre Cimitirul Vesel“, dar care din acest an, din păcate, nu mai există.“ În 2019, Florin şi Roxana au organizat ei înşişi un eveniment în grădina proprie în care au reuşit să-i aducă pe Maria Casandra Hausi şi pe Nicolae Pitiş, Ceteraşii din Breb, precum şi „Coconii din Breb“.
„Ne-am dori ca oamenii de la ţară, din Breb şi din alte zone, să nu renunţe atât de uşor la locuri, lucruri, case şi obiceiuri în faţa unor tentaţii fără personalitate“, spune Florin, care, alături de soţia sa, a descoperit o altă dimensiune a vieţii acolo unde se agaţă România-n cui.
