Auto

Cine este Felix Pătrăşcanu, dincolo de unul dintre cei trei fondatori ai FAN Courier? Este colecţionar de maşini noi sau de epocă. „Prima maşină cumpărată cu banii din business a fost un FORD Focus. A fost prima maşină cu care vorbeam, la propriu, mi se părea că am o discuţie cu Henry Ford“. GALERIE FOTO

10 nov 2021 644 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Felix Pătrăşcanu este, pentru cei mai mulţi, unul dintre cei trei fondatori ai companiei de curierat FAN Courier, liderul pieţei de profil din România, o afacere de peste 1 mld. lei şi 11.000 de salariaţi. Puţini sunt cei care îl ştiu pe Felix Pătrăşcanu şi din altă postură, cum ar fi cea de pasionat şi colecţionar de maşini noi sau de epocă. Tot pe lista de pasiuni el mai menţionează vinurile şi viticultura, istoria şi literatura. Pe toate - în frunte cu maşinile - spune că „le iubeşte cu pasiune“.

„Îmi place să cred că sunt un om normal, cu aspiraţiile lui, cu realizările şi cu eşecurile lui, cu zile bune şi mai puţin bune. Adică tot ceea ce umple viaţa unui om“, îşi începe Felix Pătrăşcanu povestea. Ca notă aparte, adaugă el, e foarte atent la împlinirea libertăţii sale. „Am luptat şi lupt foarte mult pentru a-mi crea o libertate responsabilă. Am o teorie personală despre libertate personală, dar e o teorie ce face subiectul altei discuţii“, explică el.

Parte a acestei libertăţi sunt hobby-urile sale, maşinile, vinurile şi viticultura, istoria şi literatura.

Pasiunea pentru maşini şi motoarele acestora se datorează unui profesor din liceu - Ştefan Io­neanu. E vorba de un inginer care a insuflat aproape tuturor elevilor dragostea pentru automobile, după cum povesteşte Felix Pătrăşcanu. Multe generaţii ale Liceului Unirea din Foşcani îşi amintesc cu plăcere şi admiraţie de acest dascăl.

„Ne vorbea despre automobile ca şi cum ar fi fost fiinţe vii. Trebuie să menţionez faptul că, până în clasa a XI-a de liceu, eu nu ştiam nici măcar cum arată un carburator.“

Acum, antreprenorul spune că percepe orice maşină ca pe o fiinţă, iar asta i se datorează pe deplin celui care i-a fost profesor. Felix Pătrăşcanu are permis de conducere auto din anul 1985 şi afirmă că în aceşti ani a căpătat o oarecare experienţă.

„Am condus impulsiv uneori, am primit amenzi pentru încălcări ale regulilor, dar niciodată nu mi-a fost reţinut permisul auto.“

În ultima perioadă, deşi a condus maşini puternice, nu a fost penalizat deloc. Au trecut deja aproape şase luni de la ultima contravenţie. Acest lucru l-a aflat chiar de la un agent de poliţie care, acum câteva luni, l-a oprit pentru o depăşire de viteză.

„Personajul m-a iertat pentru că depăşirea vitezei nu fusese aşa de mare şi, mai ales, pentru că nu mai greşisem de foarte mult timp.“

Recunoaşte însă că îl pasionează viteza pe circuit. E o bună ocazie să te descarci de adrenalină. De altfel, antreprenorul a făcut şi cursuri de viteză pe circuit în străinătate şi, mai nou, în ţară.

Spune că nu ai cum să uiţi prima maşină cumpărată. Pentru Felix Pătrăşcanu, aceasta a fost şi cea mai iubită dintre toate. Şi a avut parte şi de cea mai mare atenţie şi dragoste din partea sa.

„Ca pentru mulţi din generaţia mea, prima maşină a fost o Dacia 1300, cumpărată la mâna a doua.“ Era un model din 1978 pe care el l-a achiziţionat în 1995.

Uitându-se în urmă, spune că a fost un efort fantastic din partea sa să o poată cumpăra pentru că la momentul acela stătea foarte prost cu banii. Acea Dacie 1300 avea o culoare foarte ciudată, un roz liliachiu, dar asta nu a contat şi nu l-a împiedicat pe antreprenor să o iubească foarte mult, după cum spune chiar el.

„Ţin minte că am cumpărat-o de la o familie bucureşteană mai în vârstă, iar doamna a început să plângă în momentul în care maşina a părăsit curtea.“ A urmat apoi o a doua Dacie, de această dată un model 1310 cu bord CN „pentru cine îşi mai aduce aminte“. Aceasta era verde sidefat şi a fost totodată prima maşină din parcul auto FAN Courier. Avea şi nume de scenă, se numea Furia Verde.

Antreprenorul Adrian Mihai a fondat împreună cu fratele său Neculai Mihai şi cu prietenul lor Felix Pătrăşcanu compania FAN Courier în 1998. Au plecat atunci la drum cu autoturismele personale, iar în prezent au ajuns la un parc auto de peste 4.000 de autovehicule cu care compania face livrări în toată ţara.

„Prima maşină cumpărată cu banii din business a fost un FORD Focus, echipată cu un diesel de 1,8 litri şi cu 115 CP. Această maşină a căpătat foarte mult respect din partea mea.“ E vorba de o maşină americană construită în Spania cu foarte mare responsabilitate şi grijă faţă de detalii. „A fost prima maşină cu care vorbeam, la propriu. Pare o nebunie, dar mi se părea că am o discuţie cu Henry Ford.“

Acum, el nu conduce o maşină, ci mai multe. Cea folosită zi de zi e un Mercedes G500, despre care spune că e un icon car pe care şi l-a dorit încă din perioada în care concura la Campionatul Naţional de offroad.

„E o maşină spartană, plină de masculinitate. Are o formă aerodinamică, una comparabilă cu forma creată de două cărămizi puse una peste alta.“ E puţin zgomotoasă la interior şi e şi destul de „gurmandă“, ţinând cont de motorul pe benzină, de patri litri, V8.

În weekendurile petrecute în natură, foloseşte o Toyota Landcruiser 120, pregătită pentru ture offroad. E ca o casă pe roţi deoarece are un cort pe acoperiş, are frigider, aragaz, scaune, masă pliantă şi suport pentru biciclete.

Autovehiculul poate adăposti trei persoane pe orice fel de vreme.

„E maşina cu care ies împreună cu colegii mei din clubul de offroad ORAR, cea pe care o folosesc la acţiunile umanitare din munţi sau la acţiunile de rescue 4x4 prin parteneriatul pe care clubul îl are cu ISU.“

Despre ea, afirmă că e o maşină pe care o iubeşte mult şi pe care o respectă pentru că pare a fi indestructibilă.

Chiar dacă îi place foarte mult inovaţia şi noul, rămâne credincios pionierilor din industria auto.

Ei sunt cei care au creat asemenea bijuterii încât nu există persoană pe care Felix Pătrăşcanu să o fi întâlnit şi căreia să nu îi placă sau să nu se bucure văzând maşini de epocă.

„Posed, deocamdată, două exemplare retro. Am un FORD Mustang din 1965, echipat cu un motor V8 de 4,7 litri pe benzină, cabriolet, care încă mai produce 240 de cai-putere.“

În urmă cu doi ani, făcând echipă cu soţia sa, a câştigat locul al doilea la concursul de regularitate pe circuit. El este de altfel membru al clubului Retromobil România, club cu ai cărui membri a colindat Italia, Grecia şi Bulgaria, la bordul acestor „minunate maşini“. „E o bijuterie tehnică (FORD Mustang din 1965 - n. red.), ce încântă la orice ieşire. E o bucurie să o conduci, ascultându-i motorul care nu conţine nimic electronic, ci e doar mecanică pură. Sunt profund recunoscător tuturor celor care au construit asemenea maşini."

Pe cea de-a doua maşină de epocă a cumpărat-o cu câteva zile înainte ca pandemia să ia lumea pe sus. E un Morgan Plus 8, echipat cu motor V8, de 4,6 litri pe benzină, cabriolet, care dezvoltă 223 de cai-putere. O descrie ca pe o maşină tipic britanică, destul de incomodă la condus.

„Conservatorismul specific englezilor e vizibil de la o poştă în ceea ce priveşte caroseria acestei maşini, caroserie neschimbată din anul 1936. De menţionat că din 1911 Morgan fabrica doar maşini three-wheelers, acelea cu două roţi faţă şi una spate.“

Antreprenorul afirmă că în viitor are în plan să cumpere mai multe maşini de epocă, despre care spune că par a fi o bună investiţie din punct de vedere business, asta pe lângă satisfacţia pe care o aduc unui pasionat.

Dacă ar putea avea orice maşină din lume, care ar fi aceasta? „Îmi doresc un Packard Super Eight din 1935. E o bijuterie cu motor unic cu opt cilindri în linie, un motor foarte rar.“

Recunoaşte că petrece cel puţin două-trei ore pe săptămână vizitând site-urile de maşini de epocă. E abonat la revistele de profil şi, nu în ultimul rând, vorbeşte des cu colegii din cluburile Retromobil şi Dracula MOG - clubul de Morgan al cărui membru cu numărul 47 este.

„Mi-aş dori foarte mult să ajung la concursurile de frumuseţe din Europa sau la Auction-Festival din SUA.“

Din punctul său de vedere, maşinile de epocă se împart în trei categorii - cele care stau permanent într-o colecţie şi nu ies niciodată, cele care ies doar în zilele festive, la concursurile de eleganţă şi sunt conduse pe distanţe scurte şi cele de care te poţi bucura conducându-le cât de mult îţi permite timpul. „Eu mă bucur de ale mele - în ieşiri scurte cu Morganul şi în vacanţe cu Mustangul.“

Maşinile retro le păstrează în garajul de acasă, spre disperarea soţiei, care îşi ţine maşina în curte. „Îmi aminteşte de câte ori are ocazia că ar trebui să le duc în altă parte.“ Speră să le poată face un garaj doar al lor în viitorul apropiat.

Maşinile de epocă pot costa de la câteva zeci de mii de euro până la peste 10 milioane de euro bucata. Preţul depinde de foarte multe aspecte, cum ar fi numărul de maşini fabricate sub acel model, anul de fabricaţie şi, foarte important, cât de originale sunt.

„Orice modificare adusă ma­şinii înseamnă automat o scădere drastică de preţ. Investiţia mea până în acest moment e de puţin peste 100.000 de euro. Aici trebuie ţinut cont că valoarea lor creşte în fiecare an.“

Mustangului său, spre exemplu, i-a crescut valoarea cu câteva mii de euro în doar patru ani. Şi nu e o maşină foarte scumpă, după cum spune Felix Pătrăşcanu. Dar e considerată un icon car şi e originală.

Antreprenorul merge mult şi cu avionul, dar şi cu maşina, iar uneori face un mix din cele două. În Italia, spre exemplu, a zburat până la Bologna, unde îşi trimisese maşina pe peridoc. Iar după plimbarea prin zonă la bordul ei, s-a întors acasă tot cu avionul. Iar autoturismul a revenit în România pe platformă.

„A conduce astfel de maşini nu e foarte comod. Morganul, spre exemplu, e foarte incomod. E foarte clasic, ca să zic aşa.“ Îi lipseşte servodirecţia, iar amortizoarele foarte mici o fac rigidă la condus. Plus că trebuie să fii foarte atent, în permanenţă, la temperatura lichidului de răcire.

„E un stil aparte de condus şi trebuie să îţi cunoşti maşina foarte bine.“

Îi repugnă ideea de a avea o persoană care să fie în permanenţă cu el în rolul de şofer, aşa că preferă să conducă el.

„În acest moment, sunt în proces de cunoaştere cu Mercedesul G.“ Deşi iniţial nu s-au înţeles, ba chiar uneori l-a enervat din cauza consumului mare de carburant, acum relaţia a atins un nivel de

acceptare care are toate şansele să se transforme în dragoste. „E departe de a fi maşina perfectă, iar eu sunt departe de a-i fi proprietarul ideal. Dar, de fapt, aceasta e cheia fiecărei relaţii de lungă durată, nu?“