Auto

Un antreprenor cu afaceri în sectorul petrolier şi-a descoperit pasiunea pentru maşini de epocă şi are în garaj exemplare "pe cale de dispariţie". "Am o maşină din 1904, neagră, din lemn, cu motor cu un cilindru şi dezvoltă circa 7 cai"

16 oct 2019 1724 afişări de Cristina Rosca
Din aceeaşi categorie

Gabriel Bălan şi-a construit cariera în industria petrolieră offshore, mai exact pe zona de servicii sub sea - scafandri, ROV şi survey. La prima vedere pare un domeniu care nu are nimic de-a face cu marea pasiune a antreprenorului, cea pentru maşinile clasice, cu zeci de ani de istorie. Dar de fapt cele două sunt legate de un fir narativ uşor de urmărit pe care îl prezintă chiar el.

„Acum mai mulţi ani, în businessul din industria petrolieră offshore am colaborat cu o serie de specialişti din Marea Britanie, printre care şi un scoţian pe numele de Willie Hunter Smith.“ Aşa îşi începe povestea Gabriel Bălan.

Era 2010-2011 când scoţianul a venit la Constanţa şi în timpul unei discuţii cu antreprenorul român l-a întrebat dacă nu există în oraş maşini clasice, de epocă.

„Nu aveam aşa ceva, iar eu nu ştiam nimic despre domeniu. Şase luni mai târziu m-a invitat acasă la el la Glasgow să văd o navă. Când am ajuns mă aştepta cu un Austin 6 din 1916 (circa), cu un grad de originalitate de 100%.“ Avea plafoniera prinsă cu cârlige de rufe, ploua binişor înăuntru, iar surpriza a fost atunci când s-a blocat frâna şi Willie i-a spus lui Gabriel Bălan să ţină frâna de mână, timp în care el a coborât, a dat cu ciocanul de două ori în roată şi au pornit mai departe.

„În timpul acestei călătorii el mi-a arătat mai multe maşini clasice, hârburi după cum le numeam eu atunci.“ Când era în aeroport şi aştepta să se îmbarce spre casă, antreprenorul român s-a oprit la un chioşc de ziare şi şi-a cumpărat o serie de reviste cu şi despre maşini clasice ca să înţeleagă mai bine domeniul. Pe zbor s-a documentat şi aşa a început totul. „Lumea crede că sunt piese foarte scumpe, dar eu am descoperit atunci că poţi cumpăra un autoturism clasic şi cu 5.000 de euro.“

Era octombrie 2011 când a plecat la Glasgow împreună cu un prieten să îşi cumpere fiecare o astfel de piesă. „Este o ţară cu tradiţie în domeniu şi l-am rugat pe Willie să ne caute şi să se intereseze de ofertă. La el, pasiunea pentru maşini de epocă a fost moştenită din familie, bunica lui conducea un Rolls Royce Phantom pe când el avea doar 7 ani.“

Când au ajuns în Scoţia, prietenul lui Gabriel Bălan a găsit un Austin 10 din 1936 ce costa 8.000 de lire, iar el a luat un Austin 12 din 1927 pentru un preţ de două ori mai mare. „Ca om de afaceri mi-am dat seama că făceam un deal bun şi m-am bucurat ca un copil.“ Automobilul prietenului său au mers să îl ia din localitatea Dundee, de la un inginer mecanic, pe când al său era în proprietatea unui fermier - tractorist.

„În momentul când am văzut maşina am început să radiez, iar el mi-a spus că dacă nu mi-ar fi văzut bucuria, nu mi-o vindea.“ Fermierul avea alte şase piese în hangar, pe care le închiria pentru diferite ocazii.

„A fost o chimie bună între noi pentru că altfel cu englezii nu negociezi.“ Auto­turismul său e un model din 1927, iar englezul nu l-ar fi vândut dacă nu îi murea precedentul proprietar, de la care el o cumpărase. „E o superstiţie la ei, motiv pentru care Moliuţa - după cum a botezat-o soţia mea - a ajuns la mine.“

Ce a urmat a fost să găsească un mecanic. Aşa l-a cunoscut pe Costel Racu, cel ce i-a devenit prieten şi companion de călătorie. Au mers împreună peste tot - la târguri sau concursuri. „Fost pilot de încercare la Dacia, Costel a plecat dintre noi acum un an şi de atunci am mai pornit maşinile de doar câteva ori. Eram născuţi în aceeaşi zi - 23 mai - la distanţă de câţiva ani. El a fost cel care a restaurat de la zero motorul unui autoturism cu care am făcut istorie, iar pe toate celelalte le făcea să meargă «ceas».“

Spre exemplu, împreună cu Costel Racu, Gabriel Bălan a mers la San Remo la Raliu, cu un Fiat 520 fabricat în 1928 în Torino. Au mers pe urmele lui Ernest Urdăreanu, primul câştigător al Raliului San Remo în urmă circa 90 de ani.

„Am mers pe roţi din România până în Italia. Îmi amintesc că ne apropiam de Râmnicu Vâlcea când am simţit că ceva nu e în regulă la motor. Am urcat maşina pe trailer, iar la Sibiu, am desfăcut motorul, am înlocuit doi cuzineţi (procedeu ce se petrece de regulă doar în service-uri specializate) şi cinci ore mai târziu eram gata.“ Era noaptea de Înviere din 2018. Au ajuns în Italia, dar a fost un drum greu, într-un autoturism de 90 de ani, după cum îşi aminteşte antreprenorul. „E ca atunci când mergi cu un bunic în concediu şi tu vrei să ieşi în club, să te distrezi şi pe el îl dor toate.“

De-a lungul anilor a adunat în garaj opt maşini clasice şi ţine la fiecare în parte. Mai mult, spune că nu cumpără automobile pentru a le vinde, deşi acum, fără mecanic, e greu. Pentru piese clasice, de epocă, trebuie să lucrezi cu mecanicii vechi de la Dacia, nu cu cei actuali care analizează situaţia pe calculator.

„Un automobil poate fi considerat a fi de epocă dacă are o poveste, ceva care să îl facă unic. Altfel, e doar o maşină veche.“ Legea însă este permisivă, astfel încât orice autoturism care are peste 30 ani de la fabricaţie poate fi înmatriculat ca vehicul istoric, ceea ce a devenit pentru mulţi o afacere, spune Gabriel Bălan. „Eu nu fac un business din pasiunea mea pentru piese clasice. Când vorbim de maşini clasice, vorbim însă şi de multă muncă.“

Despre automobilele din portofoliu, el spune că le-a ales pentru că îi plac piesele frumoase, spectaculoase, iar în domeniul autoturismelor de epocă preţul nu e direct proporţional cu frumuseţea.

„Fiecăreia dintre maşinile mele - mai puţin prima - am încercat să îi refac istoria, să îi aflu povestea.“ A doua sa achiziţie spre exemplu, a fost tot un Austin. Englezii au făcut automobile foarte bune, mai ales înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, pentru că foloseau materiale pe măsură, oţeluri speciale. După aceea a venit criza şi materialele s-au schimbat, explică el.

„A doua mea maşină clasică achiziţionată a fost un Austin 20 Tourer (decapotabilă). Am cumpărat-o de la o familie din Brisbane, Australia.“ O găsiseră într-un grajd, doar scheletul metalic, fără cauciucuri, doar jante, fără nimic ce mai însemna cheder, garnituri, tapiţerie sau coviltir. A durat patru ani restaurarea, iar când a fost gata, ambii băieţi ai familiei au folosit-o la nunta proprie. În final, părinţii au vândut-o pentru că erau prea în vârstă să mai aibă grijă de ea. A costat 24.000 de dolari australieni.

„Este cea mai îndrăgită piesă din colecţie, are performanţe fanatastice. Am mers cu ea la raliuri şi la concursuri, am condus-o pe serpentinele de la Bâlea Lac. Este o maşină pe care am căutat-o pentru că mai sunt puţine ca ea astăzi, vremea a trecut peste ea.“

Prin comparaţie, automobile precum Bugatti în Franţa sau Rolls Royce în Marea Britanie rezistă pentru că sunt îngrijite şi lăsate moştenire din generaţie în generaţie.

„Fiat 520 spre exemplu, nu mai există. Au fost folosite ca taxiuri în vremea lor şi s-au distrus. Astfel că atunci când am cumpărat-o pe a mea am vrut să trezesc istoria. Nu aş fi făcut această achiziţie dacă nu doream să merg pe urmele victoriei lui Urdăreanu de la San Remo.“

La fel a fost şi cu maşina Ford V8 DELUXE fabricată în 1935. În 1936 o echipă de români - Petre Cristea şi Ion Zanfirescu - au câştigat la bordul unui Ford V8 DELUXE fabricat cu un an în urmă marele Raliu de la Monte Carlo. A fost prima victorie a unei echipe din România la acest raliu şi, de asemenea, prima victorie la Monte Carlo pentru firma Ford.

„În 2016, când s-au împlinit 80 de ani de la această mare victorie românească, eu şi Costel Racu am plecat pe roţi Constanţa - Monte Carlo şi retur, pentru a-i sărbători pe marii noştri campioni.“

Când Gabriel Bălan a cumpărat modelul Ford V8 DELUXE 1935 se apropia concursul de eleganţă de la Sinaia şi ca să poată merge cu ea a adus-o cu un avion cargo.

„Eu, în general, maşinile le cumpăr deja restaurate şi doar le repar. Lumea nu ştie de fapt cât e de muncă la o piesă clasică. Nu merge fără cusur aşa cum face un Lamborghini din zilele noastre.“

Toate automobilele lui Gabriel Bălan au ITP-ul la zi ca eu să poată circula cu ele. Ultima piesă de epocă pe care a cumpărat-o este un MG roşu din 1952. Este cadou pentru soţie, însă până acum nu a mers cu ea deşi o are de mai bine de un an. „E o maşină de oraş şi este totodată o piesă cu istorie. A fost autoturismul Regelui Leopold al III-lea al Belgiei, iar soţia a boezat-o Leopoldina.“

Acum antreprenorul ar mai vrea să îşi achiziţioneze o maşină dinainte de 1900 care să funcţioneze încă. Există o astfel de piesă la Muzeul din Galaţi, dar nu merge.

„În România nu există automobile de peste 100 de ani care să funcţioneze sau, mai bine zis, care să participe la competiţii. Acum, pe plan local, eu am cel mai vechi automobil funcţional, înmatriculat în cir­culaţie şi cu istoric în raliuri.“ Este vorba de un Oldsmobile Curved Dash Runabout fabricat în 1904.

„Cea mai veche cursă auto din lume este raliul London to Brighton. Înainte, până în 1896, maşinile mergeau cu antemergător. Exista un om care alerga cu un steag roşu în faţa autoturismului. Primarul Londrei, în 1896, a rupt simbolic acel steag şi de atunci maşinile au putut circula singure.“ Atunci a apărut raliul Londra-Brighton, pe o distanţă de 96 de kilometri, raliu ce e deschis doar autovehiculelor construite până în 1905.

Când s-a decis să participe la raliu, Gabriel Bălan a mers în Marea Britanie unde am găsit la un geambaş un Oldsmobile Curved Dash Runabout fabricată din 1904. I-a spus că e eligibilă pentru raliu şi că îi dă şi certificat. „Pentru a participa la raliu trebuie să treci de un audit, ai un dosar. Automobilul trebuie să aibă un grad de originalitate de 93-94%.“

Maşina este neagră, din lemn, cu motor cu un cilindru şi dezvoltă circa 7 cai. „Soţia îi zice Pianul.“ În anul 2015 era cea de-a 119-a ediţie a Raliului de la Brighton, iar această piesă cu care a participat românul avea 111 ani, adică era cu 8 ani mai tânără decât vârsta raliului.

„Am fost primul echipaj din România care a participat vreodată la acest eveniment în cei 119 ani de existenţă.“

O maşină ca a sa e făcută să pornească de la manivelă. În cursă s-au înscris însă şi unele cu abur. Este o cursă unde automobilele se împing, unde participanţii se ajută între ei. „Eu nu am coborât, dar copilotul a fost nevoit să mă împingă la deal. Maşina mea, un Oldsmobile, nu are volan, ci un băţ.“

În cadrul concursului, aceste autoturisme istorice au ieşit pe autostradă, în condiţii normale de trafic. Este o cursă de 96 de kilometri pe care Gabriel Bălan şi echipa sa i-a parcurs în circa 7 ore. Este o cursă de regularitate, cu check-point-uri periodice unde se verifică ce participanţi au trecut. Ai reguli de viteză, trebuie să ajungi la finish într-un anumit timp.

„Am pornit la start peste 400 de maşini şi am terminat puţin peste 300.“  În această călătorie a avut alături opt prieteni. S-au asortat, şi-au făcut haine de tweed din Scoţia inspiraţi de costumele lui Sherlock Holmes. În pofida pregătirii, vântul era puternic, iar ceaţa şi ploaia le-au simţit din plin.

„În timpul cursei ni s-au rupt două prezoane de la roata dreaptă din spate. Puteam muri.“ Au avut norocul că au găsit un service pentru motocoase şi maşini de tuns iarba şi cei de acolo le-au dat cadou o serie de şuruburi care se potriveau cu ce aveau nevoie.

„Datorită lor şi, iar şi iar, datorită lui Costel Racu am reparat roata şi am reuşit să terminăm cursa.“

În garajul lui Gabriel Bălan nu se găsesc însă doar piese istorice. E primul român care a avut două maşini Testa Model S, doar că pe una a

vândut-o, deci a deschis piaţa de second-hand a acestei mărci, după cum spune chiar el.  Am rămas cu modelul P85D 4x4 permanent cu un motor de 691 de cai-putere şi care atinge 100 km în 3,2 secunde.

„Însă cel mai bine mă simt când trag din greu şi transpir la volanul unei maşini de peste 80 de ani, iar satisfacţia este deplină când ea te duce la destinaţie fără probleme!“