Arts & Design

SANE Architecture este o poveste românească ce îşi are domiciliul la Paris. Este povestea începută şi scrisă în continuare de Cristina Chelărescu şi de Traian Bompa, care au făcut din Paris casa biroului lor de arhitectură

19 apr 2022 297 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

SANE Architecture este o poveste românească care îşi are domiciliul la Paris. Este povestea începută şi scrisă în continuare de Cristina Chelărescu şi de Traian Bompa, doi foşti colegi de facultate şi de oraş natal – Râmnicu Vâlcea. S-au mutat la Paris în 2009, fără ideea unui business în minte, pentru că, după cum, de altfel, spune Cristina, arhitecţii în general nu-şi văd profesia ca pe un business. Ce a urmat este o aventură în plină desfăşurare.

„În Franţa, arhitectura e considerată «bun de interes public» şi concursurile sunt necesare pentru orice proiect care trece de o anumită dimensiune. Am învăţat aici enorm despre raportarea la oraş, la administraţie, la clienţii comerciali“, sintetizează Cristina Chelărescu experienţa pariziană de până acum.

Drumul până aici a fost pavat cu multă muncă şi multe proiecte în care s-au implicat, unele dintre ele aducându-le şi premii. În 2013, Cristina şi Traian au câştigat locul al doilea la concursul internaţional pentru Muzeul Antichităţilor Submarine, amplasat în portul Piraeus din Grecia. Era al doilea concurs la care participau, în timpul liber, lucrând în paralel pentru alte agenţii.

„A urmat premiul doi pentru reabilitarea unui monument brutalist din Marea Britanie, de lângă Manchester – Preston Bus Station, în 2014, apoi includerea pe lista scurtă pentru construirea şi amenajarea unei staţii de metrou din Moscova în 2016.“

Iar două din proiectele lor au primit distincţii pentru inovaţie la MIPIM Future Project Awards (eveniment internaţional de real estate), la Cannes, în 2014 şi 2015.

„Toate au fost concursuri deschise, la care putea participa orice arhitect. Proiectele noastre au fost selectate din mai mult de o sută de propuneri.“

Fiecare astfel de reuşită le-a dat nu doar sprijin financiar, ci şi încredere în propriile forţe şi idei, şcolite la Bucureşti, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, şi consolidate în Franţa, după doar doi-trei ani de lucrat în România.

„Tranziţia la sistemul francez nu a fost dificilă, existau multe similitudini, plus că eram curioşi.“ Au ales de fiecare dată să lucreze pe proiecte cât mai diverse, ca să aibă o viziune cât mai completă a profesiei: de la studii urbane la design de mobilier, de la candidaturi de concurs la proiecte participative.

Biroul SANE Architecture a fost practic fondat în 2015, după ce s-au familiarizat cu lumea concursurilor. În primii zece ani în Franţa, au investit tot ce câştigau în dezvoltarea agenţiei, în călătorii pentru participări la târguri şi saloane imobiliare internaţionale, în concursuri. Au fost, de-a lungul timpului, arhitecţi, şefi de proiect sau directori de proiect pentru birouri cu rezonanţă, precum AS Architecture-Studio, X-TU architects, Sou Fujimoto, Clement Blanchet şi altele, cu unele dintre ele colaborând şi astăzi.

Cristina Chelărescu şi Traian Bompa lucrează acum la două proiecte majore în Franţa – unul lângă Grenoble, celălalt lângă Paris. În România, sunt implicaţi într-un proiect rezidenţial de lux, un turn dezvoltat de antreprenorul Lucian Azoiţei în zona Fântânii Mioriţa, dar şi într-un boutique hotel în Băile Govora, aproape de locurile lor natale. Mai mult, colaborează şi cu administraţiile locale din două oraşe din România în calitate de consultanţi urbani pe probleme de dezvoltare şi practici de construcţie de calitate. La toate acestea, care sunt proiecte deja semnate, se adaugă concursurile şi candidaturile pentru altele.

„Portofoliul nostru general este foarte divers: muzee şi proiecte culturale în diferite concursuri internaţionale, proiecte de infrastructură cu gara de metrou de la Moscova, dar şi alte patru staţii de metrou şi un viaduct pentru X-TU architects în cadrul extinderii Grand Paris Express, două universităţi - una de marină la LeHavre cu X-TU architects şi un corp la Politehnica Paris-Saclay pentru Sou Fujimoto, trei centre comerciale în Franţa, proiecte la diferite scări împreună cu Clement Blanchet Architecture.“

Cristina şi Traian şi-au dorit dintotdeauna să stea departe de imaginea biroului de arhitectură specializat în ceva anume, tocmai de aceea şi diversitatea din portofoliul lor. Lucrează în paralel şi cu aceeaşi dedicare la proiecte clasice cu dezvoltatori, la proiecte publice sau chiar personale. Şi nu de puţine ori ajung să constate că, în esenţă, problemele sunt similare şi pentru un proiect de 300 de metri pătraţi, şi pentru unul de 30.000 de metri pătraţi. Dar experienţa diversă îi ajută să găsească soluţii creative adaptate fiecărei situaţii.

„Arhitectul este, de obicei, cel care propune o viziune pentru o investiţie, este responsabil de «the big picture» şi cel care spune povestea.“ Această viziune e evaluată din punct de vedere tehnic de ingineri, care vor încerca să o facă să funcţioneze, este evaluată din punct de vedere comercial de dezvoltatorul care va încerca să o vândă/închirieze, este evaluată din punctul de vedere al integrării urbane de către administraţiile locale şi, în funcţie de situaţie, de diferite ONG-uri care sunt implicate în dezvoltarea urbană - protecţia monumentelor, elemente ecologice gen zone sau specii sau chiar vederi protejate. „Un proiect valoros e un proiect care nu ignoră pe nimeni.“

Cei doi arhitecţi îşi iau ideile din realitatea pe care o întâlnesc zi de zi, imaginându-şi felul în care viitorii utilizatori se vor bucura de spaţiu – unde se vor juca copiii lor, unde se vor opri să stea de vorbă cu un vecin, unde se vor întâlni cu prietenii, unde vor mânca la prânz, unde vor face o extindere când se va naşte viitorul copil, cum vor putea face o compartimentare astfel încât să subînchirieze o cameră de care nu mai au nevoie după plecarea copiilor la facultate. Cristina şi Traian încearcă să le anticipeze pe toate şi să se muleze pe orice situaţie, creând, în cele din urmă, un spaţiu în care oamenii să se simtă, înainte de toate, în siguranţă.

„Inevitabil, preţurile trebuie să se alinieze cu piaţa locală. Ele variază în funcţie de complexitatea serviciilor oferite şi uneori propunem echipe mai scumpe, pentru că este nevoie de prestaţii mai complexe. Dar, în general, ne aliniem la preţurile ţării în care lucrăm.“ Dacă nu pot finanţa munca în totalitate, ei fac colaborări cu echipe locale, ca să se asigure că proiectul este tratat cu seriozitate şi că rezultatul final va fi impecabil, spune Cristina Chelărescu.

Proiectele foarte mari au fost şi cele mai complexe la care a lucrat până acum echipa de la SANE Architecture. Traian Bompa a condus în calitate de director de proiect pentru X-TU architects realizarea unui centru comercial NeoVitam lângă Geneva pentru Unibail-Rodamco-Westfield. Cristina Chelărescu a avut aceeaşi funcţie, dar pentru un proiect de reabilitare asociat unui complex imobiliar de 40.000 de metri pătraţi pentru Clement Blanchet Architecture.

„Un proiect la scară mare este de fiecare dată o provocare pentru că şi numărul intervenienţilor este mare şi, din cauza impactului la nivel urban, de obicei şi interesele politice sunt importante.“ Asemenea proiecte au impact major în cazul unor alegeri locale şi administraţiile locale le privesc cu atenţie. În plus, proiectarea este făcută de echipe mari, foarte complexe, care nu sunt întotdeauna uşor de gestionat.

Odată ce se ajunge la execuţie, şantierul în sine e o provocare din cauza impactului pe care un proiect la o asemenea scară îl are la nivel urban. Cea mai dificilă etapă dintre toate în realizarea unui proiect este securizarea lui, spune Cristina Chelărescu. Trebuie găsit un echilibru între munca depusă pentru înţelegerea fezabilităţii conceptului, formarea echipei şi negocierea prestaţiilor asociate. De fapt însă, adaugă ea, fiecare etapă poate fi dificilă sau frumoasă, totul depinzând de echipă, de la investitor până la asociaţiile de cartier, arhitectul-şef al oraşului sau chiar primar.

Acum, după doi ani de pandemie în care aproape toate proiectele au avut evoluţii imprevizibile, fiind legate, mai ales în Franţa, de alegerile locale amânate, planul Cristinei şi al lui Traian este... să nu-şi mai facă planuri.

„Suntem mulţumiţi de felul în care creşte agenţia şi suntem mai interesaţi de colaborări creative decât de control.“ Unul dintre lucrurile pentru care sunt cel mai recunoscători în parcursul lor profesional este posibilitatea de a întâlni oameni interesanţi: scriitori, artişti, sociologi, istorici, scenografi, peisagişti. „Ne dorim în continuare echipe cât mai complexe pentru proiectele noastre.“

Şi îşi mai doresc să scoată şi de acum încolo tot ce e mai bun dintr-un spaţiu, să valorifice la maximum fiecare oportunitate, indiferent că asta înseamnă ferestre mai mari, balcoane mai generoase, spaţii verzi, organizări flexibile sau, de ce nu, construcţii ecologice pasive.

Cristina Chelărescu şi Traian Bompa, SANE Architecture: „Un proiect la scară mare este de fiecare dată o provocare pentru că şi numărul intervenienţilor este mare şi, din cauza impactului la nivel urban, de obicei şi interesele politice sunt importante.“

„Suntem mulţumiţi de felul în care creşte agenţia şi suntem mai interesaţi de colaborări creative decât de control.“