După Afaceri

Cum arată Bucureştiul prin ochii unora dintre cei mai longevivi expaţi? Astăzi povestim cu Vanya Panayotova, country general manager L’Oréal România, despre locurile ei preferate din oraş. "E ca Cenuşăreasa, dacă l-ai scuturat de praf, îi descoperi frumuseţea"

11 oct 2020 767 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Vanya Panayotova este country general manager pentru L’Oréal România din toamna lui 2018, iar de la începutul acestui an a preluat şi conducerea operaţiunilor din zona Adria-Balcani, este vorba de Bulgaria, Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Slovenia, Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Kosovo. Născută la sud de Dunăre, în Bulgaria, Vanya locuieşte la Bucureşti de circa doi ani, însă nu este la primul contact cu oraşul pe care l-a descoperit prima dată în 2004. De altfel, ea a locuit în Capitală împreună cu familia de trei ori, între 2004 şi 2007, între 2010 şi 2012 şi acum, începând din 2018.

„M-am născut la doar 270 de kilometri de România, la Varna în Bulgaria, motiv pentru care iubesc marea. Am absolvit facultatea de medicină, însă când am simţit că mediul economic se schimbă (în primii ani ai capitalismului – n.red.) am trecut înspre zona de business”, spunea ea la scurtă vreme după ce a preluat mandatul actual.

 

Care a fost prima dumneavoastră legătură cu România? Dar cu Bucureştiul?

Am câteva amintiri foarte vechi despre România din copilărie, când părinţii mei şi cu mine am traversat ţara cu maşina, din Republica Moldova în Bulgaria. Era o zi gri şi rece de iarnă şi îmi amintesc vag că am trecut prin nişte sate mohorâte, neprietenoase şi destul de sărace. Pe de altă parte îmi amintesc şi că mama avea un set de porţelan din România, foarte frumos, pe care îl iubea şi din care servea cele mai bune prăjituri ale ei. Mulţi ani am păstrat aceste prime impresii amestecate. 

Am vizitat ţara din nou, deja adult, în 1999 şi am fost impresionată de bulevardele centrale mari şi de dimensiunile Bu­cureştiului. Nu semăna nimic cu amintirile mele din copilărie - oraşul era luminos şi strălucitor, se dezvolta foarte repede. Am venit cu maşina şi atunci şi, la întoarcere în Bulgaria, la câţiva kilometri de graniţă am avut un mic accident, iar mulţi oameni au sărit să mă ajute. Acesta a fost primul meu contact real cu România. Încă le mai sunt recunoscătoare acelor oameni.

 

Care a fost prima impresie pe care v-a lăsat-o Bucureştiul când aţi venit aici?

Am vizitat adesea oraşul între 1999 şi 2004. Am venit, prima oară, în mai 1999 şi am stat la un hotel lângă Piaţa Presei. Îmi amintesc cât de verde era Bucureştiul şi cum totul înflorea. Seara am mers la o discotecă, iar tinerii erau atât de veseli şi de frumoşi! Noi eram un grup destul de numeros de străini, iar bucureştenii pe care i-am întâlnit atunci erau atât de dornici să ne cunoscă, ne vorbeau despre visurile şi ambiţiile lor... Erau anii de după Revoluţie şi era atât de multă energie pozitivă în tânăra generaţie! N-am să uit niciodată acea energie şi pasiune. Ne-am mutat în Bucureşti, pentru prima oară, în 2004.

 

Care consideraţi că este principala schimbare ce s-a petrecut în oraş de atunci?

Pentru mine, cel mai bun lucru este renovarea frumoaselor clădiri istorice şi reîmprospătarea centrului vechi. Am aflat că la în­ceputul secolului XX Bucureştiul era numit «Micul Paris» şi înţeleg perfect de ce - aceste case vechi incredibil de frumoase, cu arhitectură impresionantă, ce amintesc de Europa Centrală şi de Vest, dar care au trăsături unice, româneşti - asta este ceea ce face din Bucureşti un oraş cu adevărat uimitor. 

Iubesc, de asemenea, străzile noi şi parcurile din oraş, am observat deschiderea de malluri

peste tot şi „declinul“ bulevardului Magheru şi al Căii Victoriei ca destinaţii de cumpărături. Îmi place să văd cât de multe restaurante noi, moderne şi câte locuri interesante se deschid în Bu­cureşti şi cum cresc nivelul şi calitatea serviciilor. Însă am fost martoră şi la intensificarea traficului în fiecare an până a devenit una dintre cele mai mari probleme ale oraşului. 

 

Care este locul dvs. preferat din Bucureşti şi de ce?

Ah, am multe – parcul Cişmigiu, străduţele din zona Kiseleff, Muzeul Naţional de Artă a României (unde mă duc direct în zona dedicată lui Nicolae Grigorescu – îi ador picturile cu viaţă rurală şi natură!), băncile de pe marginea lacului Herăstrău, restaurantele din Floreasca.  

 

Dezvăluiţi-ne o descoperire recentă din oraş.

Acum câteva luni am aflat, din întâmplare, că reşedinţa familiei Ceauşescu este deschisă pentru vizionare şi am mers de două ori de atunci. Cum am crescut în timpul socialismului, vizitarea acestui muzeu mi-a trezit sentimente duale. Pe de o parte, arhitectura remarcabilă şi decoraţiunile luxoase îmi ating simţul estetic, căci unele aspecte ale casei sunt cu adevărat frumoase. Pe de altă parte, este atât de multă durere legată de acea perioadă a istoriei României. Vizi­tarea muzeului nu mă poate lăsa indiferentă şi este interesant să observ evoluţia propriilor sentimente de fiecare dată când îl vizitez. Mă face să mă gândesc dacă suntem capabili să ne acceptăm şi să ne iertăm trecutul.

 

Cum arată, pe scurt, un weekend pe care îl petreceţi în Capitală? Care sunt locurile frecventate, activităţile preferate?

Soţul meu şi cu mine suntem persoane foarte active şi, de obicei, ne începem weekendul cu câteva activităţi sportive matinale, în parcul Herăstrău. Apoi ne bucurăm de un prânz delicios la unul dintre multele noi restaurante gourmet din centru. Urmărim destul de îndeaproape viaţa artistică a oraşului şi dacă este vreun concert interesant, mergem seara. Unul dintre cele mai preţioase momente pentru mine în Bucureşti sunt superbele concerte de muzică clasică de la Ateneu.

Când avem musafiri, şi trebuie să recunosc că se întâmplă destul de des, mergem în locurile noastre preferate pe care le-am enumerat mai sus. Însă îi şi sfătuim pe vizitatori să se plimbe pur şi simplu pe străzi şi să încerce să cuprindă atmosfera unică a oraşului, care e ca nicio alta – datorită istoriei sale, oamenilor, arhitecturii şi „vibe“-ului deosebit. Este ca un vin vechi, special, într-o sticlă comună – trebuie să deschizi sticla şi să încerci vinul... apoi devii pasionat.

 

Ce-i lipseşte astăzi Bucureştiului?

Mai multe piste pentru biciclete.

 

În încheiere, cum aţi descrie oraşul într-o frază sau într-un cuvânt?

Un „oraş ca Cenuşăreasa“. Odată ce l-ai scuturat de praf, îi descoperi frumuseţea şi nu poţi să nu te îndrăgosteşti de el, pentru totdeauna.