Noile prevederi ale Codului muncii, care majorează perioada de preaviz, introduc agentul de muncă temporară şi înăspresc sancţiunile pentru munca la negru, angajatorii riscând să ajungă la închisoare dacă folosesc mai mult de cinci persoane fără forme legale, au intrat în vigoare duminică.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti atrage atenţia angajatorilor că, începând de luni, 2 mai, trebuie să aibă în vedere noile prevederi ale Codului muncii prin care s-au stabilit noi sancţiuni contravenţionale în cazul nerespectării unor obligaţii legale cum ar fi primirea la muncă a pâna la cinci persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, care, potrivit art.16 alin.1, se va pedepsi cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată.
Codul muncii 2011: Cele mai importante modificări ale legislaţiei
Potrivit noului Cod al muncii, şi prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă se va pedepsi cu amenda de la 500 la 1.000 de lei.
De asemenea, angajatorii riscă să fie sancţionaţi în cazul în care nu respectă obligaţia de a ţine evidenţa muncii sau dacă angajează fără cerificat medical, amenzile variind de la 1.500 la 3.000 lei, aceeaşi pedeapsă fiind prevăzută şi în cazul nerespectării prevederilor privind înregistrarea demisiei salariatului.
Noua legislaţie a muncii a introdus şi răspunderea penală a angajatorului. Astfel, se sancţionează cu închisoare de la unu la doi ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de cinci persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă şi cu închisoare de la şase luni la un an sau cu amendă penală, refuzul repetat de a permite accesul în spaţiul unităţii a inspectorilor de muncă sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate.
În cazul săvârşirii unor infracţiuni, instanţa de judecată poate stabili sancţiuni complementare cum ar fi: pierderea totală sau parţiala a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii publice, inclusiv fonduri UE gestionate de autorităţile române pentru o perioda de până la cinci ani, interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la cinci ani, recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv fonduri UE gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii sau închiderea temporară sau definitivă a punctului sau punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară sau definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.
În noul Cod al muncii au fost abrogate dispoziţiile privind clauzele, efectele şi nivelul la care pot fi încheiate contractele colective de muncă.
De asemenea, prin intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului Muncii prin Legea 40/2011 se instituie obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă ca o cerinţă ad validitatem, dar şi dreptul angajatorului de a stabili obiectivele de performanţă individuală şi obligaţia corelativă a acestuia de a informa salariatul cu privire la criteriile de evaluare a activităţii profesionale.
Începând de luni, angajatorii au obligaţia legală expresă de a informa salariatul cu privire la fişa postului, iar perioada de probă va putea avea o durată de cel mult 90 de zile calendaristice în cazul funcţiilor de execuţie şi 120 de zile calendaristice pentru funcţii de conducere, iar perioada maximă în care se pot face angajări succesive de probă este de 12 luni.
Modificări au fost făcute şi în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior, primele şase luni de la debutul în profesie fiind considerate perioadă de stagiu.
În cazul perioadei de probă, pe durata sau la sfârşitul ei, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Noua legislaţie a muncii mai prevede că delegarea salariatului va putea fi dispusă pentru perioade succesive de maximum 60 de zile, dar şi că angajatorul confruntat cu reducerea temporară a activităţii va putea, în anumite condiţii, să reducă programul de lucru de la cinci la patru zile, cu reducerea corespunzătoare a salariului, dar numai după consultări cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor.
Modificări au fost făcute şi în cazul perioadei de preaviz, aceasta fiind de 20 de zile lucrătoare în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, 20 de zile lucrătoare în cazul demisiei, pentru salariaţii cu funcţii de execuţie şi 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de conducere.
Termenul de preaviz ce trebuie acordat de angajator este extins la minimum 20 de zile lucrătoare, iar în cazul concedierilor colective, în cadrul stabilirii ordinii de prioritate la concediere vor prevala criteriile profesionale.
Noul Cod al muncii mai prevede eliminarea restricţiilor privind posibilitatea angajatorului de a apela la agenţii de munca temporară, pentru executarea sarcinilor precise şi cu caracter temporar cu anumite excepţii, expres prevăzute de lege, dar şi mărirea perioadei de încheiere a contractului individual de muncă cu durată determinată, de la 24 la 36 de luni.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu va putea depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, iar munca suplimentară va trebui compensată prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
ITM Bucureşti atrage atenţia că o prevedere cu totul nouă apare în art. 119, alin. 3, în sensul că, în perioadele de reducere a activităţii, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate eventualele ore suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
În cazul în care programarea concediului de odihnă se face fracţionat, angajatorul are obligaţia să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, sporul pentru lucrul pe timp de noapte creşte de la 15 la 25 la sută din salariul de bază dacă timpul lucrat reprezintă cel puţin trei ore de muncă de noapte.
Din noua legislaţia muncii au fost eliminate condiţiile privind durata cursurilor şi stagiilor de formare profesională efectuate la iniţiativa angajatorului ce permiteau în unele cazuri recuperarea costurilor de către angajator, astfel încât în viitor angajatorul şi salariatul vor avea libertatea de a stabili prin act adiţional la contractul individual de muncă, drepturile şi obligaţiile acestora privind cursurile şi stagiile de formare profesională.
Totodată, a fost modificată restricţionarea angajatorului în privinţa efectuării de noi angajări pe o perioadă de nouă luni de la data concedierilor colective. Astfel, în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă.
Odată cu aplicarea noilor prevederi din legislaţia muncii, sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen, radierea acestora constatându-se prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.
Guvernul şi-a angajat, în 8 martie, răspunderea în Parlament asupra proiectului noului Cod al muncii. Opoziţia a depus ulterior o moţiune de cenzură, care a fost respinsă.
De asemenea, PSD şi PNL au sesizat Curtea Constituţională, contestând adoptarea Codului Muncii prin procedura asumării răspunderii Guvernului, precum şi elemente de fond ale actului normativ. Curtea Constituţională a respins, în 23 martie, sesizarea privind neconstituţionalitatea actului normativ.
Discuţiile pentru modificarea actualului Cod al Muncii au început între Guvern, sindicate şi patronate din luna decembrie, iniţial fiind stabilit ca termen limită de negocieri sfârşitul anului 2010. Termenul s-a prelungit până în ianuarie, apoi încă o dată până în martie, când Emil Boc şi-a asumat răspunderea pe o formă care conţinea foarte puţine observaţii ale sindicatelor şi patronatelor.
