În ultimii ani, IoT a fost intens discutat în România, dar adesea într-o zonă abstractă: senzori, conectivitate, „smart”. Din experienţa mea directă în dezvoltarea şi operarea de sisteme IoT aplicate, valoarea reală nu apare în faza de concept sau pilot, ci abia atunci când soluţiile sunt integrate în procese critice şi sunt evaluate strict prin rezultate economice, operaţionale sau de conformitate.
România nu mai este o piaţă incipientă din punct de vedere tehnologic. Conform analizelor publice de tip market mapping, pe piaţa locală activează peste 30 de companii care dezvoltă sau implementează soluţii IoT ca produse proprii – hardware, firmware şi platforme software – cu aplicaţii în agricultură, industrie, energie, logistică, monitorizarea flotelor de autoturisme si biciclete, oraşe inteligente şi domenii reglementate. Beneficiile acestor soluţii sunt documentate la nivel internaţional şi se concentrează pe trei direcţii recurente: reducerea costurilor operaţionale cu 10–30%, eficientizarea utilizării resurselor şi diminuarea riscurilor de neconformitate.
Un paradox al pieţei locale este că infrastructura este pregătită, dar adopţia rămâne selectivă. Datele ANCOM arată că sectorul telecom din România a generat în 2024 venituri de aproximativ 16,1 miliarde lei, serviciile de internet (fix şi mobil) reprezentând circa 40% din total. În acelaşi timp, Eurostat indică faptul că doar 11% dintre companiile româneşti cu peste 10 angajaţi utilizau soluţii IoT (ultimul an raportat), mult sub media UE. Din practică, explicaţia este clară: decizia de adopţie nu este una tehnologică, ci economică. IoT este implementat acolo unde impactul poate fi cuantificat şi apărat într-un buget.
Agricultura de precizie este unul dintre cele mai clare exemple de IoT cu randament măsurabil. În cazul SysAgria, valoarea nu vine din simpla colectare de date, ci din reducerea variabilităţii deciziilor. Studiile FAO şi ale Comisiei Europene arată reduceri ale consumului de apă de 20–30%, scăderi ale inputurilor de fertilizanţi de 10–25% şi diminuarea pierderilor de producţie cu 5–15% prin intervenţii timpurii. Aplicate la o fermă de circa 1.000 ha, aceste procente pot însemna economii anuale de 80–150 euro/ha, ceea ce se traduce, în practică, într-un ROI de 1–3 sezoane agricole.
Un al doilea domeniu în care IoT nu mai este opţional este cel al industriilor reglementate. În industria jocurilor de noroc, cadrul legal adoptat în decembrie 2025 a mutat discuţia de la eficienţă la transparenţă şi trasabilitate. Soluţii precum SysTracking asigură monitorizare continuă, geofencing şi loguri istorice auditable. Beneficiul major este instituţional: fiecare aparat poate fi identificat şi verificat în timp real, iar istoricul său este disponibil pentru controale şi audituri, permiţând operatorilor să demonstreze rapid şi standardizat conformitatea cu cerinţele legale.
În mediul urban, SysParking ilustrează probabil cel mai clar un caz de IoT cu impact financiar direct. Studiile World Bank, OECD şi ale Comisiei Europene indică creşteri ale veniturilor din parcare de 10–30%, reduceri ale costurilor de operare de 15–25% şi scăderi ale timpului de căutare a unui loc de parcare cu 20–40%. Pentru o municipalitate cu 5.000 de locuri de parcare tarifate, aceste efecte pot genera un plus anual de 300.000–600.000 euro, ceea ce conduce frecvent la un ROI sub 24 de luni, incluzând costurile de infrastructură şi operare.
Privind în ansamblu, cred că următoarea etapă a IoT în România va fi una pragmatică. Mai puţine concepte generale, mai multe soluţii verticale. Mai puţine promisiuni, mai multe cifre. În cazul Syswin Solutions, această abordare s-a reflectat şi într-o creştere de peste 50% în ultimii doi ani, pe fondul cererii pentru soluţii IoT aplicate, scalabile şi adaptate contextului local.
Privind înainte, direcţia de creştere este susţinută de cererea observată în piaţă şi de proiectele aflate în derulare. Conform estimărilor interne ale Syswin Solutions, adoptarea soluţiilor de agricultură de precizie, asset tracking în industrii reglementate şi monitorizare urbană în timp real are potenţialul de a depăşi pragul de 50.000 de echipamente active în următorii ani. Această proiecţie este corelată cu presiunea tot mai mare pentru eficienţă operaţională, trasabilitate şi conformitate, precum şi cu maturizarea infrastructurii de comunicaţii şi a cadrului legislativ, care favorizează implementări la scară.
IoT nu mai este despre a colecta date, ci despre a lua decizii mai bune, mai rapide şi mai uşor de justificat. Acolo unde tehnologia este legată direct de costuri, riscuri sau obligaţii legale, adopţia vine firesc. Restul rămâne, cel puţin deocamdată, la stadiul de experiment.
Notă despre autor: Hannelore Valkanov are peste 10 ani de experienţă în dezvoltarea de platforme IoT scalabile pentru agricultură de precizie, monitorizare în timp real şi infrastructuri urbane.
