Motto: „Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”
Se spune că, într-o zi, doi prieteni aflaţi în ceartă, s-au dus la rabin, spre dreapta judecată, ei nereuşind să se înţeleagă. Rabinul, ascultându-i, într-o solomonică judecată, conchide la sfârşit:
„Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate.”
Analizând, practic, statisticile şi explicaţiile factorilor care au condus în 2023 la cel mai scăzut volum de tranzacţii de M&A, la nivel mondial, din ultimii 10 ani, par să rezulte, în esenţă, ca principale cauze: incertitudinile geopolitice, costul ridicat al finanţărilor disponibile pentru achiziţie, precum şi diferenţa între ceea ce doreşte vânzătorul (mai ales antreprenorul) şi ceea ce oferă, ca preţ de achiziţie, cumpărătorul.
Citându-l pe maiorul nostru din armată (1988!), aflat într-o unitate militară strategică a ţării, acum un anost bazar săptămânal: „Situaţia internaţională este aşa cum e: România nu a mai avut un război de 36 de ani. Să batem in lemn, mâine, poimâine...!”. Iată, 36 de ani mai târziu, la graniţele tării, dar şi în lumea întreagă, se află aşa fierbere într-atât încât, fără dorinţa de a generaliza, există antreprenori, care se întreabă dacă merită să mai dezvolte sau să ţină afacerea. Şi culoarea cărei ţări, alta decât România, să poarte paşaportul de siguranţă al familiei, dacă izbucneşte războiul NATO cu Rusia.
În partea cealaltă, uitându-ne cu atenţie la tipologia de cumpărători de societăţi în România ai anului 2023 se poate remarca, oare, faptul că vorbim, mai grabă, de cumpărători strategici, decât financiari?
Prin urmare, cum am putea reconcilia starea de spirit din mediul antreprenorial – din nou, fără dorinţa de a o generaliza – şi un trend ce pare coerent si extrem de articulat, al investitorilor strategici versus incertitudinea geopolitică?
Poate această necorelare să fie rodul teoriei conspiraţiei sau să fie rezultatul lipsei de experienţă? Sau, mai degrabă, dar absolut esenţial, rezultatul unui acces limitat sau inexistent la informaţiile relevante spectrului geopolitic?
Costul excesiv al finanţării, pe de alta parte, el însuşi posibil geopolitizat, indică faptul că, achiziţiile sunt, în continuare, realizate foarte mult pe bază de finanţare, şi mai puţin pe resurse proprii - modelul Warren Buffett care a cumpărat societăţi cu cashflow substanţial (de exemplu, societăţi de asigurări), pentru a le folosi ca sursă de cash pentru ulterioare achiziţii, pare să nu fie la îndemână.
În plus, la nivelul lui 2023, dar nu numai, cel mai frapant obstacol l-a reprezentat diferenţa de preţ între aşteptările vânzătorilor şi cele ale cumpărătorilor. S-au văzut situaţii, şi anume procese de vânzare societară sau de active unde rezistenţa la preţ a ambelor părţi a condus, nefericit, la insolvenţa vânzătorului.
Aşadar, se închide astăzi, mai greu, diferenţa de preţ de vânzare pentru că antreprenorii sunt mai puternici financiar, mai educaţi şi mai diversificaţi sau şi pentru că, costul finanţării afectează ţintele de profit ale cumpărătorilor, recte, printre altele, bonusurile de performanţă ale board-ului? Sau şi pentru că cel mai greu de cuantificat în preţul de vânzare sunt asumarea de neimaginat a riscului în cele mai critice momente, stresul, sacrificiul familial, pasiunea de neegalat, angoasa, alergătura ciclopică? Versus calculul matematic, precis şi fără echivoc, bazat pe cele mai moderne formule economice, precum şi pe existenţa unor variante alternative investiţionale, din România sau din alte jurisdicţii, disponibile investitorilor, România nefiind şi neputând fi centrul Universului.
Atunci când văd în luptă aceste 2 „tabere”, îmi amintesc, adesea, de pilda şi de judecata solomonică a rabinului: „Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”. La final, cercul tranzacţional este închis câteodată, în mod neaşteptat, printr-o magie conjuncturală sau a unor participanţi la tranzacţia respectivă.
